Manastirea Parepa

Loading...

decembrie 09, 2014

Sf.Treime in Sfanta Scriptura(Dumnezeu Tatal ,Fiul si Sf.Duh.

Sf.Treime in Sfanta Scriptura(Dumnezeu Tatal ,Fiul si Sf.Duh. 

In Sf. Scriptura se vorbeste in multe locuri despre
cele trei persoane sau ipostasuri ale Dumnezeirii. Amintim numai cateva: In
Vechiul Testament, Dumnezeu-Tatal Se adreseaza celorlalte persoane ale Sf.
Treimi: .. Sa facem om dupa chipul Nostru si dupa asemanarea Noastra” (Fac. 1,
26). In vedenia lui Isaia, ingerii “strigau unul
catre altul si ziceau: Sfant, Sfant, Sfant, Domnul Savaot, plin este tot
pamantul de marirea Lui” (Isaia 6, 3) Ca măsură sau numărare: Nm 15, 6; 2 Rg 18, 2; Iz 46, 14. http://youtu.be/vJt7Ye1KldM
O treime din pământ: Ap 8, 7-8.
O treime din oameni: Ap 9, 15.
O treime din stele: Ap 12, 3. Prefigurarea Sfitei Treimi la Stejarul Mamvri cu cei trei ingeri ce au venit la Avraam. Capitolul 18,1.Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.2.Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.3.Apoi a zis: "Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău! In Noul Testament, cu prilejul Botezului Domnului
nostru Iisus Hristos, s-au aratat toate cele trei persoane ale Sf. Treimi:
Tatal, aratand lumii pe Fiul si binecuvantandu-L, Fiul primind botezul de la
loan, iar Sf. Duh coborand asupra Fiului, in chip de porumbel (Matei 3,16-17;
Luca 3, 21-22; Ioan 1, 32; 15, 26). 
1Ioan5, 7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.
8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel. 
Trimitind pe Sf. Apostoli la propovaduire,
Mantuitorul le spune: “Drept aceea, mergand invatati toate neamurile,
botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sf. Duh” (Matei 28, 19)
Despre Dumnezeu Fiul: De vreme ce stim ca dumnezeu
este Duh, cum putem pricepe nasterea Fiului? Si cine ar fi El, deoarece noi
stim ca D-ZEU are ingeri si capetenii peste cetele
ingeresti?Dan.9,21;10,13.Apoc.12,7.Iata lamurirea ce ne-o da

Sf.Evang.Ioan:<
Dumnezeu era CUvantul.Acesta era intru inceput la
D-ZEU>>Ioan1,1-2.<
era viata si viata era lumina oamenilor>>Ioan1,3-5.Astfel se lamureste
ca: Cuvantul lui D-ZEU este Fiul(Hristos -logosul intrupat), si ca El era de la
inceput la Tatal si ca nu a fost o vreme Cand Tatal sa fie fara a avea pe Fiul
care se naste din veci din Tatal altfel nu ar mai fi numit Tata; de aceea se
zice este de o fiinta cu Tatal,pentru ca era in sanul Tatalui.Ioan1,18. A luat
parte la crearea lumii din cer,cat si de sub cer,pt.ca El este mai inainte
decat toate si deodata cu Tatal.
Ioan1,10;8,58;17,5.Col.1,15-17.1Cor.8,6;17,5.Dar cand a venit plinirea
vremii,D-zeu a trimis pe Fiul Sau,nascut din femeie,adica intrupat prin
femeie,ca sa faca voia Domnului,sa mantuiasca sufletele si sa le elibereze din
pacat. Gal.4,4-5.Ps.39(40),7-8.Evr.10,6-7,Lc.9,55.Ioan8,32-36.Iata cum
lamureste Sf.Ap.Ioan minunata intrupare:<
facut>>>>,prin lucrarea Duhului Sfant.Ioan1,14.Lc.1,34-35. Dupa ce
S-a botezat,Duhul Sfant L-a adeverit si Tatal L-a marturisit, pt.ca prin El a
voit ca sa-si uneasca iarasi toate lucrurile, cele din ceruri si cele de pe
pamant.Mat.3,16-17;17,5.Ioan8,17-24.Ef.1,9-10.Filip.2,9-11. Din toate dovezile
citate pana aci se vede lamurit ca Domnul si Mantuitorul lumii are doua
nasteri: una spirituala din Tatal, si alta trupeasca,din Preasfanta fecioara
Maria.Luc.2,6-15.
Despre Dumnezeu Duhul Sfant;- Sf.Duh este a3a Persoana in
"compunerea"Sf.TREIMI.Sf.Duh este o raza luminoasa,care porneste de
la Tatal;este expresia gandului dumnezeisc,care marturiseste si pe Fiul in
lume.Ioan15,26.El este putere care sufla ca vantul unde voieste,dar nu se
vede.Ioan3,8.Totusi ,cand a adeverit pe Mantuitorul,S-a aratat in chip de
porumbel.Luc.3,22.Misiunea Duhului Sfant este de a ne aduce aminte de toate
invataturile Domnului si a invata tot adevarul,descoperind si lucrurile
viitoare.Ioan14,26;16,13-15.Domnul a aratat ca Sf.Duh se da tuturor celor ce
vor crede in El si vor pazi poruncile Sale.Ioan7,37-39;14,21-23.Is.44,3.Dupa ce
S-a inaltat la cer,Mantuitorul L-a trimis de la tatal peste Sf-tii
Apostoli.Fapte2,1-4.Sf.Ap. IL trimiteau prin punerea
miinilor.Fapte6,6;9,17;19,6.Pt.a deosebi bine voia lui Dumnezeu si spre a nu
cadea in interpretari gresite, ale duhului celui rau,este neaparata trebuinta
sa cunoastem poruncile Fiului lui D-ZEU, Care a aratat in mod desavarsit voia
Tatalui.ROM.12,2.Ioan6,37-40. De aceea zice:<
pazi cuvantul Meu si poruncile Mele, si Noi vom veni la el si vom face locas la
el>>.Ioan14,15-17,21-23
Despre Dumnezeu Duhul Sfant;- Sf.Duh este a3a Persoana in
"compunerea"Sf.TREIMI.Sf.Duh este o raza luminoasa,care porneste de
la Tatal;este expresia gandului dumnezeisc,care marturiseste si pe Fiul in
lume.Ioan15,26.El este putere care sufla ca vantul unde voieste,dar nu se
vede.Ioan3,8.Totusi ,cand a adeverit pe Mantuitorul,S-a aratat in chip de
porumbel.Luc.3,22.Misiunea Duhului Sfant este de a ne aduce aminte de toate
invataturile Domnului si a invata tot adevarul,descoperind si lucrurile
viitoare.Ioan14,26;16,13-15.Domnul a aratat ca Sf.Duh se da tuturor celor ce
vor crede in El si vor pazi poruncile Sale.Ioan7,37-39;14,21-23.Is.44,3.Dupa ce
S-a inaltat la cer,Mantuitorul L-a trimis de la tatal peste Sf-tii
Apostoli.Fapte2,1-4.Sf.Ap. IL trimiteau prin punerea
miinilor.Fapte6,6;9,17;19,6.Pt.a deosebi bine voia lui Dumnezeu si spre a nu
cadea in interpretari gresite, ale duhului celui rau,este neaparata trebuinta
sa cunoastem poruncile Fiului lui D-ZEU, Care a aratat in mod desavarsit voia
Tatalui.ROM.12,2.Ioan6,37-40. De aceea zice:<
pazi cuvantul Meu si poruncile Mele, si Noi vom veni la el si vom face locas la
el>>.Ioan14,15-17,21-23
1Ioan5, 7. Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.
8. Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărturisesc la fel.
Dumnezeu
este în trei feţe şi de o singură fiinţă. Dar în chip umbrit a început a ne
învăţa pe noi, aşa cum învaţă profesorul pe copii la şcoală, că Dumnezeu, deşi
este Unul după fiinţă, este în trei feţe sau ipostasuri. Încă la facerea
omului, în rai, a zis: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră”
(Facerea 1, 26). N-a zis să fac, ci „să facem”, arătând prin plural şi
celelalte ipostasuri ale Sfintei Treimi, care erau lângă Tatăl. Iar la
amestecarea limbilor, la Turnul Babel, a zis: „Să Ne pogorâm şi să amestecăm
limbile lor” (Facerea 11, 27). Deci iarăşi s-a arătat că Dumnezeu este Unul
după fiinţă şi trei după feţe. Iar mai târziu, David proorocul, mai luminat de
Duhul Sfânt, a spus şi a mărturisit că trei sunt feţele Prea Sfintei Treimi.
Căci zice în Psaltirea sa: „Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu
Duhul gurii Lui toată puterea lor” (Psalmii 32, 6). Deci Domnul este Unul,
Cuvântul este altul şi Duhul gurii Lui, altul. Astfel i-a arătat Prea Sfântul
Duh că cele trei ipostase ale Sfintei Treimi sunt de o fiinţă, de o putere, de
o domnie şi de o împărăţie.
Patriarhii cei mai vestiţi au fost trei: Avraam, Isaac
şi Iacov. Trei au fost şi coconii din cuptor. Deci şi alte multe simboluri
vorbesc despre Sfânta Treime.
Iar în legea darului, încă de la începutul slujirii
Mântuitorului, Prea Sfântul Dumnezeu S-a arătat ca fiind un Dumnezeu în trei
feţe, sau în trei ipostasuri. Chiar de la Botezul Mântuitorului S-a arătat Prea
Sfânta Treime la Iordan. Căci Părintele a zis de sus: „Acesta este Fiul Meu cel
iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17); iar Duhul Sfânt a coborât în chip
de porumb, iar Fiul era, întrupat în firea noastră, în apele Iordanului.
Iată de ce Biserica cântă: „În Iordan botezându-Te Tu,
Doamne, închinarea Treimii S-a arătat” (troparul praznicului). Astfel, prin
legea darului, Dumnezeu S-a arătat în chip desăvârşit că, deşi este Unul după
fiinţă, sau după fire, după feţe e Întreit. Aceasta a înţeles şi dumnezeiescul
Ioan Evanghelistul în epistola sa cea dintâi, când zice: „Trei sunt Care
mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi aceştia trei Una sunt”
(I Ioan 5, 7).
Marturia Sf.Treimi in Evanghelia de la Ioan1, 1Întru'nceput a era Cuvântul b şi Cuvântul era la Dumnezeu c şi Cuvântul Dumnezeu era.
2Acesta era dintru'nceput d la Dumnezeu;
3toate printr'Însul s'au făcut şi fără El nimic nu s'a făcut din ceea ce s'a făcut.
Fc 1:1 Ps 32:6 Sol 9:1 In 1:10 1Co 8:6 Ef 3:9 Col 1:16-17 Evr 1:2Evr 2:10 Ap 4:11
4Viaţă era într'Însul, şi viaţa era lumina oamenilor e;
5şi lumina întru întuneric luminează şi întunericul nu a cuprins-o f.<< Întru dimensiunea interioară – nemărginită şi supratemporală – a lui Dumnezeu; în veşnicie; înainte de facerea lumii; anterior oricărei creaţii; „mai'nainte de toţi vecii". Traducerea grecescului Logos şi latinesculuiVerbum. În filosofia elenă: puterea creatoare a lui Dumnezeu; raţiunea de a exista a oricărui lucru. În revelaţia ioanică: Fiul, a doua persoană a Sfintei Treimi. Împreună cu – şi cu faţa spre – Dumnezeu;pros e o prepoziţie dinamică, sugerând nu numai imediata vecinătate, dar şi mişcarea perpetuă, comuniantă, a Fiului către Tatăl. Dacă în primul verset prepoziţia en traduce relaţia Logosului cu eternitatea, aici ea schimbă perspectiva şi introduce relaţia Lui cu timpul, pregătind astfel versetul următor; Cuvântul participă nemijlocit la naşterea timpului prin actul creaţiei, dar El era şi rămâne anterior acesteia. (De altfel, „dintru" este opţiunea traducătorilor Bibliei din 1688). Logosul ca sălaş şi izvor al vieţii. În limbajul ioanic, cuvântul „viaţă" (folosit de 36 de ori) nu înseamnă niciodată mod de existenţă biologică, ci viaţa reală, viaţa adevărată, modalitatea omului de a exista în Dumnezeu. Succesiunea: Dumnezeu-Cuvânt-creaţie-viaţă-lumină-om-întuneric, termeni fundamentali în teologia lui Ioan. Prin dinamica întrupării, Cuvântul pătrunde în imperiul răului din lume (agresiv, „cuprinzător") şi rămâne victorios (vezi 1 In 2, 8). >>
Aţi auzit
că se spun despre Dumnezeu unele lucruri trupeşte. Aţi auzit că se vorbeşte în
Sfânta Scriptură despre ochiul lui Dumnezeu, urechea lui Dumnezeu, piciorul lui
Dumnezeu, mâna lui Dumnezeu, mirosul lui Dumnezeu, genele lui Dumnezeu. Căci se
zice: „Genele Lui întreabă pe fiii omeneşti, ochii Lui spre neamuri privesc”
(Psalmul 118). Sau în altă parte se spune: „Şi a mirosit Domnul Dumnezeu miros
de bună mireasmă” (Facerea 8, 21); sau în altă parte se vorbeşte de somnul lui
Dumnezeu: „Scoală-Te, Doamne, pentru ce dormi?” (Ps. ). Sau în altă parte aţi
auzit de umbletele lui Dumnezeu. Căci zice: „Umbletele Tale, Dumnezeule, întru
cele înalte” (Psalmul 88). Ce înseamnă umblarea lui Dumnezeu? Ce înseamnă
piciorul lui Dumnezeu, urechea lui Dumnezeu? Căci se zice: „Doamne, auzi
rugăciunea mea, ascultă cererea mea” (Psalmii 142, 1). Are Dumnezeu ureche, are
Dumnezeu ochi, are Dumnezeu picioare, are Dumnezeu mână, are Dumnezeu miros,
are Dumnezeu gene, are Dumnezeu nas? Doamne fereşte, să nu vă închipuiţi aşa
ceva! Sfânta Treime sau Dumnezeu este o realitate simplă, în înţelesul că
necompusă din părţi. Dar de ce vorbim noi atunci de urechea lui Dumnezeu, de
nările lui Dumnezeu, de mâna lui Dumnezeu, de piciorul Lui şi de ochiul Lui?
Iată de ce. Fiindcă la Dumnezeu – cum v-am spus, după
teologia apofatică – toate sunt mai presus de minte, dar noi prin cele ale
noastre (arată dumnezeiescul Damaschin şi Grigore Cuvântătorul de Dumnezeu) pe
cele mai presus de noi ale lui Dumnezeu le înţelegem. Deci ce înseamnă ochiul
lui Dumnezeu? Ochiul lui Dumnezeu înseamnă puterea lui Dumnezeu cea
atotprivitoare. Că zice Solomon: „Ochii lui Dumnezeu sunt de milioane de ori
mai luminoşi decât soarele şi nu există la El întuneric”. Căci se zice:
„Întunericul nu se va întuneca de la Tine, Doamne, şi noaptea ca ziua se va
lumina” (Psalmul 118). Ai văzut care sunt ochii lui Dumnezeu? Puterea lui
Dumnezeu cea atotvăzătoare, care cercetează inimile şi minţile şi gândurile
noastre. Ce înseamnă piciorul lui Dumnezeu? Prezenţa Lui în tot locul. Ce înseamnă
urechea lui Dumnezeu? Înseamnă puterea atotauzitoare a lui Dumnezeu; El ne aude
oriunde, şi în iad, şi în cer, şi pe pământ, oriunde am fi noi. Ce înseamnă
genele Lui? Căci zice: „Ochii Lui peste neamuri privesc. Genele Lui întreabă pe
fiii omeneşti” (ibidem). Genele Lui sunt neîncetata luare-aminte a Lui spre
rugăciunea celor drepţi şi spre faptele tuturor oamenilor, spune dumnezeiescul
Damaschin. Ce înseamnă mâna lui Dumnezeu? Căci zice: „Mâinile Tale m-au făcut”
(Psalmii 118, 73) şi „Dreapta Ta, Doamne, s-a proslăvit întru tărie”. Are
Dumnezeu dreaptă? Are Dumnezeu stângă? Doamne fereşte! Noi aici, prin cele ale
noastre, înţelegem cele mai presus de noi. Dreapta lui Dumnezeu este dreptatea
şi puterea Lui cea dreaptă. Stânga lui Dumnezeu sau mâinile Lui sunt puterea
cea atotlucrătoare, atotfăcătoare, prin care a făcut universurile, lumea cea
gândită şi cea văzută, şi aşa mai departe. Mirosul lui Dumnezeu este plăcerea
lui Dumnezeu pentru rugăciunea celor drepţi. Căci se zice: a mirosit Dumnezeu miros
de bună mireasmă la Abel, şi la Moise, şi la Avraam, când au adus ei jertfă.
Mirosul lui Dumnezeu este plăcerea pe care o are de jertfele curate ce se aduc
pentru slava numelui Său.
Dar Hristos n-a avut mâini şi picioare? Da! Tocmai de
aceea a venit în trup, căci noi nu puteam înţelege în vecii vecilor pe
Dumnezeu, dacă nu Se arăta prin faţa Fiului Său şi nu se făcea asemenea nouă.
Căci este scris: „Cuvântul trup S-a făcut şi S-a sălăşluit printre noi”. Dar ai
să spui, poate: „Părinte, dacă Dumnezeu n-are barbă şi n-are plete, şi n-are
mâini şi n-are picioare, de ce e făcut în icoană cu barbă albă? Şi Duhul Sfânt
– ca porumb, şi Hristos – sau în chip de copil, sau ca tânăr, sau altădată pe
cruce? Răspunzând la aceasta, vom răspunde şi acelor bârfitori care zic că
icoana e idol. Dacă noi zugrăvim pe Dumnezeu cu ochi, cu barbă, cu mâini, cu
picioare ş. a., prin aceasta nu zugrăvim pe Dumnezeu în ceea ce este El după
fiinţă, ci aşa cum a binevoit El să Se arate oamenilor, luând chip. Iar cinstea
icoanei trece la Cel înfăţişat în chip. Îl zugrăvim pe El om bătrân, cu barbă
albă, pentru că Dumnezeu, Cel ce nu este compus şi n-are ochi şi picioare şi
mâini, fiind nemărginit şi necuprins de nici o zidire, a binevoit să Se arate
aşa pentru neputinţa noastră. Căci spune Daniil: „Am privit până când au fost
aşezate scaune, şi S-a aşezat Cel vechi de zile; îmbrăcămintea Lui era albă ca
zăpada, iar părul capului Său curat ca lâna; tronul Său, flăcări de foc; roţile
lui, foc Lui! Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise” (Daniil 7,
9-10). Dumnezeu Cel necompus, Cel nemărginit, Cel fără de ani, a binevoit să Se
arate omului aşa cum poate să-L înţeleagă el. S-a arătat ca un om vechi de
zile, ca un moş bătrân, bătrân de tot. Şi înaintea Lui stăteau mulţimi
nenumărate de îngeri şi de oameni slujind Lui. Dacă aşa a binevoit să Se arate
lui Daniil, şi în alte chipuri S-a arătat şi lui Moise, şi lui Ilie, în Horeb,
aşa L-au pictat pictorii. Pentru că Dumnezeu, ştiind neputinţa noastră de a-L
înţelege după fiinţă, S-a arătat asemenea nouă, ca să putem să-L pictăm, să-L
înţelegem măcar din cele ale noastre, ca să ne putem sui cu mintea la cele mai
presus de noi. De ce pe Duhul Sfânt Îl pictăm în chip de limbi de foc sau de
porumb? Fiindcă aşa a binevoit să Se arate: la Iordan ca porumb, iar la
pogorârea Sa la Rusalii în chip de limbi de foc. Şi deci, dacă aşa a binevoit
să Se arate Cel nemărginit, Cel veşnic şi fără de început, aşa Îl pictăm.
De ce pe Hristos Îl zugrăvim copil şi pe cruce, şi
tânăr şi predicând pe munte? Pentru că aşa a fost pe pământ. De aceea
dumnezeiescul Damaschin, în cele trei tratate ale sale despre Sfintele Icoane,
zice: de n-ar fi venit Hristos în trup, nu ne-am închina la icoane. Dar Hristos
venind, ni S-a arătat ca icoana Tatălui şi ca chipul ipostasului Său viu, şi
fiindcă aşa s-a închipuit ipostasul lui Dumnezeu în Hristos, aşa Îl pictăm şi
noi. De aceea pictăm şi în icoane Sfânta Treime aşa, pentru că aşa ni S-a
arătat în dumnezeiasca Scriptură, pentru înţelegerea noastră.

Niciun comentariu: