Necredința protestanta si neoprotestantă și cultul sfinților
Necredința neoprotestantă și cultul sfinților
Poate unul dintre cele mai neînțelese aspecte ale teologiei ortodoxe este cultul sfinților. “Închinarea la sfinți”, “credința în sfinți”, “cinstirea morților”, sau chiar “puparea moaștelor”, cum vulgar înțeleg unii să se exprime, sunt tot atâtea moduri de a exprima o necunoscută a credinței creștin-ortodoxe.
Poate prea ocupați cu studiul personal al Bibliei, mulți dintre creștinii protestanți nu își mai bat capul cu înțelegerea corectă, cel puțin, a ce este și cum este înțeleasă în ortodoxie cinstirea sfinților.
Pentru neo-protestanți, se pare, oamenii morți sunt morți. Cu totul. Trupește și sufletește. Nu mai au nimic de spus. Nu se mai roagă, nu văd, nu aud.
Aceasta este o formă de necredință. Necredința în puterea de viață dătătoare a lui Dumnezeu. Este o necredință în nemurirea sufletului.
Așa cum în ateism doar viața aceasta contează, în neo-protestantism între viața aceasta și viața de după învierea cea de obște nu este nimic. Un gol de rugăciune și de comuniune cu Dumnezeu. Sfinții, odată adormiți, rup orice legătură conștientă și vie cu Dumnezeul iubirii, de a cărui iubirea ardeau până cu o clipă înaintea morții lor.
Rugăciunea lor pentru toată lumea, pentru cei vii și cei morți, se stinge odată cu ultima lor suflare. Cei ce în viață fiind ardeau în rugăciune ca o văpaie ce se înălța până la cer, acum zac reci în mormânt. Anonimi.
Memoria lor nu își are rostul. Pomenirea lor este inutilă. Ajutorul lor este inexistent și nicidecum necesar. Nu avem nevoie de ei. Avem tot ce ne trebuie. Scriptura și credința. Îl avem pe Hristos ca unic mijlocitor. Nu ne trebuie rugăciunea nimănui.
Cultul sfinților a apărut în creștinism ca urmare a unei infiltrații păgâne. Oameni neștiutori sau fară minte au permis ca practicile păgâne să își facă loc în interiorul bisericii creștine. Asta fără să observe nimeni. La presiunile poporului, sau poate ale conducătorilor politici, părinții bisericii au adăugat docili și ascultători dogme care să-i facă pe păgâni să se simtă la ei acasă.
Acei părinți care s-au certat pe o singură literă în Crezul creștin, au acceptat cu inima largă cinstirea trupurilor morților.
Acei părinți care s-au luptat pentru recunoașterea divinității lui Hristos și mai apoi a Duhului Sfânt ca persoană a Sfintei Treimi, nu au avut nicio problemă în a recunoaște cultul icoanelor. Și au acceptat numirea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu și nu Născătoare de Hristos cum au vrut și vor și astăzi unii.
Logica neo-protestantă are ca punct de plecare premisa că înțelegerea Scripturii este din start corectă doar în cadrul determinat de “sola scriptura/fide”.
La fel ca în ateism, negarea este punctul de plecare al crezului neoprotestant. Tot ce a fost înainte trebuie dat la o parte, trebuie pusă o temelie nouă. 15 sau 20 de secole mai târziu, lucrurile trebuiesc luate de la capăt, iar și iar.
Interpretarea prezentă a Scripturii este bază a reinterpretării trecutului. Ce a fost biblic atunci, nu mai este biblic acum. Să fie oare o coincidență că protestantismul a apărut în perdioada în care europa vestică innova în mai toate domeniile cunoașterii?
Pentru noi, creștinii ortodocși, sfinții sunt vii și totdeauna rugători către Hristos pentru noi, cei ce le cerem ajutorul. Hristos este viu și deplin în ei. Nu există disocierea “mă rog Sfântului Ioan Gură de Aur și nu mă rog lui Hristos”. Dar nici contopire, dizolvare, anulare a sfinților nu se întâmplă. Persoana și personalitatea sfinților este încă activă, fierbinte, iubitoare, rugătoare, îndumnezeită. Ajutorul lor, prin Duhul Sfânt, este real.
Actul de cinstire al sfinților, al trupurilor lor neputrezite, este un act de credință, de smerenie, de nevoință. Nu este o înlocuire a lui Dumnezeu sau a lui Hristos ca Om și Dumnezeu. Este o împlinire a mijlocirii pe care Hristos-Omul o face pentru noi: îndumnezeirea oamenilor prin natura umană asumată și îndumnezeită prin Cruce și Înviere.
Omul îndumnezeit este izvor de har. Râuri de apă vie curg dintr-însul. Și cei ce se apropie cu credință de aceștia, nu vor înseta în veci.
Sfintii ingeri sant duhuri slujitoare intre Dumnezeu si om. EVR.1,13-14.Ei se impart in cete si au capetenii peste ei, dupa cum se adevereste din urmatoarele versete: Dan.9,21;10,13,21.Apoc.12,7. In Imparatia Cerurilor sant: domnii,stapanii, puteri, dregatorii si scaune. Ef.1,21;3,10,Col.2,10. Dumnezeu locuieste intre heruvimi si serafimi si este slujit de zeci de mii de ingeri. Iez.10,1-21. Is.6,1-3.Dan,7,9-10. Dumnezeu comunica prin ingeri cu oamenii de pe pamant si ii ajuta la izbanda pe cei buni. Fac.28,12-13.Num.22,23-24.4Reg.1,3.2 Paral.32,20-21.Jud.13,3-25.Dan.3,24-28.Zah.1,9,11-12,14;3,1-4.Luc.1,26-51;2,9-10.Fapte10,3-4;12,6-10. Ei ne apara si fac legatura cu Dumnezeu pt. mantuirea sufletelor noastre. Fac.21,17.Iov 33,23-30.Ps.33(34),7;90(91),11. Fapte 27,23-25.Li se cuvine cinste si plecaciune in numele Domnului, nu adorare insa ca Domnului.Fac.19,1.Num.22,31.Iosua 5,14-15.Sfintii Apostoli au fost slaviti de Domnul Iisus Hristos.Ioan 17,22-24. Ei au ajuns inngeri si oameni si impreuna – slujitori cu sfintii,ingeri inaintea lui Dumnezeu; de aceea nici ingerul nu i-a primit inchinarea fiind deopotriva slujitori.1Cor.4,1,9.Apoc.22,8-9.Sfintii Apostoli si urmasii lor,(episcop si preot) privegheaza sis ant raspunzatori pt.sufletele noastre inaintea lui Dumnezeu.Evr.13,17.Ioan 14,13-14. Prin Duhul Sfant cunosc cele ascunse ale oamenilor si ii pedepsesc .4Reg.5,20-27.Fapte 5,1-11. Ca si ingerii ei sant mijlocitori cu rugaciuni intre Domnul Iisus si oameni. Luc.10,3-20.Fapte 3,1-8.Iac.5,14-15. Avraam s-a rugat pt.Abimelec, iar Iov pt.prietenii lui si Dumnezeu i-a ascultat.Fac.20,17.Iov42,8. Cand mania Domnului s-a aprins,Moise s-a rugat invocand numele lui Avraaam,Isaac si Iacob,pt. a fi ascultat. Iesire32,10-14.Samuel s-a rugat pt.popor si a fost ascultat. 1Reg.7,5-10…Daca pacatele poporului sant prea mari si cu buna stiinta, Domnul nu mai asculta rugaciunea nici a celor mai alesi din sfinti.Ier.15,1.Iez.14,13-16.Evr.10,26-28.Dupa eliberarea din trup, ei (sfintii)sant vii ca si ingerii si mijlocesc pt.noi. LUC.9,28-32;20,35-36;16,26-30.Ioan 8,52-56.2Petr.1,13-15.Apoc.6,9-11…Ca prieteni ai Domnului si alesi ai Sai li se cuvine cinste in numele Domnului si plecaciune (inchinare)Ioan15,14-16.Mat.10,40-42.Apoc.3,9.Sf.Ap. au primit asememea cinstire (inchinare), dar au refuzat sa li se aduca inchinare ca unor zei precum si jertfele lor.3REG.18,7-8.Fapte16,29-34;14,11-18.Ostirea cerului, la care se inchinau paganii, nu erau ingerii si sfintii,ci soarele,luna si stelele dupa cum vom dovedi. Trupurile sfintilor ,in care a locuit Duhul cel Sfant al Domnului, au fost de drept si madulare ale Domnului Iisus.1Cor.3,16-17;6,15. 2 Cor.4,7.Prin impartasirea cu Trupul si sangele Domnului ,cestinul se impreuna cu Dumnezeu si este un duh cu Dansul.Ioan 6,53-57.1Cor.6,17. Asa dar,cine are , comoara aceasta adica Duhul lui Dumnezeu, este sfintit nu numai cu trupul si sufletul dar si obiectele care le atinge trupul lui capata puteri minunate.3Regi.19,19-20.4Reg..2,8-14.Pt.Slava Domnului si prin Harul Sau, oasele lui Elisei au inviat un mort.4Reg.13,20-21. Prin mainile Sfintilor Apostoli se faceau minuni nemai-pomenite,si chiar numai prin obiectele atinse de ei se tamaduiau bolile. Fapte 14,3;19,11-12.Venerand Sfintele Moaste, preaslavim pe Duhul Sfant, Care a sfintit in mod desavarsit pe sfintii in care a petrecut. Ioan 14,16-17;17,22-23.
Poate unul dintre cele mai neînțelese aspecte ale teologiei ortodoxe este cultul sfinților. “Închinarea la sfinți”, “credința în sfinți”, “cinstirea morților”, sau chiar “puparea moaștelor”, cum vulgar înțeleg unii să se exprime, sunt tot atâtea moduri de a exprima o necunoscută a credinței creștin-ortodoxe.
Poate prea ocupați cu studiul personal al Bibliei, mulți dintre creștinii protestanți nu își mai bat capul cu înțelegerea corectă, cel puțin, a ce este și cum este înțeleasă în ortodoxie cinstirea sfinților.
Pentru neo-protestanți, se pare, oamenii morți sunt morți. Cu totul. Trupește și sufletește. Nu mai au nimic de spus. Nu se mai roagă, nu văd, nu aud.
Aceasta este o formă de necredință. Necredința în puterea de viață dătătoare a lui Dumnezeu. Este o necredință în nemurirea sufletului.
Așa cum în ateism doar viața aceasta contează, în neo-protestantism între viața aceasta și viața de după învierea cea de obște nu este nimic. Un gol de rugăciune și de comuniune cu Dumnezeu. Sfinții, odată adormiți, rup orice legătură conștientă și vie cu Dumnezeul iubirii, de a cărui iubirea ardeau până cu o clipă înaintea morții lor.
Rugăciunea lor pentru toată lumea, pentru cei vii și cei morți, se stinge odată cu ultima lor suflare. Cei ce în viață fiind ardeau în rugăciune ca o văpaie ce se înălța până la cer, acum zac reci în mormânt. Anonimi.
Memoria lor nu își are rostul. Pomenirea lor este inutilă. Ajutorul lor este inexistent și nicidecum necesar. Nu avem nevoie de ei. Avem tot ce ne trebuie. Scriptura și credința. Îl avem pe Hristos ca unic mijlocitor. Nu ne trebuie rugăciunea nimănui.
Cultul sfinților a apărut în creștinism ca urmare a unei infiltrații păgâne. Oameni neștiutori sau fară minte au permis ca practicile păgâne să își facă loc în interiorul bisericii creștine. Asta fără să observe nimeni. La presiunile poporului, sau poate ale conducătorilor politici, părinții bisericii au adăugat docili și ascultători dogme care să-i facă pe păgâni să se simtă la ei acasă.
Acei părinți care s-au certat pe o singură literă în Crezul creștin, au acceptat cu inima largă cinstirea trupurilor morților.
Acei părinți care s-au luptat pentru recunoașterea divinității lui Hristos și mai apoi a Duhului Sfânt ca persoană a Sfintei Treimi, nu au avut nicio problemă în a recunoaște cultul icoanelor. Și au acceptat numirea Fecioarei Maria ca Născătoare de Dumnezeu și nu Născătoare de Hristos cum au vrut și vor și astăzi unii.
Logica neo-protestantă are ca punct de plecare premisa că înțelegerea Scripturii este din start corectă doar în cadrul determinat de “sola scriptura/fide”.
La fel ca în ateism, negarea este punctul de plecare al crezului neoprotestant. Tot ce a fost înainte trebuie dat la o parte, trebuie pusă o temelie nouă. 15 sau 20 de secole mai târziu, lucrurile trebuiesc luate de la capăt, iar și iar.
Interpretarea prezentă a Scripturii este bază a reinterpretării trecutului. Ce a fost biblic atunci, nu mai este biblic acum. Să fie oare o coincidență că protestantismul a apărut în perdioada în care europa vestică innova în mai toate domeniile cunoașterii?
Pentru noi, creștinii ortodocși, sfinții sunt vii și totdeauna rugători către Hristos pentru noi, cei ce le cerem ajutorul. Hristos este viu și deplin în ei. Nu există disocierea “mă rog Sfântului Ioan Gură de Aur și nu mă rog lui Hristos”. Dar nici contopire, dizolvare, anulare a sfinților nu se întâmplă. Persoana și personalitatea sfinților este încă activă, fierbinte, iubitoare, rugătoare, îndumnezeită. Ajutorul lor, prin Duhul Sfânt, este real.
Actul de cinstire al sfinților, al trupurilor lor neputrezite, este un act de credință, de smerenie, de nevoință. Nu este o înlocuire a lui Dumnezeu sau a lui Hristos ca Om și Dumnezeu. Este o împlinire a mijlocirii pe care Hristos-Omul o face pentru noi: îndumnezeirea oamenilor prin natura umană asumată și îndumnezeită prin Cruce și Înviere.
Omul îndumnezeit este izvor de har. Râuri de apă vie curg dintr-însul. Și cei ce se apropie cu credință de aceștia, nu vor înseta în veci.
Sfintii ingeri sant duhuri slujitoare intre Dumnezeu si om. EVR.1,13-14.Ei se impart in cete si au capetenii peste ei, dupa cum se adevereste din urmatoarele versete: Dan.9,21;10,13,21.Apoc.12,7. In Imparatia Cerurilor sant: domnii,stapanii, puteri, dregatorii si scaune. Ef.1,21;3,10,Col.2,10. Dumnezeu locuieste intre heruvimi si serafimi si este slujit de zeci de mii de ingeri. Iez.10,1-21. Is.6,1-3.Dan,7,9-10. Dumnezeu comunica prin ingeri cu oamenii de pe pamant si ii ajuta la izbanda pe cei buni. Fac.28,12-13.Num.22,23-24.4Reg.1,3.2 Paral.32,20-21.Jud.13,3-25.Dan.3,24-28.Zah.1,9,11-12,14;3,1-4.Luc.1,26-51;2,9-10.Fapte10,3-4;12,6-10. Ei ne apara si fac legatura cu Dumnezeu pt. mantuirea sufletelor noastre. Fac.21,17.Iov 33,23-30.Ps.33(34),7;90(91),11. Fapte 27,23-25.Li se cuvine cinste si plecaciune in numele Domnului, nu adorare insa ca Domnului.Fac.19,1.Num.22,31.Iosua 5,14-15.Sfintii Apostoli au fost slaviti de Domnul Iisus Hristos.Ioan 17,22-24. Ei au ajuns inngeri si oameni si impreuna – slujitori cu sfintii,ingeri inaintea lui Dumnezeu; de aceea nici ingerul nu i-a primit inchinarea fiind deopotriva slujitori.1Cor.4,1,9.Apoc.22,8-9.Sfintii Apostoli si urmasii lor,(episcop si preot) privegheaza sis ant raspunzatori pt.sufletele noastre inaintea lui Dumnezeu.Evr.13,17.Ioan 14,13-14. Prin Duhul Sfant cunosc cele ascunse ale oamenilor si ii pedepsesc .4Reg.5,20-27.Fapte 5,1-11. Ca si ingerii ei sant mijlocitori cu rugaciuni intre Domnul Iisus si oameni. Luc.10,3-20.Fapte 3,1-8.Iac.5,14-15. Avraam s-a rugat pt.Abimelec, iar Iov pt.prietenii lui si Dumnezeu i-a ascultat.Fac.20,17.Iov42,8. Cand mania Domnului s-a aprins,Moise s-a rugat invocand numele lui Avraaam,Isaac si Iacob,pt. a fi ascultat. Iesire32,10-14.Samuel s-a rugat pt.popor si a fost ascultat. 1Reg.7,5-10…Daca pacatele poporului sant prea mari si cu buna stiinta, Domnul nu mai asculta rugaciunea nici a celor mai alesi din sfinti.Ier.15,1.Iez.14,13-16.Evr.10,26-28.Dupa eliberarea din trup, ei (sfintii)sant vii ca si ingerii si mijlocesc pt.noi. LUC.9,28-32;20,35-36;16,26-30.Ioan 8,52-56.2Petr.1,13-15.Apoc.6,9-11…Ca prieteni ai Domnului si alesi ai Sai li se cuvine cinste in numele Domnului si plecaciune (inchinare)Ioan15,14-16.Mat.10,40-42.Apoc.3,9.Sf.Ap. au primit asememea cinstire (inchinare), dar au refuzat sa li se aduca inchinare ca unor zei precum si jertfele lor.3REG.18,7-8.Fapte16,29-34;14,11-18.Ostirea cerului, la care se inchinau paganii, nu erau ingerii si sfintii,ci soarele,luna si stelele dupa cum vom dovedi. Trupurile sfintilor ,in care a locuit Duhul cel Sfant al Domnului, au fost de drept si madulare ale Domnului Iisus.1Cor.3,16-17;6,15. 2 Cor.4,7.Prin impartasirea cu Trupul si sangele Domnului ,cestinul se impreuna cu Dumnezeu si este un duh cu Dansul.Ioan 6,53-57.1Cor.6,17. Asa dar,cine are , comoara aceasta adica Duhul lui Dumnezeu, este sfintit nu numai cu trupul si sufletul dar si obiectele care le atinge trupul lui capata puteri minunate.3Regi.19,19-20.4Reg..2,8-14.Pt.Slava Domnului si prin Harul Sau, oasele lui Elisei au inviat un mort.4Reg.13,20-21. Prin mainile Sfintilor Apostoli se faceau minuni nemai-pomenite,si chiar numai prin obiectele atinse de ei se tamaduiau bolile. Fapte 14,3;19,11-12.Venerand Sfintele Moaste, preaslavim pe Duhul Sfant, Care a sfintit in mod desavarsit pe sfintii in care a petrecut. Ioan 14,16-17;17,22-23.
Sfintii
ingeri sant duhuri slujitoare intre Dumnezeu si om. EVR.1,13-14.Ei se impart in
cete si au capetenii peste ei, dupa cum se adevereste din urmatoarele versete: Dan.9,21;10,13,21.Apoc.12,7. In
Imparatia Cerurilor sant: domnii,stapanii, puteri, dregatorii si scaune.
Ef.1,21;3,10,Col.2,10. Dumnezeu locuieste intre heruvimi si serafimi si este
slujit de zeci de mii de ingeri. Iez.10,1-21. Is.6,1-3.Dan,7,9-10. Dumnezeu
comunica prin ingeri cu oamenii de pe pamant si ii ajuta la izbanda pe cei
buni. Fac.28,12-13.Num.22,23-24.4Reg.1,3.2
Paral.32,20-21.Jud.13,3-25.Dan.3,24-28.Zah.1,9,11-12,14;3,1-4.Luc.1,26-51;2,9-10.Fapte10,3-4;12,6-10.
Ei ne apara si fac legatura cu Dumnezeu pt. mantuirea sufletelor noastre.
Fac.21,17.Iov 33,23-30.Ps.33(34),7;90(91),11. Fapte 27,23-25.Li se cuvine
cinste si plecaciune in numele Domnului, nu adorare insa ca
Domnului.Fac.19,1.Num.22,31.Iosua 5,14-15.Sfintii Apostoli au fost slaviti de
Domnul Iisus Hristos.Ioan 17,22-24. Ei au ajuns inngeri si oameni si impreuna –
slujitori cu sfintii,ingeri inaintea lui
Dumnezeu; de aceea nici ingerul nu i-a
primit inchinarea fiind deopotriva slujitori.1Cor.4,1,9.Apoc.22,8-9.Sfintii
Apostoli si urmasii lor,(episcop si preot) privegheaza sis ant raspunzatori
pt.sufletele noastre inaintea lui Dumnezeu.Evr.13,17.Ioan 14,13-14. Prin Duhul
Sfant cunosc cele ascunse ale oamenilor si ii pedepsesc .4Reg.5,20-27.Fapte
5,1-11. Ca si ingerii ei sant mijlocitori cu rugaciuni intre Domnul Iisus si
oameni. Luc.10,3-20.Fapte 3,1-8.Iac.5,14-15. Avraam s-a rugat pt.Abimelec, iar
Iov pt.prietenii lui si Dumnezeu i-a ascultat.Fac.20,17.Iov42,8. Cand mania
Domnului s-a aprins,Moise s-a rugat invocand numele lui Avraaam,Isaac si
Iacob,pt. a fi ascultat. Iesire32,10-14.Samuel s-a rugat pt.popor si a fost
ascultat. 1Reg.7,5-10…Daca pacatele poporului sant prea mari si cu buna
stiinta, Domnul nu mai asculta rugaciunea nici a celor mai alesi din
sfinti.Ier.15,1.Iez.14,13-16.Evr.10,26-28.Dupa eliberarea din trup, ei
(sfintii)sant vii ca si ingerii si mijlocesc pt.noi.
LUC.9,28-32;20,35-36;16,26-30.Ioan 8,52-56.2Petr.1,13-15.Apoc.6,9-11…Ca
prieteni ai Domnului si alesi ai Sai li
se cuvine cinste in numele Domnului si plecaciune
(inchinare)Ioan15,14-16.Mat.10,40-42.Apoc.3,9.Sf.Ap. au primit asememea cinstire (inchinare), dar au refuzat sa li se
aduca inchinare ca unor zei precum si jertfele
lor.3REG.18,7-8.Fapte16,29-34;14,11-18.Ostirea cerului, la care se inchinau
paganii, nu erau ingerii si sfintii,ci soarele,luna si stelele dupa cum vom
dovedi. Trupurile sfintilor ,in care a locuit Duhul cel Sfant al Domnului, au
fost de drept si madulare ale Domnului Iisus.1Cor.3,16-17;6,15. 2 Cor.4,7.Prin
impartasirea cu Trupul si sangele Domnului ,cestinul se impreuna cu Dumnezeu si
este un duh cu Dansul.Ioan 6,53-57.1Cor.6,17. Asa dar,cine are , comoara
aceasta adica Duhul
lui Dumnezeu, este sfintit nu numai cu trupul si sufletul dar si
obiectele care le atinge trupul lui capata puteri
minunate.3Regi.19,19-20.4Reg..2,8-14.Pt.Slava Domnului si prin Harul Sau,
oasele lui Elisei au inviat un mort.4Reg.13,20-21. Prin mainile Sfintilor
Apostoli se faceau minuni
nemai-pomenite,si chiar numai prin obiectele atinse de ei se tamaduiau bolile.
Fapte 14,3;19,11-12.Venerand Sfintele Moaste, preaslavim pe Duhul Sfant, Care a
sfintit in mod desavarsit pe sfintii in care a petrecut. Ioan
14,16-17;17,22-23.
Sfinţi şi Icoane-Argumente Versete Biblice
eu nu am nici o vina ca voi nu gasiti in fituica
micului sectar pe care voi cu indrazneala o numiti" Biblie" ,temeiuri
pt. cinstirea sfintilor,icoanelor,moastelor sfintilor! Te intreb eu pe tine
sectare P & N.P.unde in Biblie este folosit in vreun text explicit ca nu
este voie sa cinstesti pe M.D., Crucea, Sfintii si moastele lor, icoanele ? Noi
ortodocsii am facut nenumarate postari explicavative pe aceste subiecte
argumentand Biblic-Istoric-Patristic-Teologic-Exegetic-arheologic dar la voi si
de ar invia cineva din morti si ar da aceasta marturie tot indaratnici veti
ramane deoarece cu voi se implineste acest cuvant din Biblie:Luca 16,26Şi peste
toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să
treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi
în casa tatălui meu,
28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu
vină şi ei în acest loc de chin.
29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să
asculte de ei.
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce
la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi.
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi,
nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“.
Protestanţii resping folosirea icoanelor din cauza
interpretării literale a primei
porunci:
Să nu-ţi faci chip cioplit, şi nici vreo asemănare cu
ceva din câte sunt în cer,
acolo sus, ori din câte sunt pe pământ, aicea jos, ori
din câte sunt în apele de
sub pământ (Iş 20:4)
Să nu te închini lor, şi nici să le slujeşti; că Eu,
Domnul, Dumnezeul tău, Eu
sunt un Dumnezeu gelos, Cel ce vina părinţilor o dă pe
seama copiilor pân'la
al treilea şi-al patrulea neam pentru cei ce Mă urăsc,
Iş 20:5)
Dar Dumnezeu aici condamnă crearea de imagini ai unor
zei falşi.
Ca dovadă că Dumnezeu nu a interzis toate imaginile,
vom vedea că
Dumnezeu însuşi ordonă lui Moise mai târziu să creeze o
imagine:
Iar Domnul a zis către Moise: "Fă-ţi un şarpe şi
pune-l pe un stâlp, şi va fi că
tot omul atins de muşcătură şerpească, de se va uita la
el, va trăi." (Nm 21:8)
Şi a făcut Moise un şarpe de aramă şi l-a pus pe un
stâlp; şi când un şarpe
muşca vreun om, acela privea la şarpele cel de aramă şi
trăia. (Nm 21:9)
Protestanţii au fotografii ale membrilor familiilor
lor. În cazul în care un
protestant ar săruta fotografia cuiva, nimeni nu ar
spune că ei au adorat o
bucată de hârtie. Ortodocşii şi Catolicii nu adoră
imaginile înses/i. În schimb,
venerăm sfinţii şi pe Dumnezeu, prin imagini. Acest
lucru este foarte potrivit
deoarece încarnarea lui Iisus sfinţeşte creaţia:
El este chipul nevăzutului Dumnezeu, Întâi-Născut a
toată zidirea (Col 1:15)
Protestanţii nu vorbesc sfinţilor şi nu cer să se roage
pentru noi pentru că ei
cred că această practică este interzisă de Biblie în
versete, cum ar fi acesta:
Şi dacă ei vă vor zice: "Întrebaţi-i pe cei ce au
în ei duhul ghicitului, pe cei ce
vorbesc din pământ, pe cei ce spun vorbe fără rost, pe
cei ce cheamă
morţii!..."
Oare un popor nu-L întreabă pe Dumnezeul său? De ce
să-i întrebe pe cei
morţi despre cei vii? (Is 8:19)
Acest verset, însă, descrie practicarea ghicitului,
ceace este condamnată de
Biserica Ortodoxă cu fermitate.
Dar Biblia conţine o referire când ne adresăm Sfinţilor
morţi din ceruri:
"Veseleşte-te de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi
apostoli şi profeţi; că judecata
voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu!" (Ap 18:20)
Ortodocşii venerează cu respect sfinţii care au plecat
înaintea noastră şi le cer
să se roage pentru noi. Biblia sprijină credinţa şi
practica Ortodoxă.
Sfintii vor judeca lumea , http://trinitastv.ro/emisiuni/sfintii-zilei-sinaxarsfinti
pe care voi ii batjocoriti si nu ii recunoasteti! Dumnezeu i-a Slavit iar voi
nerusinatii si mandrii sectari ii huliti si batjocoriti! O sa va luati
plata!Vezi milioane de sfinti aici incepand cu sec I. http://www.calendar-ortodox.ro/ "Minunat este Dumnezeu întru
sfintii Lui."
(Psalm 67, 36) http://trinitastv.ro/emisiuni/sfintii-zilei-sinaxar În
concluzie, trebuie menţionat din nou că Biblia contrazice principiul Sola
Scriptura, vădindu-l a fi o învăţătură falsă:„Aceasta ştiind mai dinainte că
nici o proorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia” (II
Petru 1, 20).In biblie scrie multe pe care voi nu vreti a le vedea.Scrie de
Fecioara Maria si asta inca din profetiile dreptilor V.T., SCRIE DE SFINTI, DE
IMPORTANTA CRUCII PRIN CARE A VENIT INVIEREA, SCRIE DE EUHARISTIE, DE PREOTIE,
EPISCOPIE, DIAconie, marturisire si iertarea pacatelor, de dreapta credinta=ortodoxa,de
Biserica ca stalp si temelie a Adevarului, etc.acestea fiind prefigurate in
V.T.si implinite in N.T.dar voi anulati tot ce Biserica are de 2000 de ani si
astfel sectarii p&n.p.devin nihilistii Bisericii si ai bibliei si istoriei.
Sfintenia este SLUJIREA lui DUMNEZEU-Sf.Clement Alexandrinul
PS.111,v.6 întru pomenire veşnică va fi dreptul,
de vorbire de rău nu se va teme.
Fc 8:1 Pr 10:7 Sol 4:1...8A risipit, a dat săracilor,
dreptatea lui rămâne în veacul veacului,
Ps 36:26 Ps 90:8 Ps 91:11 Mt 6:1 2Co
9:9....9fruntea lui se va înălţa întru slavă.
Ps 36:26 Ps 90:8 Ps 91:11
Ps.113,v.25 Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne,
nici careva din cei ce se pogoară în iad,
Ps 6:5 Is 38:18 Bar 2:17 Sir 17:27
26 ci noi, cei vii, noi Îl vom binecuvânta pe
Domnul
de acum şi până'n veac c.
Ps.114,v.8 că El mi-a scos sufletul din moarte,
ochii din lacrimi
şi picioarele din lunecare.
Ps 55:13
9 Bineplăcut voi fi eu înaintea Domnului
în pământul celor vii.
Ps.117,v.17 Nu voi muri, ci voi fi viu
şi voi povesti lucrurile Domnului.
18 Certând m'a certat Domnul,
dar morţii nu m'a dat.
19 Deschideţi-mi porţile dreptăţii:
prin ele voi intra şi-L voi lăuda pe Domnul.
20 Aceasta este poarta Domnului,
drepţii vor intra printr'însa d.
In 10:9
21 Pe Tine Te voi mărturisi, că Tu m'ai auzit
şi mie mi Te-ai făcut spre mântuire.
Ps.118,v.174 Tânjit-am după mântuirea Ta, Doamne,
şi legea Ta îmi este cugetare.
175 Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda
şi judecăţile Tale îmi vor ajuta j2.
Sfinți, Sfinți și iar Sfiniţi…
“E bună foarte Ortodoxia, dar avem prea mulți sfinți…” Să credem asta despre
noi înșine?! Vai în ce erezie am cădea! Oare duhul Bibliei este altul? Nu zice
oare David Proorocul la sfârșitul psalmului 67, versetul 36: “Minunat este
Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel” ? Cum este Dumnezeu întru
sfinții Lui? “Minunat”! Interpretarea acestui verset se poate realiza,
la fel de corect, în două moduri. Se poate înțelege că Dumnezeu este mărit
întru și prin sfinții Săi și că slava Sa este sesizată în viața, activitatea și
chiar persoana sfinților Săi. Totuși o a doua interpretare ne duce cu gândul la
ceva mai “palpabil”, la ceva mai evident, mai viu printre noi. Dacă luăm sensul
propriu al cuvântului “minunat”, versetul lui David ne arată că prin Sfinții
Săi, Dumnezeu face MINUNI! Minuni pentru cine? Ca răsplată, pentru persoanele
sfinte, și din multă milă, nouă, nevrednicilor, PRIN persoanele Sfinte.
Nu ne putem permite să citim Biblia, mai ales
Psalmii, ca pe o “revistă” sau ca pe un articol de ziar. Pe astfel de citate,
pe astfel de îndemnuri evidente, Ortodoxia se sprijină și va rămâne până la
sfârșitul veacului, iar porțile Iadului nu o vor birui pe ea!
PSALMUL 150
Aliluia.
1Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii Lui,
lăudaţi-L întru tăria puterii Lui. Deci Dumnezeu se lauda intru Sfintii Sai!
Iar Psalmul 67 ,36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".
„Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: «Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?». Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: «Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere». Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: «Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit».“ (Luca 9, 51-56; 10, 22-24)
Aliluia.
1Lăudaţi-L pe Dumnezeu întru sfinţii Lui,
lăudaţi-L întru tăria puterii Lui. Deci Dumnezeu se lauda intru Sfintii Sai!
Iar Psalmul 67 ,36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu".
„Şi când s-au împlinit zilele înălţării Sale, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Şi a trimis vestitori înaintea Lui. Şi ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El se îndrepta spre Ierusalim. Şi văzând aceasta, ucenicii Iacov şi Ioan I-au zis: «Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut şi Ilie?». Iar El, întorcându-Se, i-a certat şi le-a zis: «Nu ştiţi, oare, fiii cărui duh sunteţi? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere». Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: «Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi! Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit».“ (Luca 9, 51-56; 10, 22-24)
SEctarii P&N.P. Şi-au gura, şi-au deschis-o spre
blasfemii împotriva lui Dumnezeu, să-I blasfemieze numele şi locuinţa, si pe
cei ce locuiesc în cer.Apoc.18,20
„Veseleşte-te i de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi apostoli şi profeţi;
că judecata voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu! j“
Dt 32:43 Ps 95:11 Is 44:23 Is 49:13 Ir 51:48
„Veseleşte-te i de ea, cerule, şi voi, sfinţi şi apostoli şi profeţi;
că judecata voastră asupră-i a judecat-o Dumnezeu! j“
Dt 32:43 Ps 95:11 Is 44:23 Is 49:13 Ir 51:48
In trupurile sfintilor se preaslaveste Dumnezeu deoarece
trupurile lor s-au invrednicit sa fie temple ale Sf.Duh fiind dovada sfinteniei
lui Dumnezeu si arvuna invierii ce va sa fie caci:"Minunat e Dumnezeu
intru sfintii Sai!"
7.Şi
a venit şi a luat cartea, din dreapta Celui ce şedea pe tron.8.Şi când a luat
cartea, cele patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea
Mielului, având fiecare alăută şi cupe de aur pline cu tămâie care sunt
rugăciunile sfinţilor.9.Şi cântau o cântare nouă, zicând: Vrednic eşti să iei
cartea şi să deschizi peceţile ei, fiindcă ai fost înjunghiat şi ai răscumpărat
lui Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi
neamul;10.Şi I-ai făcut Dumnezeului nostru împărăţie şi preoţi, şi vor împărăţi
pe pământ.11.Şi am văzut şi am auzit glas de îngeri mulţi, de jur împrejurul
tronului şi al fiinţelor şi al bătrânilor, şi era numărul lor zeci de mii de
zeci de mii şi mii de mii,12.Zicând cu glas mare: Vrednic este Mielul cel
înjunghiat ca să ia puterea şi bogăţia şi înţelepciunea şi tăria şi cinstea şi
slava şi binecuvântarea.13.Şi toată făptura care este în cer şi pe pământ şi
sub pământ şi în mare şi toate câte sunt în acestea le-am auzit, zicând: Celui
ce şade pe tron şi Mielului fie binecuvântarea şi cinstea şi slava şi puterea,
în vecii vecilor!14.Şi cele patru fiinţe ziceau: Amin! Iar bătrânii căzură şi
se închinară.
7.Şi când a deschis pecetea a patra, am auzit glasul
fiinţei a patra, zicând: Vino şi vezi.8.Şi m-am uitat şi iată un cal
galben-vânăt şi numele celui ce şedea pe el era: Moartea; şi iadul se ţinea
după el; şi li s-a dat lor putere peste a patra parte a pământului, ca să ucidă
cu sabie şi cu foamete, şi cu moarte şi cu fiarele de pe pământ.9.Şi când a
deschis pecetea a cincea, am văzut, sub jertfelnic, sufletele celor înjunghiaţi
pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia pe care au dat-o.10.Şi strigau
cu glas mare şi ziceau: Până când, Stăpâne sfinte şi adevărate, nu vei judeca
şi nu vei răzbuna sângele nostru, faţă de cei ce locuiesc pe pământ?11.Şi
fiecăruia dintre ei i s-a dat câte un veşmânt alb şi li s-a spus ca să stea în
tihnă, încă puţină vreme, până când vor împlini numărul şi cei împreună-slujitori
cu ei şi fraţii lor, cei ce aveau să fie omorâţi ca şi ei.
3.Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având
cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu
rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului.4.Şi fumul
tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu
rugăciunile sfinţilor.5.Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul
altarului şi a aruncat pe pământ; şi s-au pornit tunete şi glasuri şi fulgere
şi cutremur.6.Iar cei şapte îngeri, care aveau cele şapte trâmbiţe, s-au gătit
ca să trâmbiţeze.
Apoc.cap.19,1
După acestea am auzit ca un glas puternic de mulţime multă'n cer, zicând:
„Aliluia! Mântuirea şi slava şi puterea sunt ale Dumnezeului nostru!
Tob 13:18 Ap 7:10 Ap 12:10......,...3 Şi au zis a doua oară: „Aliluia!“ Şi fumul [arderii] ei se ridică în vecii vecilor.
4 Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s'au închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe tron, zicând: „Amin! Aliluia!“
5 Şi un glas a ieşit din tron, zicând: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii Săi, voi, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!“
6 Atunci am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: „Aliluia!, că Domnul Dumnezeul nostru Atotţiitorul S'a împărăţit a!
7 Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit şi mireasa Lui s'a pregătit,
8 şi i s'a dat ei să se înveşmânteze cu vison b curat, luminos – căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor“.
Is 61:10 Iz 16:10 Ap 3:5
9 Şi mi-a zis: „Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina de nuntă a Mielului!“ Şi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu c“.14 Şi oştile din cer h Îi urmau călări pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.
Mt 16:27 Ap 3:5 Ap 3:18 Ap 4:4 Ap 6:11 Ap 7:9 Ap 7:13
Tob 13:18 Ap 7:10 Ap 12:10......,...3 Şi au zis a doua oară: „Aliluia!“ Şi fumul [arderii] ei se ridică în vecii vecilor.
4 Iar cei douăzeci şi patru de Bătrâni şi cele patru Fiinţe au căzut şi I s'au închinat lui Dumnezeu Cel ce şade pe tron, zicând: „Amin! Aliluia!“
5 Şi un glas a ieşit din tron, zicând: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, voi, toţi robii Săi, voi, cei ce vă temeţi de El, mici şi mari!“
6 Atunci am auzit ca un glas de mulţime multă şi ca un vuiet de ape multe şi ca un bubuit de tunete puternice, zicând: „Aliluia!, că Domnul Dumnezeul nostru Atotţiitorul S'a împărăţit a!
7 Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci nunta Mielului a venit şi mireasa Lui s'a pregătit,
8 şi i s'a dat ei să se înveşmânteze cu vison b curat, luminos – căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor“.
Is 61:10 Iz 16:10 Ap 3:5
9 Şi mi-a zis: „Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina de nuntă a Mielului!“ Şi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu c“.14 Şi oştile din cer h Îi urmau călări pe cai albi, purtând veşminte de vison alb, curat.
Mt 16:27 Ap 3:5 Ap 3:18 Ap 4:4 Ap 6:11 Ap 7:9 Ap 7:13
Deci
ni se arata despre lumea cereasca,Dumnezeu,fiinte spirituale,ingeri,
sfinti,apoi lumea pamanteasca cu ce este in ea si lumea de "sub
pamant" cu diavolii si pscatosii= iad........Acolo vedem
tamaie,cadelnita,altar,ingeri,rugaciunile sfintilor ,heruvimi,serafimi ,cantare
nu la tambale si acordeoane si tot cerul deci Biserica biruitoare din cer.
Au adus si magii daruri pruncului Iisus in pestera din
Betlehem,aur ca la un imparat,tamaie ca unui preot si smirna spre ingropare
vestind moartea pe cruce.
Oare
omul de la inceput nu este facut dupa chipul (icoana) si asemanarea lui
Dumnezeu?Oare nu in Hristos santem restaurati toti? Minunat e Dumnezeu in
sfintii Sai si sfintii sant temple ale Sf.Duh deci sfinti sant ai lui Hristos
fiind hristofori.
Noi ceea ce vedem in sfinti vedem lucrarea lui Dumnezeu
caci lucrarea de sfintenie prin Harul Sf.Duh este a lui Dumnezeu care se
salasluieste in sfintii Sai caci cine asculta de El , Hristos cu Tatal prin
Harul Sf.Duh face lacas in inima si trupul lor sfintindu-I caci biblia ne spune
ca sfintii devin temple vii ale Sf.Duh. Deci?
De
ce da Hristos puterea de a lega si dezlega pacatele oamenilor ucenicilor sai si
prin acestia episcopilor si preotilor?
Sectele P&N.P. au tendinta de a diviniza scriptura,
cazind astfel in bibliolatrie (o forma de idolatrie).
De ce cinsteau chivotul evreii si ii aduceau inchinare daca
era materie si avea chip pe el de heruvim? De ce da voie Dumnezeu sa se
reprezinte simboluri sau sa se faca obicte de cult sau reprezentari de heruvimi
serafimi? Oare calca Dumnezeu porunca pe care tot El a dat-o?
Cine a creat icoana ?Ce este o icoana?Facerea 1,27 Şi l-a
făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut;
bărbat şi femeie i-a făcut.Fc 5:1-2 Fc 9:6 Ecc 7:29 Sol 2:23 Sol 10:1-2 Sir
15:14 Sir 17:3 Mt 19:4 Mc 10:6 FA -deci atentie omul este dupa chipul si
asemanarea lui Dumnezeu deci iata cine a facut prima icoana ,insusi bunul
Dumnezeu.,Iesirea cap. 25,18 Vei face doi heruvimi h din aur lucrat cu ciocanul
i şi-i vei pune pe acoperământul ispăşirii, la amândouă capetele;Ies 37:7 Evr
9:519 un heruvim va fi la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al
acoperământului.20 Heruvimii vor fi deasupra, cu aripile întinse, cu aripile
umbrind j acoperământul, cu feţele una spre cealaltă; feţele heruvimilor vor
fi'ndreptate spre acoperământ.21 Acoperământul să-l pui pe chivot, deasupra;
iar în chivot vei pune mărturiile pe care ţi le voi da.22 De acolo Mă voi face
ţie cunoscut şi de acolo, de deasupra acoperământului, dintre cei doi heruvimi
ce vor fi pe chivotul mărturiei, de acolo îţi voi vorbi Eu ţie despre toate
câte-ţi voi porunci pentru fiii lui Israel.Ieşirea[ Cap. 26 ] Cortul adunării
şi cele ale lui.1 Cortul să-l faci din zece scoarţe de in a topit, ţesut în
violet, în purpuriu şi'n stacojiu; cu heruvimi le vei face, lucraţi cu
iscusinţă b.Ies 36:7 2Par 3:1431 Vei face o perdea e ţesută'n violet, purpuriu
şi stacojiu, în in topit; cu heruvimi o vei face, lucraţi cu iscusinţă.Ies
36:33 2Par 3:14Deci iata frati ortodocsi cum sectantii acuza pe bunul Dumnezeu
de idolatrie. Oare Biblia minte? Ori poate unii oameni care nu o inteleg sau nu
vor sa o inteleaga?
Chivotul prefigura pe Fecioara Maria in care se salasluia
Hristos de la Sf.Duh si Biserica crestina in care este Legea,preotia,Harul
Sfantului Duh ce se comunica prin cele 7 taine preinchipuite de menora
evreiasca ca si cele 7 daruri ale Sf.Duh.
Deuteronom5,15Adu-ţi aminte că slugă ai fost în ţara
Egiptului şi că Domnul, Dumnezeul tău, te-a scos de acolo cu mână tare şi cu
braţ înalt; iată de ce ţi-a poruncit ţie Domnul, Dumnezeul tău, să păzeşti ziua
odihnei şi s'o sfinţeşti....Evrei 4,(4-11),4fiindcă astfel a zis undeva despre
ziua a şaptea: Şi în ziua a şaptea S'a odihnit Dumnezeu de toate lucrurile
Sale.5 Dar aici, în acest loc, încă o dată: Întru odihna Mea nu vor intra!Ps
94:11 Evr 3:11 Evr 4:1 Evr 4:36 Prin urmare, pentru că unora le rămâne să intre
întru odihnă, iar primii cărora li s'a binevestit nu au intrat din pricina
nesupunerii lor,7 Dumnezeu rânduieşte din nou o zi, astăzi, după atâta vreme
rostind El prin David, aşa cum s'a spus mai'nainte: Astăzi, dacă veţi auzi
glasul Său, nu vă învârtoşaţi inimile.8 Că dacă odihna le-ar fi adus-o Iosua,
atunci Dumnezeu n'ar mai fi vorbit după aceea de o altă zi de odihnă.9 Aşadar,
poporului lui Dumnezeu i s'a lăsat o altă sărbătoare de odihnă.10 Fiindcă cel
ce a intrat întru odihna lui Dumnezeu s'a odihnit şi el de lucrurile lui, aşa
precum Dumnezeu de ale Sale.11 Prin urmare, să ne străduim a intra întru acea
odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă după aceeaşi pildă a neascultării
A falsificat Hristos sabatul ca a inviat in prima zi a
saptamanii si ca nu a dat porunca pt.crestini sa tina sabatul , ca dezlega
sambata, ca Pogorarea Sf.Duh(Cincizecimea) si nasterea Bisericii crestine a
fost in prima zi a saptamanii, ca primii crestini savarseau
Cina=Euharistia=Frangerea painii=Sf.Liturghie in rug.si cantari in prima zi a
saptamanii , nu-i asa A.Dumitru ?
2. Al doilea argument adus de protestanti impotriva
rugaciunii catre sfinti este acela ca sfintii se pot ruga pentru noi doar daca
sunt in viata, dupa moarte fiind inconstienti.
Noi, insa, stim ca “Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor” (Matei 22:32). Stim, de asemenea, ca evreii au aceeasi intelegere ca si Biserica Ortodoxa.
Noi, insa, stim ca “Nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor” (Matei 22:32). Stim, de asemenea, ca evreii au aceeasi intelegere ca si Biserica Ortodoxa.
Fă
loc Sfinţilor lui Dumnezeu în inima ta! Sfintii madulare vii ai Trupului lui
Hristos
Nu este îndemnul meu sau al unui preot contemporan cu
noi. Nu este nici măcar îndemnul Sfinților Părinți(cu toate că atât eu, cât și
preotul, cât și Sfinții Părinți au preluat și dat mai departe acest îndemn).
Este un îndemn Biblic! Ia dar să auzim ce plată ni se cere(“celui cu
cinstea,cinste”):
“11. O, corintenilor, gura noastră s-a deschis către
voi, inima noastră s-a lărgit.
12. În inima noastră nu sunteţi la strâmtorare; dar
strâmtorare este pentru noi, în inimile voastre.
13. Plătiţi-mi şi voi aceeaşi plată, vă vorbesc ca unor
copii ai mei – lărgiţi şi voi inimile voastre!Ierta-ți-mă, fraților.”
Am vrut să păstrez o exprimare specifică, dar tot odată
am simțit că este creștinește să mă “înmoi” un pic. Trebuie ca inima omului să
fie piatră ca să nu percepa măcar un pic din ce este scris în Epistola a 2-a
către corinteni, capitolul 6(versetele cu pricina).
Ce zice dar Pavel? “Gura noastră s-a deschis către
voi”. Citind epistola, vedem că Pavel în mare parte îi laudă pe corinteni și
spune că nu îi este rușine cu ei. Chiar ajunge el însuși să se laude, pentru ai
înmuia (capitolul 11), când se face “ca un neînțelept”, pentru a le cere
recunoştinţă. De ce le cere Pavel această cinste? Avea oare el nevoie de ea? Nu
era conștient că a te mândri este cu adevărat neînțelept? Tocmai, că era! “O,
de mi-ați îngădui puțină neînțelepciune!”, zice acesta. Și totuși o face. De
ce? Tot el continuă și zice: ” Căci vă râvnesc pe voi cu râvna lui Dumnezeu,
pentru că v-am logodit unui singur bărbat, ca să vă înfăţişez lui Hristos
fecioară neprihănită. “
Dintru acestea toate, aflăm că “gura noastră s-a
deschis către voi”, anume sfinții îi vor lăuda şi la judecată, pe cei vrednici,
în fața lui Hristos. Aflăm că inima Sfinților s-a lărgit, tocmai ca se ne
primească pe noi! Mai mult, dacă analizăm adresarea frecventă a lui Pavel către
corinteni, aflăm că și cornitenii (cei drept-credincioși, către care Pavel
scrie) sunt sfinți! Deci însuși Pavel își face loc în inima sa pentru a-i
primii pe sfinți. Cu toate acestea, Pavel se adresează și celorlalți. Foarte
direct ne mustră pe noi că este strâmtorare pentru sfinți și pentru el în
inimile noastre. Iar apoi urmează îndemnul, aproape poruncit: “plătiți-mi
aceeași plată; lărgiți inimile voastre!”
Ce mai aflăm din cele citate mai sus? Că suntem râvniți
de Sfinți cu râvna lui Dumnezeu! Este una din multele asemănări ale sfinților,
cu Dumnezeu. David chiar spune: “Eu am zis: <>”(Psaltire; 81,6). Iată apoi un alt exemplu clar
de mijlocire din partea Sfinților: aflăm că Pavel i-a logodit pe ei cu Hristos
și că Pavel are să-i înfățișeze pe ei Lui! Deci Pavel mijlocește din nou între
corinteni și Hristos! M-aș oprii aici, întrucât mie mi se par lucrurile FOARTE
clare! Iar acesta (duhovnic – ucenic, următor celui anterior – următor celui
prezent) este duhul Bisericii Creștine, încă de la Apostoli și până astăzi (în
Biserica Ortodoxă).
Sunt toate acestea în Biblie? Nu au oare și ortodocșii
și catolicii și protestanții și neoprotestanții (aproape) aceeași Biblie? Se
pune întrebarea firească: cum, dar, nu au văzut toți acestea? Cum, dar, au
rătăcit?
Sfânta Scriptură ne răspunde: “Ochi au și nu vor vedea,
urechi au și nu vor auzii”.
Să stăm bine să stăm cu frică! Să luăm aminte!
Ce
intelegem noi ortodocsii prin “Sfintele Moaste”?
Trebuie menționat faptul că, la o eventuală canonizare, trupul neputrezit (care poate însemna, totuși, și o mumificare naturală) nu este suficient. Și, tot odată, trupul neputrezit nu este o condiție absolut necesară. Primul criteriu în cadrul unei canonizări este viața Sfântului: atât calitatea vieții din punct de vedere creștin, cât și minunile sale(făcute înainte sau după moarte). În cadrul unei canonizări sunt necesare adesea mărturiile oamenilor. A trece pe cineva în calendar nu se face în câteva ore sau zile. Există așa numitul “dosar de canonizare”, iar Biserica Ortodoxă face cercetări în sensul acesta. Cu toate acestea, Sfintele Moaște pot reprezenta o mărturie suficientă dacă:
1. Trupul Sfântului sau o parte din trup este nestricată(sau intactă): prezintă piele, cartilaje, vene, artere, musculatură, etc. Adesea întâlnim doar mâna conservată perfect. Un sfânt părinte care a viețuit în mănăstire a fost îngropat normal (după rânduială), cu mâinile pe piept și a fost găsită mână dreaptă (cu care binecuvânta) nestricată, intactă, în poziția de binecuvântare (acea încrucișare caracteristică a degetelor).
2. Trupul Sfântului este frumos mirositor. În cadrul unei mumificări naturale, dispare mirosul urât, neplăcut, caracteristic putrefactiei. La un trup Sfânt, dimpotrivă, noi întâlnim un miros plăcut, de mir, deosebit de uleiul sfințit, din Biserică.
3. Din trupul Sfântului izvorăște mir. Adesea, cantitatea de mir este una foarte mare, iar această “proprietate” se păstrează și după ce trupul este scos şi așezat în raclă.
4. Trupul Sfântului face minuni (ca în cazul lui Elisei).
Când detaliile despre viața unui Sfânt lipsesc, iar Dumnezeu binevoiește să-l scoată pe acesta la iveală și să-l dea lumii spre cinstire și mărturie, adesea toate aceste 4 puncte sunt întâlnite și sunt suficiente pentru a se da un verdict.
Trebuie avut în vedere faptul că așa-zisa “închinare” la moaște este tot una cu “închinarea” la sfinți despre care am vorbit în articolele precedente. Acest tip de închinare, repet, nu are decât o singură legătură cu închinarea adusă lui Dumnezeu – faptul că, prin aceste modele regăsite în Sfinți, îl întâlnim pe Dumnezeu, viu și “minunat întru sfinții Săi” și lui ne închinăm, slăvind lucrarea pe care o face cu omul Său. În altă ordine de idei, “închinarea” de la moaște este numită cinstire, precum deja am explicat în articolele precedente. Voi relua o idee des întâlnită în multe cărți Ortodoxe: sfinților li se cuvine cinstire, Maicii Domnului i se cuvine preacinstire, iar lui Dumnezeu i se cuvine adorație. Faptul că unii numesc “închinare” toate acestea 3 creează confuzii doar în rândul protestanților, care atribuie un sens unic acestui termen (lucru greșit), ca în cazul termenilor “mântuire”(care înseamnă scăpare, salvare – de orice fel; fie din boală, fie dintr-o groapă, fie dintre dărâmături, fie din pușcărie, etc.) sau “pocăință”(care nu reprezintă plecarea la vreo sectă, ci rugăciunea cu lacrimi de sânge, cu zdrobire de inimă și nespusă părere de rău, având pururi în minte conștiința păcătoșeniei tale, ca om). Greșelile din terminologia teologiei protestante trebuiesc îndreptate, înainte ca un dialog teologic între noi, ortodocșii, și cei de alte confesiuni, să poată avea loc.
Trebuie menționat faptul că, la o eventuală canonizare, trupul neputrezit (care poate însemna, totuși, și o mumificare naturală) nu este suficient. Și, tot odată, trupul neputrezit nu este o condiție absolut necesară. Primul criteriu în cadrul unei canonizări este viața Sfântului: atât calitatea vieții din punct de vedere creștin, cât și minunile sale(făcute înainte sau după moarte). În cadrul unei canonizări sunt necesare adesea mărturiile oamenilor. A trece pe cineva în calendar nu se face în câteva ore sau zile. Există așa numitul “dosar de canonizare”, iar Biserica Ortodoxă face cercetări în sensul acesta. Cu toate acestea, Sfintele Moaște pot reprezenta o mărturie suficientă dacă:
1. Trupul Sfântului sau o parte din trup este nestricată(sau intactă): prezintă piele, cartilaje, vene, artere, musculatură, etc. Adesea întâlnim doar mâna conservată perfect. Un sfânt părinte care a viețuit în mănăstire a fost îngropat normal (după rânduială), cu mâinile pe piept și a fost găsită mână dreaptă (cu care binecuvânta) nestricată, intactă, în poziția de binecuvântare (acea încrucișare caracteristică a degetelor).
2. Trupul Sfântului este frumos mirositor. În cadrul unei mumificări naturale, dispare mirosul urât, neplăcut, caracteristic putrefactiei. La un trup Sfânt, dimpotrivă, noi întâlnim un miros plăcut, de mir, deosebit de uleiul sfințit, din Biserică.
3. Din trupul Sfântului izvorăște mir. Adesea, cantitatea de mir este una foarte mare, iar această “proprietate” se păstrează și după ce trupul este scos şi așezat în raclă.
4. Trupul Sfântului face minuni (ca în cazul lui Elisei).
Când detaliile despre viața unui Sfânt lipsesc, iar Dumnezeu binevoiește să-l scoată pe acesta la iveală și să-l dea lumii spre cinstire și mărturie, adesea toate aceste 4 puncte sunt întâlnite și sunt suficiente pentru a se da un verdict.
Trebuie avut în vedere faptul că așa-zisa “închinare” la moaște este tot una cu “închinarea” la sfinți despre care am vorbit în articolele precedente. Acest tip de închinare, repet, nu are decât o singură legătură cu închinarea adusă lui Dumnezeu – faptul că, prin aceste modele regăsite în Sfinți, îl întâlnim pe Dumnezeu, viu și “minunat întru sfinții Săi” și lui ne închinăm, slăvind lucrarea pe care o face cu omul Său. În altă ordine de idei, “închinarea” de la moaște este numită cinstire, precum deja am explicat în articolele precedente. Voi relua o idee des întâlnită în multe cărți Ortodoxe: sfinților li se cuvine cinstire, Maicii Domnului i se cuvine preacinstire, iar lui Dumnezeu i se cuvine adorație. Faptul că unii numesc “închinare” toate acestea 3 creează confuzii doar în rândul protestanților, care atribuie un sens unic acestui termen (lucru greșit), ca în cazul termenilor “mântuire”(care înseamnă scăpare, salvare – de orice fel; fie din boală, fie dintr-o groapă, fie dintre dărâmături, fie din pușcărie, etc.) sau “pocăință”(care nu reprezintă plecarea la vreo sectă, ci rugăciunea cu lacrimi de sânge, cu zdrobire de inimă și nespusă părere de rău, având pururi în minte conștiința păcătoșeniei tale, ca om). Greșelile din terminologia teologiei protestante trebuiesc îndreptate, înainte ca un dialog teologic între noi, ortodocșii, și cei de alte confesiuni, să poată avea loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu