Sf.Treime in Sfanta Scriptura(Dumnezeu Tatal ,Fiul si Sf.Duh.

Sf.Treime in Sfanta Scriptura(Dumnezeu Tatal ,Fiul si Sf.Duh. 

In Sf. Scriptura se vorbeste in multe locuri despre

cele trei persoane sau ipostasuri ale Dumnezeirii. Amintim numai cateva: In

Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatal Se adreseaza celorlalte persoane ale Sf.

Treimi: .. Sa facem om dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra” (Fac. 1,

26). In vedenia lui Isaia, ingerii “strigau unul

catre altul si ziceau: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este tot

pamantul de marirea Lui” (Isaia 6, 3) Ca măsură sau numărare: Nm 15, 6; 2 Rg 18, 2; Iz 46, 14. http://youtu.be/vJt7Ye1KldM

O treime din pământ: Ap 8, 7-8.

O treime din oameni: Ap 9, 15.

O treime din stele: Ap 12, 3. Prefigurarea Sfitei Treimi la Stejarul Mamvri cu cei trei ingeri ce au venit la Avraam. Capitolul 18,1.Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.2.Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.3.Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! In Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului

nostru Iisus Hristos, s-au aratat toate cele trei persoane ale Sf. Treimi:

Tatal, aratand lumii pe Fiul si binecuvantandu-L, Fiul primind botezul de la

loan, iar Sf. Duh coborand asupra Fiului, in chip de porumbel (Matei 3,16-17;

Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26). 

1Ioan5, 7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.

8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. 

Trimitind pe Sf. Apostoli la propovaduire,

Mantuitorul le spune: “Drept aceea, mergand invatati toate neamurile,

botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28, 19)

Despre Dumnezeu Fiul: De vreme ce stim ca dumnezeu

este Duh, cum putem pricepe nasterea Fiului? Si cine ar fi El, deoarece noi

stim ca D-ZEU are ingeri si capetenii peste cetele

ingeresti?Dan.9,21;10,13.Apoc.12,7.Iata lamurirea ce ne-o da

Sf.Evang.Ioan:<

Dumnezeu era CUvantul.Acesta era intru inceput la

D-ZEU>>Ioan1,1-2.<

era viata si viata era lumina oamenilor>>Ioan1,3-5.Astfel se lamureste

ca: Cuvantul lui D-ZEU este Fiul(Hristos -logosul intrupat), si ca El era de la

inceput la Tatal si ca nu a fost o vreme Cand Tatal sa fie fara a avea pe Fiul

care se naste din veci din Tatal altfel nu ar mai fi numit Tata; de aceea se

zice este de o fiinta cu Tatal,pentru ca era in sanul Tatalui.Ioan1,18. A luat

parte la crearea lumii din cer,cat si de sub cer,pt.ca El este mai inainte

decat toate si deodata cu Tatal.

Ioan1,10;8,58;17,5.Col.1,15-17.1Cor.8,6;17,5.Dar cand a venit plinirea

vremii,D-zeu a trimis pe Fiul Sau,nascut din femeie,adica intrupat prin

femeie,ca sa faca voia Domnului,sa mantuiasca sufletele si sa le elibereze din

pacat. Gal.4,4-5.Ps.39(40),7-8.Evr.10,6-7,Lc.9,55.Ioan8,32-36.Iata cum

lamureste Sf.Ap.Ioan minunata intrupare:<

facut>>>>,prin lucrarea Duhului Sfant.Ioan1,14.Lc.1,34-35. Dupa ce

S-a botezat,Duhul Sfant L-a adeverit si Tatal L-a marturisit, pt.ca prin El a

voit ca sa-si uneasca iarasi toate lucrurile, cele din ceruri si cele de pe

pamant.Mat.3,16-17;17,5.Ioan8,17-24.Ef.1,9-10.Filip.2,9-11. Din toate dovezile

citate pana aci se vede lamurit ca Domnul si Mantuitorul lumii are doua

nasteri: una spirituala din Tatal, si alta trupeasca,din Preasfanta fecioara

Maria.Luc.2,6-15.

Despre Dumnezeu Duhul Sfant;- Sf.Duh este a3a Persoana in

"compunerea"Sf.TREIMI.Sf.Duh este o raza luminoasa,care porneste de

la Tatal;este expresia gandului dumnezeisc,care marturiseste si pe Fiul in

lume.Ioan15,26.El este putere care sufla ca vantul unde voieste,dar nu se

vede.Ioan3,8.Totusi ,cand a adeverit pe Mantuitorul,S-a aratat in chip de

porumbel.Luc.3,22.Misiunea Duhului Sfant este de a ne aduce aminte de toate

invataturile Domnului si a invata tot adevarul,descoperind si lucrurile

viitoare.Ioan14,26;16,13-15.Domnul a aratat ca Sf.Duh se da tuturor celor ce

vor crede in El si vor pazi poruncile Sale.Ioan7,37-39;14,21-23.Is.44,3.Dupa ce

S-a inaltat la cer,Mantuitorul L-a trimis de la tatal peste Sf-tii

Apostoli.Fapte2,1-4.Sf.Ap. IL trimiteau prin punerea

miinilor.Fapte6,6;9,17;19,6.Pt.a deosebi bine voia lui Dumnezeu si spre a nu

cadea in interpretari gresite, ale duhului celui rau,este neaparata trebuinta

sa cunoastem poruncile Fiului lui D-ZEU, Care a aratat in mod desavarsit voia

Tatalui.ROM.12,2.Ioan6,37-40. De aceea zice:<

pazi cuvantul Meu si poruncile Mele, si Noi vom veni la el si vom face locas la

el>>.Ioan14,15-17,21-23

Despre Dumnezeu Duhul Sfant;- Sf.Duh este a3a Persoana in

"compunerea"Sf.TREIMI.Sf.Duh este o raza luminoasa,care porneste de

la Tatal;este expresia gandului dumnezeisc,care marturiseste si pe Fiul in

lume.Ioan15,26.El este putere care sufla ca vantul unde voieste,dar nu se

vede.Ioan3,8.Totusi ,cand a adeverit pe Mantuitorul,S-a aratat in chip de

porumbel.Luc.3,22.Misiunea Duhului Sfant este de a ne aduce aminte de toate

invataturile Domnului si a invata tot adevarul,descoperind si lucrurile

viitoare.Ioan14,26;16,13-15.Domnul a aratat ca Sf.Duh se da tuturor celor ce

vor crede in El si vor pazi poruncile Sale.Ioan7,37-39;14,21-23.Is.44,3.Dupa ce

S-a inaltat la cer,Mantuitorul L-a trimis de la tatal peste Sf-tii

Apostoli.Fapte2,1-4.Sf.Ap. IL trimiteau prin punerea

miinilor.Fapte6,6;9,17;19,6.Pt.a deosebi bine voia lui Dumnezeu si spre a nu

cadea in interpretari gresite, ale duhului celui rau,este neaparata trebuinta

sa cunoastem poruncile Fiului lui D-ZEU, Care a aratat in mod desavarsit voia

Tatalui.ROM.12,2.Ioan6,37-40. De aceea zice:<

pazi cuvantul Meu si poruncile Mele, si Noi vom veni la el si vom face locas la

el>>.Ioan14,15-17,21-23

1Ioan5, 7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.

8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.

Dumnezeu

este în trei feţe şi de o singură fiinţă. Dar în chip umbrit a început a ne

învăţa pe noi, aşa cum învaţă profesorul pe copii la şcoală, că Dumnezeu, deşi

este Unul după fiinţă, este în trei feţe sau ipostasuri. Încă la facerea

omului, în rai, a zis: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”

(Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci „să facem”, arătând prin plural şi

celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi, care erau lângă Tatăl. Iar la

amestecarea limbilor, la Turnul Babel, a zis: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm

limbile lor” (Facerea 11, 27). Deci iarăşi s-a arătat că Dumnezeu este Unul

după fiinţă şi trei după feţe. Iar mai târziu, David proorocul, mai luminat de

Duhul Sfânt, a spus şi a mărturisit că trei sunt feţele Prea Sfintei Treimi.

Căci zice în Psaltirea sa: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu

Duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmii 32, 6). Deci Domnul este Unul,

Cuvântul este altul şi Duhul gurii Lui, altul. Astfel i-a arătat Prea Sfântul

Duh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de

o domnie şi de o împărăţie.

Patriarhii cei mai vestiţi au fost trei: Avraam, Isaac

şi Iacov. Trei au fost şi coconii din cuptor. Deci şi alte multe simboluri

vorbesc despre Sfânta Treime.

Iar în legea darului, încă de la începutul slujirii

Mântuitorului, Prea Sfântul Dumnezeu S-a arătat ca fiind un Dumnezeu în trei

feţe, sau în trei ipostasuri. Chiar de la Botezul Mântuitorului S-a arătat Prea

Sfânta Treime la Iordan. Căci Părintele a zis de sus: „Acesta este Fiul Meu cel

iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17); iar Duhul Sfânt a coborât în chip

de porumb, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele Iordanului.

Iată de ce Biserica cântă: „În Iordan botezându-Te Tu,

Doamne, închinarea Treimii S-a arătat” (troparul praznicului). Astfel, prin

legea darului, Dumnezeu S-a arătat în chip desăvârşit că, deşi este Unul după

fiinţă, sau după fire, după feţe e Întreit. Aceasta a înţeles şi dumnezeiescul

Ioan Evanghelistul în epistola sa cea dintâi, când zice: „Trei sunt Care

mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi aceştia trei Una sunt”

(I Ioan 5, 7).

Marturia Sf.Treimi in Evanghelia de la Ioan1, 1Întru'nceput a era Cuvântul b şi Cuvântul era la Dumnezeu c şi Cuvântul Dumnezeu era.

2Acesta era dintru'nceput d la Dumnezeu;

3toate printr'Însul s'au făcut şi fără El nimic nu s'a făcut din ceea ce s'a făcut.

Fc 1:1 Ps 32:6 Sol 9:1 In 1:10 1Co 8:6 Ef 3:9 Col 1:16-17 Evr 1:2Evr 2:10 Ap 4:11

4Viaţă era într'Însul, şi viaţa era lumina oamenilor e;

5şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o f.<< Întru dimensiunea interioară – nemărginită şi supratemporală – a lui Dumnezeu; în veşnicie; înainte de facerea lumii; anterior oricărei creaţii; „mai'nainte de toţi vecii". Traducerea grecescului Logos şi latinesculuiVerbum. În filosofia elenă: puterea creatoare a lui Dumnezeu; raţiunea de a exista a oricărui lucru. În revelaţia ioanică: Fiul, a doua persoană a Sfintei Treimi. Împreună cu – şi cu faţa spre – Dumnezeu;pros e o prepoziţie dinamică, sugerând nu numai imediata vecinătate, dar şi mişcarea perpetuă, comuniantă, a Fiului către Tatăl. Dacă în primul verset prepoziţia en traduce relaţia Logosului cu eternitatea, aici ea schimbă perspectiva şi introduce relaţia Lui cu timpul, pregătind astfel versetul următor; Cuvântul participă nemijlocit la naşterea timpului prin actul creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acesteia. (De altfel, „dintru" este opţiunea traducătorilor Bibliei din 1688). Logosul ca sălaş şi izvor al vieţii. În limbajul ioanic, cuvântul „viaţă" (folosit de 36 de ori) nu înseamnă niciodată mod de existenţă biologică, ci viaţa reală, viaţa adevărată, modalitatea omului de a exista în Dumnezeu. Succesiunea: Dumnezeu-Cuvânt-creaţie-viaţă-lumină-om-întuneric, termeni fundamentali în teologia lui Ioan. Prin dinamica întrupării, Cuvântul pătrunde în imperiul răului din lume (agresiv, „cuprinzător") şi rămâne victorios (vezi 1 In 2, 8). >>

Aţi auzit

că se spun despre Dumnezeu unele lucruri trupeşte. Aţi auzit că se vorbeşte în

Sfânta Scriptură despre ochiul lui Dumnezeu, urechea lui Dumnezeu, piciorul lui

Dumnezeu, mâna lui Dumnezeu, mirosul lui Dumnezeu, genele lui Dumnezeu. Căci se

zice: „Genele Lui întreabă pe fiii omeneşti, ochii Lui spre neamuri privesc”

(Psalmul 118). Sau în altă parte se spune: „Şi a mirosit Domnul Dumnezeu miros

de bună mireasmă” (Facerea 8, 21); sau în altă parte se vorbeşte de somnul lui

Dumnezeu: „Scoală-Te, Doamne, pentru ce dormi?” (Ps. ). Sau în altă parte aţi

auzit de umbletele lui Dumnezeu. Căci zice: „Umbletele Tale, Dumnezeule, întru

cele înalte” (Psalmul 88). Ce înseamnă umblarea lui Dumnezeu? Ce înseamnă

piciorul lui Dumnezeu, urechea lui Dumnezeu? Căci se zice: „Doamne, auzi

rugăciunea mea, ascultă cererea mea” (Psalmii 142, 1). Are Dumnezeu ureche, are

Dumnezeu ochi, are Dumnezeu picioare, are Dumnezeu mână, are Dumnezeu miros,

are Dumnezeu gene, are Dumnezeu nas? Doamne fereşte, să nu vă închipuiţi aşa

ceva! Sfânta Treime sau Dumnezeu este o realitate simplă, în înţelesul că

necompusă din părţi. Dar de ce vorbim noi atunci de urechea lui Dumnezeu, de

nările lui Dumnezeu, de mâna lui Dumnezeu, de piciorul Lui şi de ochiul Lui?

Iată de ce. Fiindcă la Dumnezeu – cum v-am spus, după

teologia apofatică – toate sunt mai presus de minte, dar noi prin cele ale

noastre (arată dumnezeiescul Damaschin şi Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu) pe

cele mai presus de noi ale lui Dumnezeu le înţelegem. Deci ce înseamnă ochiul

lui Dumnezeu? Ochiul lui Dumnezeu înseamnă puterea lui Dumnezeu cea

atotprivitoare. Că zice Solomon: „Ochii lui Dumnezeu sunt de milioane de ori

mai luminoşi decât soarele şi nu există la El întuneric”. Căci se zice:

„Întunericul nu se va întuneca de la Tine, Doamne, şi noaptea ca ziua se va

lumina” (Psalmul 118). Ai văzut care sunt ochii lui Dumnezeu? Puterea lui

Dumnezeu cea atotvăzătoare, care cercetează inimile şi minţile şi gândurile

noastre. Ce înseamnă piciorul lui Dumnezeu? Prezenţa Lui în tot locul. Ce înseamnă

urechea lui Dumnezeu? Înseamnă puterea atotauzitoare a lui Dumnezeu; El ne aude

oriunde, şi în iad, şi în cer, şi pe pământ, oriunde am fi noi. Ce înseamnă

genele Lui? Căci zice: „Ochii Lui peste neamuri privesc. Genele Lui întreabă pe

fiii omeneşti” (ibidem). Genele Lui sunt neîncetata luare-aminte a Lui spre

rugăciunea celor drepţi şi spre faptele tuturor oamenilor, spune dumnezeiescul

Damaschin. Ce înseamnă mâna lui Dumnezeu? Căci zice: „Mâinile Tale m-au făcut”

(Psalmii 118, 73) şi „Dreapta Ta, Doamne, s-a proslăvit întru tărie”. Are

Dumnezeu dreaptă? Are Dumnezeu stângă? Doamne fereşte! Noi aici, prin cele ale

noastre, înţelegem cele mai presus de noi. Dreapta lui Dumnezeu este dreptatea

şi puterea Lui cea dreaptă. Stânga lui Dumnezeu sau mâinile Lui sunt puterea

cea atotlucrătoare, atotfăcătoare, prin care a făcut universurile, lumea cea

gândită şi cea văzută, şi aşa mai departe. Mirosul lui Dumnezeu este plăcerea

lui Dumnezeu pentru rugăciunea celor drepţi. Căci se zice: a mirosit Dumnezeu miros

de bună mireasmă la Abel, şi la Moise, şi la Avraam, când au adus ei jertfă.

Mirosul lui Dumnezeu este plăcerea pe care o are de jertfele curate ce se aduc

pentru slava numelui Său.

Dar Hristos n-a avut mâini şi picioare? Da! Tocmai de

aceea a venit în trup, căci noi nu puteam înţelege în vecii vecilor pe

Dumnezeu, dacă nu Se arăta prin faţa Fiului Său şi nu se făcea asemenea nouă.

Căci este scris: „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit printre noi”. Dar ai

să spui, poate: „Părinte, dacă Dumnezeu n-are barbă şi n-are plete, şi n-are

mâini şi n-are picioare, de ce e făcut în icoană cu barbă albă? Şi Duhul Sfânt

– ca porumb, şi Hristos – sau în chip de copil, sau ca tânăr, sau altădată pe

cruce? Răspunzând la aceasta, vom răspunde şi acelor bârfitori care zic că

icoana e idol. Dacă noi zugrăvim pe Dumnezeu cu ochi, cu barbă, cu mâini, cu

picioare ş. a., prin aceasta nu zugrăvim pe Dumnezeu în ceea ce este El după

fiinţă, ci aşa cum a binevoit El să Se arate oamenilor, luând chip. Iar cinstea

icoanei trece la Cel înfăţişat în chip. Îl zugrăvim pe El om bătrân, cu barbă

albă, pentru că Dumnezeu, Cel ce nu este compus şi n-are ochi şi picioare şi

mâini, fiind nemărginit şi necuprins de nici o zidire, a binevoit să Se arate

aşa pentru neputinţa noastră. Căci spune Daniil: „Am privit până când au fost

aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca

zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile

lui, foc Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise” (Daniil 7,

9-10). Dumnezeu Cel necompus, Cel nemărginit, Cel fără de ani, a binevoit să Se

arate omului aşa cum poate să-L înţeleagă el. S-a arătat ca un om vechi de

zile, ca un moş bătrân, bătrân de tot. Şi înaintea Lui stăteau mulţimi

nenumărate de îngeri şi de oameni slujind Lui. Dacă aşa a binevoit să Se arate

lui Daniil, şi în alte chipuri S-a arătat şi lui Moise, şi lui Ilie, în Horeb,

aşa L-au pictat pictorii. Pentru că Dumnezeu, ştiind neputinţa noastră de a-L

înţelege după fiinţă, S-a arătat asemenea nouă, ca să putem să-L pictăm, să-L

înţelegem măcar din cele ale noastre, ca să ne putem sui cu mintea la cele mai

presus de noi. De ce pe Duhul Sfânt Îl pictăm în chip de limbi de foc sau de

porumb? Fiindcă aşa a binevoit să Se arate: la Iordan ca porumb, iar la

pogorârea Sa la Rusalii în chip de limbi de foc. Şi deci, dacă aşa a binevoit

să Se arate Cel nemărginit, Cel veşnic şi fără de început, aşa Îl pictăm.

De ce pe Hristos Îl zugrăvim copil şi pe cruce, şi

tânăr şi predicând pe munte? Pentru că aşa a fost pe pământ. De aceea

dumnezeiescul Damaschin, în cele trei tratate ale sale despre Sfintele Icoane,

zice: de n-ar fi venit Hristos în trup, nu ne-am închina la icoane. Dar Hristos

venind, ni S-a arătat ca icoana Tatălui şi ca chipul ipostasului Său viu, şi

fiindcă aşa s-a închipuit ipostasul lui Dumnezeu în Hristos, aşa Îl pictăm şi

noi. De aceea pictăm şi în icoane Sfânta Treime aşa, pentru că aşa ni S-a

arătat în dumnezeiasca Scriptură, pentru înţelegerea noastră.