Despre Taina Botezului argumente Biblice,Istorice,arheologice
Despre Taina Botezului argumente Biblice,Istorice,arheologice
Despre Taina Botezului argumente Biblice,Istorice,arheologice
Fapte2,38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din
voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre;
şi veţi primi darul Sfântului Duh.
Mt 3:2 Mt 28:19 Mc 16:16 In 3:5 FA 3:19 FA 19:2
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe h, pentru oricâţi îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“.
40 Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă de acest neam viclean!“
41 Drept aceea, cei ce i-au primit cuvântul s'au botezat; şi în ziua aceea s'au adăugat ca la trei mii de suflete.
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie i, în frângerea pâinii j şi în rugăciuni.
43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă, că multe minuni şi semne se făceau prin apostoli.
44 Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă şi aveau toate îndeobşte.Edificator!
Mt 3:2 Mt 28:19 Mc 16:16 In 3:5 FA 3:19 FA 19:2
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe h, pentru oricâţi îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru“.
40 Şi cu alte mai multe vorbe mărturisea şi-i îndemna, zicând: „Mântuiţi-vă de acest neam viclean!“
41 Drept aceea, cei ce i-au primit cuvântul s'au botezat; şi în ziua aceea s'au adăugat ca la trei mii de suflete.
42 Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în părtăşie i, în frângerea pâinii j şi în rugăciuni.
43 Şi tot sufletul era cuprins de teamă, că multe minuni şi semne se făceau prin apostoli.
44 Iar toţi cei ce au crezut erau laolaltă şi aveau toate îndeobşte.Edificator!
http://www.teologie.net/2012/11/14/cand-si-cum-putem-boteza-copiii/ Fapte2,38 Iar Petru le-a
zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos,
spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh.
Mt 3:2 Mt 28:19 Mc 16:16 In 3:5 FA 3:19 FA 19:2
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe,,,,,,....Matei28,19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Is 9:1 Is 52:10 Is 60:4 Mt 24:14 Mc 16:15 Lc 24:47 FA 1:8 Rm
Mt 3:2 Mt 28:19 Mc 16:16 In 3:5 FA 3:19 FA 19:2
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi pentru copiii voştri şi pentru cei de departe,,,,,,....Matei28,19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
Is 9:1 Is 52:10 Is 60:4 Mt 24:14 Mc 16:15 Lc 24:47 FA 1:8 Rm
Acest subiect al botezului a fost discutat si intors pe
toate fetele si argumentat si biblic-patristic si istoric dar fiecare isi are
conceptia sa la acest subiect si interpreteaza in functie de ce este
invatat....Pt. noi ortodocsii nu este nici o problema in a boteza pe copii care
trebuie sa se nasca din nou ca sa fie imbracati in Hristos si astfel sa faca
parte din comunitatea Trupului mistic a lui Hristos care este Biserica a carui
Cap este iar Biserica este mireasa Lui si astfel cel botezat copil sau adult sa
aiba parte de Harul lui Hristos ce se da prin credinta-pocainta si se
impartaseste prin tainele eliberatoare[Botezul,preotia,maslu(ungerea cu
untdelemn insotit cu rugaciunea pt.cei bolnavi), cununia(nunta),spovedania(marturisirea
pacatelor caci: "luati Duh sfant carora veti lega pacatele legate v-or fii
si carora le ve ti dezlega dezlegate v-or fi"aceasta putere a fost data
doar apostolilor si prin ei episcopilor),Euharistia(Cina=Liturghia)]. Fara
botez nu ai nume trecut in cartea vietii, nu esti increstinat,nu ai mantuire,
esti inca sub incidenta si sub consecinta pacatului stramosesc(blestemul
mortii), nu ai viata in tine pt. ca nu iL ai pe Hristos caci doar cei botezati
sant imbracati in Hristos, restul sant inca sub Adam cel vechi mostenitor al
mortii( Cati in Hristos v-ati botezat in Hristos v-ati si imbracat ,Aliluia!-
cati nu sant botezati nu au imbracarea cu Hristos ci cu Adam cel vechi )Logic
si simplu ! Unul era botezul lui Ioan care era spre iertarea pacatelor adica
prefigura si pregatea adevaratul botez prin Duhul Sfant ce vine prin Hristos si
care intemeiaza Biserica Crestina la Cincizecime.. in B.O.
pedobaptismul.Pedobaptismul în secolele I-II
Dovezi în sprijinul botezului nou-născuţilor și copiilor regăsim la începutul epocii post-apostolice, acestea acumulându-se treptat până în jurul anului 400. Aceste mărturii timpurii nu sunt vulnerabile, nu comportă incertitudini, ci sunt cât se poate de limpezi. Spre exemplu, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (100?-160), care cunoscuse creştinismul atât în Asia Mică, cât şi în Roma, declară că are cunoştinţă de „mulţi bărbaţi şi femei de 60-70 de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie” (Apologia I, XV). Pe aceștia îi oferă ca pilde de trăire creștină aleasă, nutrind dezideratul de a se arăta în tot neamul de oameni astfel de ființe. Reiese că aceste persoane erau botezate ca nou-născuţi în perioada dintre anii 80 şi 95, deci încă din secolul I, adică atunci pe când trăiau unii din apostoli. Se admite și că în ritualul prezentat de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, nou-născuţii (sau bebeluşii) se aflau sub aripa ocrotitoare a candidaţilor maturi (a părinţilor).
Dovezi în sprijinul botezului nou-născuţilor și copiilor regăsim la începutul epocii post-apostolice, acestea acumulându-se treptat până în jurul anului 400. Aceste mărturii timpurii nu sunt vulnerabile, nu comportă incertitudini, ci sunt cât se poate de limpezi. Spre exemplu, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (100?-160), care cunoscuse creştinismul atât în Asia Mică, cât şi în Roma, declară că are cunoştinţă de „mulţi bărbaţi şi femei de 60-70 de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie” (Apologia I, XV). Pe aceștia îi oferă ca pilde de trăire creștină aleasă, nutrind dezideratul de a se arăta în tot neamul de oameni astfel de ființe. Reiese că aceste persoane erau botezate ca nou-născuţi în perioada dintre anii 80 şi 95, deci încă din secolul I, adică atunci pe când trăiau unii din apostoli. Se admite și că în ritualul prezentat de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, nou-născuţii (sau bebeluşii) se aflau sub aripa ocrotitoare a candidaţilor maturi (a părinţilor).
Alte argumente cât se poate de clare se pot deduce din alte
două mărturii la persoana întâi, legate de îndelungate vieţi creştine la
sfârşitul secolului al II-lea – mărturisirea Sfântului Policarp, episcopul
Smirnei: „86 de ani L-am slujit (pe Hristos)” şi cea a lui Policrat: „Am trăit
întru Domnul 65 de ani”. Ultima aparţine perioadei 190-191, ceea ce ne permite
să conchidem că Policrat a fost botezat pe când era copil, în jurul lui 125.
Martiriul Sfântului Policarp al Smirnei este datat în anul 156, ceea ceînseamnă
că Sfântul Policarp a beneficiat de un botez al nou-născutului, încă din secolul
I.
Sfântul Irineu de Lugdunum († 202), originar din Asia Mică şi care a fost ucenic al Sfântului Policarp († 156), spune căDomnul Hristos a venit ca pe toţi să-i mântuiască, să-i renască, pe toți care primesc de la El nașterea ce-a de-a doua: pe sugari (bebeluși) şi pe copii, pe băieţi şi pe tineri şi pe bătrâni (Împotriva ereziilor, II, 22). De aceea a venit în toate vârstele: făcându-se prunc pentru prunci și sfințind pe prunci, mic pentru cei mici și sfințind însăși vârsta pe care aceștia o aveau. Prin cuvântul „renăscut” avem o referinţă evidentă la botez, cuvintele care îi urmează indicând clar că nu există o limită de vârstă. Referinţa presupune practica botezului nou-născutului (inclusiv botezul copilului), care trebuie, prin urmare, să dateze cu cel puţin două decenii înainte de scrierile Sfântului Irineu, adică, în jurul lui 150.
Sfântul Irineu de Lugdunum († 202), originar din Asia Mică şi care a fost ucenic al Sfântului Policarp († 156), spune căDomnul Hristos a venit ca pe toţi să-i mântuiască, să-i renască, pe toți care primesc de la El nașterea ce-a de-a doua: pe sugari (bebeluși) şi pe copii, pe băieţi şi pe tineri şi pe bătrâni (Împotriva ereziilor, II, 22). De aceea a venit în toate vârstele: făcându-se prunc pentru prunci și sfințind pe prunci, mic pentru cei mici și sfințind însăși vârsta pe care aceștia o aveau. Prin cuvântul „renăscut” avem o referinţă evidentă la botez, cuvintele care îi urmează indicând clar că nu există o limită de vârstă. Referinţa presupune practica botezului nou-născutului (inclusiv botezul copilului), care trebuie, prin urmare, să dateze cu cel puţin două decenii înainte de scrierile Sfântului Irineu, adică, în jurul lui 150.
O altă operă ce face referire la pedobaptism este Apologia
lui Aristide. Ea a fost scrisă probabil în timpul domniei împăratului Adrian
(117-138). Aristide dezbate în amănunt viața morală și socială a creștinilor
din timpul său, ca manifestare practică a convingerilor și trăirilor lor
religioase. Ei îi instruiesc pe servitori, servitoare și copii (când îi au),
„făgăduiesc că îi vor creștina pentru dragostea ce le-o poartă, iar, după ce
i-au creștinat, îi numesc frați, eliminând orice deosebire între aceste
categorii sociale”. Pasajul acesta pertinent descrie deci creştinii ca
încercând să convingă orice sclav bărbat sau femeie din gospodărie, „sau
copiii”, să devină creştini (Apologia, XV, 6).
Despre „tăcerea” Didahiei și a Păstorului lui Herma
Chiar dacă lucrarea Învățătura celor doisprezece Apostoli, precum și opera Păstorul, a scriitorului Herma, păstrează tăcerea în ceea ce privește botezul pruncilor, putem sublinia limpede că era un gest firesc din partea Apostolilor și a ucenicilor lor ca, mai întâi, după Cincizecime, să depună stăruința de a-și îndrepta misiunea către cei maturi, către adulți, căci ei trebuiau mai întâi creștinați, și apoi asupra copiilor acestora, cu care se putea întâmpla ceea ce s-a petrecut atunci când Sfântul Pavel a botezat familii întregi de convertiți: „casa lui Ștefana”, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-născuții și copiii puteau fi botezați ori odată cu părinții lor, ori puțin mai târziu, după creștinarea părinților lor.
Despre „tăcerea” Didahiei și a Păstorului lui Herma
Chiar dacă lucrarea Învățătura celor doisprezece Apostoli, precum și opera Păstorul, a scriitorului Herma, păstrează tăcerea în ceea ce privește botezul pruncilor, putem sublinia limpede că era un gest firesc din partea Apostolilor și a ucenicilor lor ca, mai întâi, după Cincizecime, să depună stăruința de a-și îndrepta misiunea către cei maturi, către adulți, căci ei trebuiau mai întâi creștinați, și apoi asupra copiilor acestora, cu care se putea întâmpla ceea ce s-a petrecut atunci când Sfântul Pavel a botezat familii întregi de convertiți: „casa lui Ștefana”, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-născuții și copiii puteau fi botezați ori odată cu părinții lor, ori puțin mai târziu, după creștinarea părinților lor.
Pana acum am adus dovezi istorice pana in sec.III dar pot
continua din cronici si documente vechi plecand si din sec.III mai sus dar aceste informatii sant date de mine in
alte postari pe acelasi subiect...
Biblia nu spune explicit nicaieri"Nu este voie sa se
Boteze copiii" Unii adica protestantii si neoprotestantii folosesc ca
argumente cateva texte din N.T., iar noi ortodocsii privim din V.T. multe
prefigurari ale botezului care se implinesc deplin in N.T. iar din N.T. gasim
multe alte texte care ne dau clar pt. noi argumente in a boteza nu doar adultii
ci si copiii.Noi vedem lucrurile asa inainte de a exista reforma si bineinteles
ca au fost si evolutii in cultul Bisericii dar fara a se abate de la spiritul
Sf>Traditii si a Sf.Scripturi....caci Sf.Scriptura s-a format prin
Sf.Predanie in pridvorul Bisericii lui Hristos si la asta au lucrat oamenii
alesi si sfinti ai lui Dumnezeu.....Trebuie tinut cont si de PRONIA LUI
DUMNEZEU si ca Dumnezeu se arata sfintilor pana la sfarsitul veacurilor
revelatie neterminandu-se la o carte Biblia ci ea continua prin vederea
Sfintilor caci si Sf.Ap.Pavel s-a inaltat pana la al3-lea Cer unde i s-au
comunicat lucruri nespuse, neauzite,nesimtite inca.....Asa Sf.maria Egipteanca
un Sf.Marcu mare ascet si multi alti sfinti care nu au citit vreodata Biblia
sau psalmii sau teologie au ajuns cunoscatori ai cuvantului prin descoperire
dumnezeiasca si stiau pe de rost atat Biblia cat si toata teologia, iar despre
multe lucruri nu vroiau sa vorbeasca zicand ca oamenii nu sant pregatiti pt.asa
ceva...Aveau si mari daruri de faceri de minuni si se vedeau cei mai mari
pacatosi...pt ca se raportau la Dumnezeu care este vesnic si desavarsit si nu
la oamenii cu neputinte pt. acestia se rugau si ii compatimeau pana la
lacrimi..
A ti redus voi P&N.P. pe D-ZEU la un principiu
mecanicist coborand doar la niste cuvinte uitand cel mai fundamental lucru ca
D-ZEU este PERoana ESTE Atotputernic si Liber,voi nemaitinand cont de PRONIA si
ICONOMIA SA si ca DUHUL Sfant sufla unde si cand vrea.Catolicii l-au suspendat
in Cer voi l-ati inchis in cartea care o numiti Biblia, numai ca El este
pretutindeni iar in cei botezati este in inima caci:<< AU,NU STITI CA
IMPARATIA CERURILOR ESTE IN VOI!>> Hristos Dumnezeu este transcendent si
omniprezent in toate si toti caci este si era Logosul=Cuvantul de la INCEPUTURI
prin care sau facut toate iar El se face Om dar neschimband si necircumscriind
dumnezeirea ,caci D-ZEU se face Om ca pe on sa INDUMNEZEIASCA(<<-fiti desavarsit="" desavarsiti="" este="" meu="" precum="" tatal="">>Acest Hristos ni se
comunica noua dragilor prin Har in Biserica(Cap al ei fiind XP-Domnul) prin
TAINELE ELIBERATOARE.....Va rog fratilor nu iL reduceti pe Dumnezeu la mintea
omului care este marginita ,neputincioasa si patimasa......Dumnezeu nu este ca
noi chiar daca S-A facut ca noi afara de pacat, El vrea sa ne curateasca si
sfinteasca si nu cum credem noi ci cum stie El.Judecatile lui D-zeu nu seamana
cu cele ale omului....asemenea si Dreptatea Sa cu dreptatea
oamenilor......Sfintii nu iL vad pe D-Zeu doar in cuvintele Scripturii ci iL
descopera in inima lor si vorbesc iL vad si se sfatuiesc cu El iar El ii
impodobeste cu nenumarate daruri..........Dumnezeu a tinut cont de nenumarati
oameni care s-au rugat cu credinta catre El si atinut de rugile unora pt. altii
asa cum a facut cu ruga sutasului pt.sluga saLc.cap.7,v.1-10, cu femeia
cananeianca pt.fiica sa Mat.cap.15,v.21-28cu tatal, pt.fiul demonizat
Lc.cap.9,v-38-43, Iair mai mare al sinagogii mijloceste prin rug.catre Hristos
sa ii vindece fata care moare intre timp dar Hristos se duce si o
invie...Lc.cap.8,v.41-42,v.49-56.Lc.cap.4,v.38-39 de asemenea aici vedem ca
<>sau la Lc.cap.5,v.18-20<...si vazand El
credinta lor,zice: Omule ,iertate iti sant pacatele>>sau Lc.cap.14,v.2-6,
iar exemplele pot continua si din legea Veche si din Legea cea Noua......Din
toate aceste cazuri vedem ca Hristos nu intreaba pe bolnavi ,demonizati si
morti daca sa le dea binecuvantare si vindecare sau inviere ci este de ajuns
credinta , rugaciunea si marturisirea celor apropiati si pt. acestia D-zeu face
Minunea iar apoi cei vindecati si inviati recunosc prin credinta pe Hristos
Dumnezeu si ii dau recunostinta prin viata cu El si pt.El. Mai sant si cazuri
de nerecunostinta la unii dupa ce au primit Binefacerile lui Dumnezeu , iar
unii chiar s-au lepadat si l-au prigonit......Asta pt. varianta mijlocirii
unora(credinta) catre D-Zeu pt.altii...( Varianta nasii pt.botez) -fiti>
Domnilor si doamnelor P&N.P. in conceptia noastra ortodoxa dupa cum
vedem in Scripturi dar si in istorie si traditia noastra bimilenara Botezul
creştin este o Taină sfântă, iar nu un simbol, deoarece Mântuitorul a numit
Botezul «naştere de sus», în urma căruia omul se curăţeşte de păcate şi se
sfinţeşte (Ioan 3, 3–7). Sfântul Apostol Pavel îl numeşte «înnoire» a vieţii
(Rom. 6, 3–5), făcută prin lucrarea Sfântului Duh (Tit 3, 5). Apostolul Petru
spune şi mai lămurit că botezul este împărtăşit spre iertarea păcatelor (Fapte
2, 38) şi că nu este numai un simbol sau o spălare a trupului care să
închipuiască spălarea sau curăţirea sufletului – cum vi se pare vouă sectarilor
– ci este o naştere adevărată. Botezul, zice el, vă mântuieşte astăzi şi pe voi
nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către
Dumnezeu (I Petru 3, 21).Chiar şi dacă nu ni s-ar spune, ar fi totuşi de la
sine înţeles că toate aceste urmări ale botezului se fac prin lucrarea
Sfântului Duh, şi astfel Botezul nu este un simbol, ci o Taină.
Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai de apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16; Fapte 8, 36–38; 16, 12–15; 16, 32–33 ş.a.). Iar despre cele şapte Taine îţi voi răspunde mai pe larg după ce voi vorbi mai întâi despre fiecare Taină în parte.
Despre Botez ni se mai spune că poate fi săvârşit numai de apostoli sau de cei ce au darul preoţiei, pentru că numai apostolilor le-a poruncit Mântuitorul să boteze (Matei 28, 19) şi numai despre ei şi despre persoane care au avut darul preoţiei ni se spune în Sfânta Scriptură că au botezat (I Cor. 1, 16; Fapte 8, 36–38; 16, 12–15; 16, 32–33 ş.a.). Iar despre cele şapte Taine îţi voi răspunde mai pe larg după ce voi vorbi mai întâi despre fiecare Taină în parte.
Cateva prefigurari din V.T ale botezului ce trebuia sa fie
=Altă preînchipuire din Vechiul Testament prin care se arată că la plinirea
vremii trebuie să se boteze şi copiii, este scoaterea israeliţilor din Egipt şi
trecerea lor prin Marea Roşie, de la bătrân până la cel mai mic prunc. Că
aceasta închipuie botezul tuturor, adevereşte şi marele Apostol Pavel, zicând:
Căci nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi că părinţii noştri (israeliţii) au
fost toţi sub nor şi că toţi au trecut prin mare, şi toţi, întru Moise, au fost
botezaţi în nor şi în mare (I Cor. 10, 1–2). Va să zică «toţi», deci şi copiii,
căci Moise spunea lui Faraon: Vom merge cu copiii noştri şi cu bătrânii, cu
fiii şi cu fiicele noastre, cu oile şi cu boii noştri (Ieş. 10, 9). Aşa încât
norul şi marea (apa) însemnau «apa şi Duhul Sfânt», în care trebuie să fie
botezat oricine (Ioan 3, 5).
Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16–17, 26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică Duminica), la ora 9 dimineaţa, peste apostoli, ei au propovăduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, că a voastră şi a copiilor voştri este această făgăduinţă. Şi au fost botezaţi ca la trei mii de suflete (Fapte 2).
Auziţi voi P&N.P.-lor şi să vă intre în urechi adevărul acesta: A voastră şi a copiilor voştri este făgăduinţa aceasta, a Botezului. Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de bărbaţi şi de femei, ci «trei mii de suflete», ceea ce înseamnă că au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, apostolii predicau celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi a copiilor este «făgăduinţa», şi ascultătorii credeau, ca şi Avraam lui Dumnezeu.
Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a fost botezată – ea şi casa ei (Fapte 16, 14–15); Temnicerul i-a luat la sine (pe Pavel şi pe Sila) în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat şi el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16, 33); Dar Crispus, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui (Fapte 18, 8 ). Iarăşi zice Sfântul Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16). Când zice «toată casa», se înţelege de la sine că este vorba de toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu şi casa mea voi sluji Domnului (Iosua 24, 15).
Trecând la Noul Testament, auzim pe Domnul nostru Iisus Hristos spunând apostolilor, înainte de răstignirea Sa, că Tatăl le va trimite pe Mângâietorul, adică pe Duhul Sfânt, în numele Fiului şi îi va învăţa toate lucrurile (Ioan 14, 16–17, 26). Şi venind Duhul Sfânt în ziua Cincizecimii (adică Duminica), la ora 9 dimineaţa, peste apostoli, ei au propovăduit poporului ceea ce-i învăţa Duhul Sfânt, spunându-le să se pocăiască şi fiecare din ei să fie botezat în numele Domnului nostru Iisus Hristos, că a voastră şi a copiilor voştri este această făgăduinţă. Şi au fost botezaţi ca la trei mii de suflete (Fapte 2).
Auziţi voi P&N.P.-lor şi să vă intre în urechi adevărul acesta: A voastră şi a copiilor voştri este făgăduinţa aceasta, a Botezului. Deci şi a copiilor, nu cum rătăcit învăţaţi voi pe oameni. Şi când spune că s-au botezat, nu spune că au botezat trei mii de bărbaţi şi de femei, ci «trei mii de suflete», ceea ce înseamnă că au fost şi copii de ai celor botezaţi. Desigur, apostolii predicau celor mari, însă, fiind ei inspiraţi de Duhul Sfânt, spuneau că şi a copiilor este «făgăduinţa», şi ascultătorii credeau, ca şi Avraam lui Dumnezeu.
Iată câteva cazuri de familii botezate cu copiii lor: Lidia a fost botezată – ea şi casa ei (Fapte 16, 14–15); Temnicerul i-a luat la sine (pe Pavel şi pe Sila) în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat şi el şi toţi ai lui îndată (Fapte 16, 33); Dar Crispus, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui (Fapte 18, 8 ). Iarăşi zice Sfântul Apostol Pavel: Am botezat şi casa lui Ştefana (I Cor. 1, 16). Când zice «toată casa», se înţelege de la sine că este vorba de toată familia, până la cel mai mic, după cum zice Isus Navi: Eu şi casa mea voi sluji Domnului (Iosua 24, 15).
Nu este deloc adevărat ceea ce spuneţi voi sectarilor
rătăciţi de la adevăr şi orbi la înţelegere. Într-adevăr, copiii nu pot crede
la vârsta când sunt botezaţi, dar nici nu pot tăgădui şi nici nu pot refuza pe
Hristos. Nu se mântuieşte numai acela care crede, ci el trebuie să se şi
boteze. Aşa cum în Vechiul Testament tăierea împrejur se făcea în baza
credinţei părinţilor, tot aşa Botezul se face pe temeiul credinţei părinţilor
sufleteşti, care sunt naşii (Marcu 9, 36–37). Copiii nu au credinţă, dar au
naşii lor. Naşii sunt persoane în vârstă care însoţesc pe prunc la botez şi fac
cuvenita mărturisire de credinţă în locul lor. Naşii sunt părinţii sufleteşti
ai pruncilor care se botează şi care se nasc prin Botez la o viaţă nouă în
Duhul.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios.
La intrebarea care o anticipez :- Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot mântui copiii?
Raspund asa:P&N.P.-lor - Mântuitorul spune: …din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim. 5, 19). Deci, pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul. Iar fiindcă poti întreba unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din cele multe, îţi voi spune unele:
Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei 8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.
Aşa cum părinţii trupeşti ai pruncului l-au născut pe el spre viaţa trupească, după cum scrie: Ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6), tot aşa naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncilor care se botează, garanţi şi chezaşi în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii Sale, garantând că pruncul (finul) va fi crescut în credinţa creştină şi va fi un bun credincios.
La intrebarea care o anticipez :- Dar unde scrie în Sfânta Scriptură că naşii pot fi chezaşi pentru mântuirea altora şi că prin credinţa lor se pot mântui copiii?
Raspund asa:P&N.P.-lor - Mântuitorul spune: …din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot adevărul (Matei 18, 16; I Tim. 5, 19). Deci, pe baza credinţei părinţilor, a naşilor şi a celorlalţi martori care sunt la botezul pruncului, preotul botează pruncul. Iar fiindcă poti întreba unde se găsesc în Sfânta Scriptură mărturii prin care să se arate cum credinţa unora a mântuit pe alţii, din cele multe, îţi voi spune unele:
Prin credinţa sutaşului roman s-a vindecat sluga sa (Matei 8, 13). Robul nu credea, dar prin credinţa stăpânului său a dobândit de la Mântuitorul sănătatea sa.
Patru oameni aduc la Mântuitorul un slăbănog: Şi văzând
Iisus credinţa lor, a zis slăbănogului: «Fiule, iertate îţi sunt păcatele
tale!» Apoi a zis: «Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta!» (Matei 9,
2, 6-7; Marcu 2, 3–12). Deci credinţa era a celor patru, nu a slăbănogului.
Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de 12 ani (Matei 9, 18–25). Pe temeiul credinţei altora, Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32–34; 12, 22). Pentru credinţa cananeencei, Mântuitorul a vindecat pe fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22–28). Tot astfel, pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic (Matei 17, 14–18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părinţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă…, femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).
La intrebarea voastra ca nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult, la vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât adulţilor.La aceste afirmaţii răspund : : Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani, pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi – să păşească în public şi să înveţe pe alţii o nouă învăţătură. Hristos nu avea nevoie de botez ci a aratat ca omul are nevoie de botez si in acel moment la Iordan s-a aratat Sf.Treime prin epifanie. Dar botezul primit de El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al «pocăinţei», al lui Ioan, iar nu cu «apă şi Duh», ca botezul creştin, instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi,El fiind fara de pacat.. El nu S-a botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul nostru –, pentru că El nu avea păcate şi, deci nici trebuinţă nu avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi altul este al botezului nostru.
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Pe temeiul credinţei lui Iair, Domnul a înviat copila de 12 ani (Matei 9, 18–25). Pe temeiul credinţei altora, Domnul a vindecat pe un mut şi îndrăcit (Matei 9, 32–34; 12, 22). Pentru credinţa cananeencei, Mântuitorul a vindecat pe fiica sa, scoţând demonul din ea (Matei 15, 22–28). Tot astfel, pe baza credinţei unui tată, Domnul i-a tămăduit copilul lunatic (Matei 17, 14–18). Aşadar, acestea şi încă alte multe mărturii ale Sfintei Scripturi ne dovedesc că, pe temeiul credinţei părinţilor, a naşilor şi a martorilor care sunt la botez, Dumnezeu le dă copiilor sfinţire şi mântuire, după cum adevereşte acest lucru şi marele Apostol Pavel, zicând: Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă…, femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios (I Cor. 7, 14).
La intrebarea voastra ca nici Hristos n-a primit botezul decât ca adult, la vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a botezat decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât adulţilor.La aceste afirmaţii răspund : : Mântuitorul a primit botezul la 30 de ani, pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă când cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi – să păşească în public şi să înveţe pe alţii o nouă învăţătură. Hristos nu avea nevoie de botez ci a aratat ca omul are nevoie de botez si in acel moment la Iordan s-a aratat Sf.Treime prin epifanie. Dar botezul primit de El n-a fost acelaşi cu al nostru, deoarece n-a avut acelaşi efect, acela fiind numai un botez cu apă, un botez al «pocăinţei», al lui Ioan, iar nu cu «apă şi Duh», ca botezul creştin, instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în loc să Se curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu păcate, luând asupra Sa păcatele omenirii întregi,El fiind fara de pacat.. El nu S-a botezat spre a fi curăţit de păcate – cum facem noi în botezul nostru –, pentru că El nu avea păcate şi, deci nici trebuinţă nu avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era rostul acelui botez şi altul este al botezului nostru.
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el
predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră pocăinţă şi că aceştia
nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era
numai un botez pregătitor, un rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi
mai sus –, nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a se
aplica şi copiilor.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
In parerea P&N.P. copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi. Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din «apă şi Duh», sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (Rom. 6, 3).
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
In parerea P&N.P. copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi. Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din «apă şi Duh», sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (Rom. 6, 3).
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou.
La catolici se Boteaza copii cand sant mici cu apa iar cand
sant putin mai mari primesc botezul cu Duhul Sfant prin mirungere....Dar la
inceput nu era asa nici la ei ci se aplica botezul mirungerea si
impartasirea...intre rasarit si apus erau si multe particularitati dar
pt.aceasta trebuie cunoscuta istoria Bisericii primare si istoria
imperiului(Roman =capitala Roma si Rasaritean = capitala la Constantinopole)
Hristos nu a scris nimic ci doar unii ucenici si nici
acestia toti.., iar Biblia abia in 367 este cunoscuta in forma pe care o
stiti..Trebuie stiut ca ,credinta a fost transmisa prin viu grai si nu prea se
stia carte in acele vremuri si nici scrierile nu puteau fii facute ca azi caci
era anevoios a scrie pe papirus,pergament,etc...iar posibilitatile de
raspandire prin scris erau greoaie si doar apostolii si nu toti stiau sa scrie,
apoi clericii pastrau scrierile in Biserica.....Nu era ceea ce este astazi....
Ca sa inchei ce am spus despre botez continui zicand:- Tot
acum Îl mărturisesc pe Iisus, Dumnezeu-Tatăl şi Sfântul Duh în chip de porumbel
(Matei 3, 16–17). De acum mulţimile nu aveau să mai pună la îndoială cele
mărturisite mai înainte de Ioan. Acum Iisus li S-a făcut cunoscut, căci înainte
nici chiar Ioan nu-L cunoscuse (Ioan 1, 31), pentru că, deşi îi era rudenie
(Luca 1, 36), Ioan îşi petrecuse viaţa în pustie propovăduind şi botezând,
Dumnezeu întocmind astfel lucrurile, pentru ca lumea să nu-l poată învinui pe
Ioan că L-ar propovădui pe Iisus pentru legăturile de rudenie şi de prietenie
ce le are cu El.
În al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14–15). «Dreptate» înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână neîmplinită de El, singurul care împlineşte „toată dreptatea”.
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din alte motive şi are cu totul alt rost. Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17).botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi. Căci ce este născut din trup, trup este… (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun P&N.P...Despre Sf.Taina a Botezului.Botezul si la copii.....Argumente Biblice(Scripturistice)
• De vreme ce Adam a pacatuit, toti , cei ce s-au nascut din el,sant pacatosi. Ps.50(51),5.Romani.3,23;5,12-14. Cand a inceput D-ZEU planul de mantuira a dat legamantul taierii imprejur, incepand de la copii de 8 zile. Fac.17,7,10-12. cand s-a primit intai s-a aplicat la orice varsta. Fac.17,23-27. La venirea Sf.Ioan Botezatorul D-ZEU a dat un alt legamant, BOTEZUL. Iez.36,25-26.Mat.3,1-11. Mantuitorul lumii a confirmat botezul, desi Sf.Ioan recunoaste ca Domnul nu are nevoie de botez. Mat.3,13-17. Botezul a inlocuit taierea imprejur asa cum si sabatul evreiesc a fost inlocuit cu ziua invierii adica duminica (prima zi a saptamanii cand primii crestini savarseau cina-euharistia). Col.2,11-12.Rom.6,3-4. El e baia nasterii din nou si innoirea de la Duhul Sfant. Ioan3,5,6.Tit3,5. Gal.3,27. Intai este spalarea(botezul);al doilea sfintirea(adica ungerea cu mir), prin care sintem socotiti indreptati prin Duhul Sfant si izbaviti de blestemul mortii. 1Cor.6,11. In puterea ungerii se pogoara Duhul Sfant. 1Ioan2,20.2Cor.1,21-22...Este un singur botez care mantuieste. Efeseni 4,5.Fapte19,3-7. Domnul iisus Hristos porunceste sfintilor Apostoli sa nu opreasca copiii de la botez;si punandu-si mainile peste ei i-a botezat, El boteza cu Duhul Sfant, nu cu apa. Mat.19,13-15;3,11.Ioan 1,33. Dupa Inviere porunceste sa se faca ucenici din toata lumea (neamurile),prin botez.Mat.28,19-20.Cand sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant au inteles ca fagaduinta este si pt. copii. Fapte2,38-39,Evr.2,14-16. Copiii se primesc de preoti si se aduc de parinti in numele Domnului, pt. a fi mantuiti. Mat.18,5,10,11. Marturisirea parintilor si a nasilor pt.copii este admisa de Iisus Hristos Mantuitorul.Mat.8,5-13;9,1-13;15,22-28.Marc.9,17-27.Ioan 4,47-53. La inceputul increstinarii s-au botezat cu totii, copil si batran, si familii intregi ....Fapte2,41-42;10,44-48;16,14,15,29,30,31_34;18,8.1Cor.1,14-16. Vai acelora care aduc sminteli, ca sa opreasca copiii si prin aceasta sa existe posibilitatea sa piara. Mat.18,7,10,11,14. Vai acelora care alearga sa faca tovarasi de credinta, iar dupa aceea fac din ei un fiu al focului gheenei.Mat.23,15
În al doilea rând, Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să împlinească «toată dreptatea» (Matei 3, 14–15). «Dreptate» înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar «drept» era cel ce împlinea aceste porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan pentru ca nici această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână neîmplinită de El, singurul care împlineşte „toată dreptatea”.
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din alte motive şi are cu totul alt rost. Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17).botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi. Căci ce este născut din trup, trup este… (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun P&N.P...Despre Sf.Taina a Botezului.Botezul si la copii.....Argumente Biblice(Scripturistice)
• De vreme ce Adam a pacatuit, toti , cei ce s-au nascut din el,sant pacatosi. Ps.50(51),5.Romani.3,23;5,12-14. Cand a inceput D-ZEU planul de mantuira a dat legamantul taierii imprejur, incepand de la copii de 8 zile. Fac.17,7,10-12. cand s-a primit intai s-a aplicat la orice varsta. Fac.17,23-27. La venirea Sf.Ioan Botezatorul D-ZEU a dat un alt legamant, BOTEZUL. Iez.36,25-26.Mat.3,1-11. Mantuitorul lumii a confirmat botezul, desi Sf.Ioan recunoaste ca Domnul nu are nevoie de botez. Mat.3,13-17. Botezul a inlocuit taierea imprejur asa cum si sabatul evreiesc a fost inlocuit cu ziua invierii adica duminica (prima zi a saptamanii cand primii crestini savarseau cina-euharistia). Col.2,11-12.Rom.6,3-4. El e baia nasterii din nou si innoirea de la Duhul Sfant. Ioan3,5,6.Tit3,5. Gal.3,27. Intai este spalarea(botezul);al doilea sfintirea(adica ungerea cu mir), prin care sintem socotiti indreptati prin Duhul Sfant si izbaviti de blestemul mortii. 1Cor.6,11. In puterea ungerii se pogoara Duhul Sfant. 1Ioan2,20.2Cor.1,21-22...Este un singur botez care mantuieste. Efeseni 4,5.Fapte19,3-7. Domnul iisus Hristos porunceste sfintilor Apostoli sa nu opreasca copiii de la botez;si punandu-si mainile peste ei i-a botezat, El boteza cu Duhul Sfant, nu cu apa. Mat.19,13-15;3,11.Ioan 1,33. Dupa Inviere porunceste sa se faca ucenici din toata lumea (neamurile),prin botez.Mat.28,19-20.Cand sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant au inteles ca fagaduinta este si pt. copii. Fapte2,38-39,Evr.2,14-16. Copiii se primesc de preoti si se aduc de parinti in numele Domnului, pt. a fi mantuiti. Mat.18,5,10,11. Marturisirea parintilor si a nasilor pt.copii este admisa de Iisus Hristos Mantuitorul.Mat.8,5-13;9,1-13;15,22-28.Marc.9,17-27.Ioan 4,47-53. La inceputul increstinarii s-au botezat cu totii, copil si batran, si familii intregi ....Fapte2,41-42;10,44-48;16,14,15,29,30,31_34;18,8.1Cor.1,14-16. Vai acelora care aduc sminteli, ca sa opreasca copiii si prin aceasta sa existe posibilitatea sa piara. Mat.18,7,10,11,14. Vai acelora care alearga sa faca tovarasi de credinta, iar dupa aceea fac din ei un fiu al focului gheenei.Mat.23,15
Se intampla un fenomen cu cei care au
Sf.Scriptura in maini(si aceea ciuntita in intelesuri prin traduceri care mai
de care ciudate),citind numai o particica, isi inchipuie ei ca asa invata toata
dumnezeiasca Scriptura. Unul ca acesta , fara indoiala ca greseste si poate sa
cada chiar si in erezie , cum au cazut asa-zisii sectanti . Toata Sf.Scriptura
alcatuieste un trup; dar o parte a trupului nu este tot trupul . De aceea , cel
care imparte dumnezeiasca Scriptura in mai multe parti si apoi dintr-o
particica presupune (dupa capul lui sau al pastorului ratacit), intreaga
invatatura din Scriptura, niciodata nu socoteste drept. Omule ,daca voiesti sa
cunosti dogmele(adevarul=adevaruri)dreptei credinte si sfstul cel adevarat al
lui D-ZEU, citeste intai toata dumnezeiasca Scriptura;apoi atinteste mintea ta
la fiecare parte a ei, care cuprind aceeasi invatatura, si atunci vei afla ,vei
vedea, ca o parte lamureste pe alta; atunci vei afla margaritarul cel de mult
prêt al adevarului, vei intelege drept si vei propovadui adevarurile mantuitoare
sip e acestea este nevoi de smerenie ascultare de Bis.,post si rugaciune…. Eu
stiu ca Textul Sf.Scripturi este izvor de apa vie nu o balta unde se cloceste
apa...Mai trebuie lasata litera care ucide si nu trebuie sa ramanem doar la
niste cuvinte fara viata si nu cumva sa facem idol Biblia ca din cauza asta se
poate innoda mintea in ea ca nu mai puteti sa iL vedeti pe Dumnezeu...! Sfânta
Scriptura este punctul cel mai înalt al Sfintei Traditii a Bisericii, dar
înaltimea la care se ridica se bazeaza pe muntele pe care este asezata.
Luata din contextul Sfintei Traditii, stânca Scripturii devine o bucata de lut care primeste orice forma impusa de cel care o manipuleaza. Scripturii nu i se da cinste atunci când este abuzata si deformata, chiar daca aceste denaturari se fac în numele autoritatii ei. Trebuie sa citim Biblia; ea este cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca sa-i întelegem mesajul trebuie sa ne asezam cu umilinta la picioarele sfintilor care s-au dovedit "împlinitori, nu numai ascultatori ai cuvântului" (Iacov 1:22), si care prin vietile lor s-au dovedit vrednici de a interpreta Scriptura. Atunci când avem întrebari cu privire la scrierile Apostolilor, sa mergem la acei care i-au cunoscut pe Apostoli, la sfinti ca Ignatiu din Antiohia si Policarp. Sa întrebam Biserica, daca vrem sa nu fim aroganti, daca vrem sa nu ne auto-amăgim.
Acesta [Fiul] este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ τοῦ ἀοράτου, πρωτότοκος πάσης κτίσεως.
Deci Fiul lui Dumnezeu, nevăzut până la întrupare, dar văzut după aceea, este icoana lui Dumnezeu (Tatăl) Cel nevăzut. Văzându-L pe Hristos pictat îl vedem pe Tatăl, aşa cum Însuşi Domnul i-a spus lui Filip, precizând că nu este altă modalitate de a-L vedea pe Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14:9). Atunci de unde fobia sectară faţă de cuvântul icoană? Nu găsim decât două explicaţii: necunoaşterea sau reaua voinţă (eretică)! Desigur textele biblice care conţin termenii vizaţi nu se limitează la cele date de noi, dar am vrut să demonstrăm terminologic că „icoana” şi „idolul / chipul cioplit”, chiar şi din perspectivă biblică, nu sunt acelaşi lucru, iar ceicare încearcă să demonstreze contrariul nu fac decât să speculeze în gol şi încă pe baza unor traduceri proaste a textelor biblice. Am putea încheia explicaţiile privind deosebirea dintre icoană şi idol prin următoarele precizări:
Icoana (în înţelesul pe care-l are acum acest termen în creştinism) este ceea de ne duce cu gândul, credinţa şi doxologia la Dumnezeu, iar idolul este ceea ce se interpune (ca un zid) între noi şi Dumnezeu. În acest sens, chiar şi ceea ce numim noi icoană poate fi idol, dacă ne oprim gândirea, adorarea şi închinarea la lemn, sticlă, vopsele şi nu mergem mai departe, la persoana pictată. Deci, cel puţin în anumite situaţii, simplul obiect nu poate fi numit simplu idol sau icoană, căci totul depinde de abordarea noastră asupra respectivului obiect.Obiectele religioase care fac trimitere la Dumnezeu şi Sfinţenia Sa sunt sau cel puţin ar trebui să fie "ferestre spre Dumnezeu" şi „manifestări ale slavei Lui”
Iar cât priveşte necesitatea reprezentărilor sacre, vrem noi sau nu vrem, omul, a cărui gândire este formată cu precădere din imagini, are nevoie de aşa ceva..., mai ales în anumite sau chiar în cele mai multe momente. Sau în alte interpretări „după icoana lui Dumnezeu” care este Hristos (vezi mai jos).Un ultim aspect care trebuie precizat este faptul că imaginile şi obiectele sacre nu numai că erau permise, ci ele erau şi cinstite, iar prin ele se manifesta slava şi puterea lui Dumnezeu. Aşa cum vedem la Ieşire 3:1-5, în anumitelocuri Dumnezeu se poate manifesta în mod deosebit, chiar dacă este omniprezent. Acest lucru a fost valabil mai ales cu privire la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim (cf. II Paralipomena 7:2-3) dar şi cu privire la
obiectele sacre din el. Dumnezeu prefera să se descopere şi să grăiască „între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii” (cf. Ieşire 25:22), iar profanarea de către Belşaţar a vaselor folosite la Templu a fost pedepsită de Dumnezeu cu moartea imediată (cf. Daniel 5:2-30).
Şi pornind de la acestea, este firesc să ne întrebăm dacă nu cumva în
Biserica Noului Legământ slava lui Dumnezeu se manifestă şi mai mult prin obiectele de cult, inclusiv icoane şi vase sfinte? În acest caz, de ce oare neoprotestanţii consideră sfintele vase în care stă Trupul şi Sângele lui Hristos (fie şi simbolic, aşa cum greşit cred ei, dar oricum mai mult decât sângele de animale) drept simple vase, iar icoanele simple imagini sau, şi mai grav, chiar idoli?
Apropo, acest lucru este valabil şi în cazul Sfintei Scripturi, când ne limităm la literă şi nu vedem duhul. Nu de puţine ori chiar neoprotestanţii idolatrizează Biblia, ne mai gândindu-se la Dumnezeu care stă în spatele ei. Prin aceasta nu dorim să spunem că Dumnezeu nu-şi arată slava decât prin aceste obiecte de cult. Dar întrucât Biserica are un cult liturgic (încă de la Apostoli), în uzul acestuia se folosesc anumite obiecte sau imagini, care nu pot fi batjocorite sau necinstite. Despre aceasta merge vorba de aceea şi argumentele noastre se limitează aici, fără a idolatriza icoanele sau sfintele vase, aşa cum nu putem idolatriza nici Scriptura ca şi carte. Vreti voi sa fie sufletul muritor asa cum este si credinta voastra de altfel sau cum cred altii ca se trag din maimuta e doar problema voastra....Noi ortodocsii credem ca sufletul este nemuritor (asa cum este si credinta noastra) atat din Sf.Scriptura cat si din experienta sfintilor Bisericii caci Dumnezeu se arata in continuare nu a terminat doar cua Avraam,Moise ,dreptii,V.T. si cu N.T. ci El se arata celor credinciosi si sfinti pana la sfarsitul veacurilor.....Dumnezeu este nemuritor ....Sufletul omului e nemuritor si primeste plata faptelor credintei...Ingerii,arhanghelii,heruvimii,serafimii,scaunele,puterile,domniile,etc.sant nemuritoare....Nemurirea este darul lui Dumnezeu pt. fiintele rationale si care sant capabile sa comunice si sa se uneasca prin Har cu El.Diavolul este nemuritor si vesnic in chinul departarii si refuzului dragostei lui Dumnezeu....Dracii si pacatosii care nu se mantuiesc nu mai vad vina in ei insisi ci dau vina ca au fost alungati din CER din cauza lui Dumnezeu nemaivazand pacatul razvratirii lor...
Luata din contextul Sfintei Traditii, stânca Scripturii devine o bucata de lut care primeste orice forma impusa de cel care o manipuleaza. Scripturii nu i se da cinste atunci când este abuzata si deformata, chiar daca aceste denaturari se fac în numele autoritatii ei. Trebuie sa citim Biblia; ea este cuvântul lui Dumnezeu. Dar ca sa-i întelegem mesajul trebuie sa ne asezam cu umilinta la picioarele sfintilor care s-au dovedit "împlinitori, nu numai ascultatori ai cuvântului" (Iacov 1:22), si care prin vietile lor s-au dovedit vrednici de a interpreta Scriptura. Atunci când avem întrebari cu privire la scrierile Apostolilor, sa mergem la acei care i-au cunoscut pe Apostoli, la sfinti ca Ignatiu din Antiohia si Policarp. Sa întrebam Biserica, daca vrem sa nu fim aroganti, daca vrem sa nu ne auto-amăgim.
Acesta [Fiul] este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut, mai întâi născut decât toată făptura. Ὅς ἐστιν εἰκὼν τοῦ Θεοῦ τοῦ ἀοράτου, πρωτότοκος πάσης κτίσεως.
Deci Fiul lui Dumnezeu, nevăzut până la întrupare, dar văzut după aceea, este icoana lui Dumnezeu (Tatăl) Cel nevăzut. Văzându-L pe Hristos pictat îl vedem pe Tatăl, aşa cum Însuşi Domnul i-a spus lui Filip, precizând că nu este altă modalitate de a-L vedea pe Tatăl decât prin Fiul (Ioan 14:9). Atunci de unde fobia sectară faţă de cuvântul icoană? Nu găsim decât două explicaţii: necunoaşterea sau reaua voinţă (eretică)! Desigur textele biblice care conţin termenii vizaţi nu se limitează la cele date de noi, dar am vrut să demonstrăm terminologic că „icoana” şi „idolul / chipul cioplit”, chiar şi din perspectivă biblică, nu sunt acelaşi lucru, iar ceicare încearcă să demonstreze contrariul nu fac decât să speculeze în gol şi încă pe baza unor traduceri proaste a textelor biblice. Am putea încheia explicaţiile privind deosebirea dintre icoană şi idol prin următoarele precizări:
Icoana (în înţelesul pe care-l are acum acest termen în creştinism) este ceea de ne duce cu gândul, credinţa şi doxologia la Dumnezeu, iar idolul este ceea ce se interpune (ca un zid) între noi şi Dumnezeu. În acest sens, chiar şi ceea ce numim noi icoană poate fi idol, dacă ne oprim gândirea, adorarea şi închinarea la lemn, sticlă, vopsele şi nu mergem mai departe, la persoana pictată. Deci, cel puţin în anumite situaţii, simplul obiect nu poate fi numit simplu idol sau icoană, căci totul depinde de abordarea noastră asupra respectivului obiect.Obiectele religioase care fac trimitere la Dumnezeu şi Sfinţenia Sa sunt sau cel puţin ar trebui să fie "ferestre spre Dumnezeu" şi „manifestări ale slavei Lui”
Iar cât priveşte necesitatea reprezentărilor sacre, vrem noi sau nu vrem, omul, a cărui gândire este formată cu precădere din imagini, are nevoie de aşa ceva..., mai ales în anumite sau chiar în cele mai multe momente. Sau în alte interpretări „după icoana lui Dumnezeu” care este Hristos (vezi mai jos).Un ultim aspect care trebuie precizat este faptul că imaginile şi obiectele sacre nu numai că erau permise, ci ele erau şi cinstite, iar prin ele se manifesta slava şi puterea lui Dumnezeu. Aşa cum vedem la Ieşire 3:1-5, în anumitelocuri Dumnezeu se poate manifesta în mod deosebit, chiar dacă este omniprezent. Acest lucru a fost valabil mai ales cu privire la Templul lui Dumnezeu din Ierusalim (cf. II Paralipomena 7:2-3) dar şi cu privire la
obiectele sacre din el. Dumnezeu prefera să se descopere şi să grăiască „între cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii” (cf. Ieşire 25:22), iar profanarea de către Belşaţar a vaselor folosite la Templu a fost pedepsită de Dumnezeu cu moartea imediată (cf. Daniel 5:2-30).
Şi pornind de la acestea, este firesc să ne întrebăm dacă nu cumva în
Biserica Noului Legământ slava lui Dumnezeu se manifestă şi mai mult prin obiectele de cult, inclusiv icoane şi vase sfinte? În acest caz, de ce oare neoprotestanţii consideră sfintele vase în care stă Trupul şi Sângele lui Hristos (fie şi simbolic, aşa cum greşit cred ei, dar oricum mai mult decât sângele de animale) drept simple vase, iar icoanele simple imagini sau, şi mai grav, chiar idoli?
Apropo, acest lucru este valabil şi în cazul Sfintei Scripturi, când ne limităm la literă şi nu vedem duhul. Nu de puţine ori chiar neoprotestanţii idolatrizează Biblia, ne mai gândindu-se la Dumnezeu care stă în spatele ei. Prin aceasta nu dorim să spunem că Dumnezeu nu-şi arată slava decât prin aceste obiecte de cult. Dar întrucât Biserica are un cult liturgic (încă de la Apostoli), în uzul acestuia se folosesc anumite obiecte sau imagini, care nu pot fi batjocorite sau necinstite. Despre aceasta merge vorba de aceea şi argumentele noastre se limitează aici, fără a idolatriza icoanele sau sfintele vase, aşa cum nu putem idolatriza nici Scriptura ca şi carte. Vreti voi sa fie sufletul muritor asa cum este si credinta voastra de altfel sau cum cred altii ca se trag din maimuta e doar problema voastra....Noi ortodocsii credem ca sufletul este nemuritor (asa cum este si credinta noastra) atat din Sf.Scriptura cat si din experienta sfintilor Bisericii caci Dumnezeu se arata in continuare nu a terminat doar cua Avraam,Moise ,dreptii,V.T. si cu N.T. ci El se arata celor credinciosi si sfinti pana la sfarsitul veacurilor.....Dumnezeu este nemuritor ....Sufletul omului e nemuritor si primeste plata faptelor credintei...Ingerii,arhanghelii,heruvimii,serafimii,scaunele,puterile,domniile,etc.sant nemuritoare....Nemurirea este darul lui Dumnezeu pt. fiintele rationale si care sant capabile sa comunice si sa se uneasca prin Har cu El.Diavolul este nemuritor si vesnic in chinul departarii si refuzului dragostei lui Dumnezeu....Dracii si pacatosii care nu se mantuiesc nu mai vad vina in ei insisi ci dau vina ca au fost alungati din CER din cauza lui Dumnezeu nemaivazand pacatul razvratirii lor...
Pun si eu niste intrebari . Cum s-a facut cunoscut Dumnezeu
oamenilor pana la Noe? Dar pana la Avraam? Dar pana la Moise? Nimic nu era
scris pana la Moise..... Acest lucru îl arată, desluşit şi luminat,
dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, zicînd căHristos n-a ajuns cunoscut
tuturor cînd S-a născut, ci cînd S-a botezat. Iar cum că mulţi nu-L cunoşteau
şi nu ştiau cine era, să ascultăm pe Botezătorul Ioan care spune: Se află în
mijlocul vostru Acela pe Care nu-L ştiţi (Ioan 1, 26). Dar pentru ce să ne
mirăm că ceilalţi nu-L cunoşteau, cînd însuşi Botezătorul nu-L cunoştea pînă în
ziua aceea? Căci zice: Şi eu nu-L ştiam pe El, dar Cel ce m-a trimis să botez
cu apă, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborîndu-Se şi rămînînd
peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfînt (Ioan 1, 33).
Pentru că am arătat că Botezul Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, este bine să ştim că două sînt arătările Domnului. Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur în această privinţă: "Este necesar să arătăm dragostei voastre că nu este o singură Arătare a Domnului, ci sînt două arătări. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va să vină şi care se va face cu slavă mare la sfîrşitul lumii". Astăzi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndouă arătările Domnului, în Epistola către Tit.
Despre arătarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţîndu-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Aşteptînd fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta şi proorocul Ioil spune că soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşată (Ioil 3, 4).
Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur". (Facere 17, 10-14).
Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curăţa mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea mea şi ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii şi ca să ne dea nouă pildă şi exemplu cum să ne botezăm.
Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvîrşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează "cu foc", pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuşi Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).
Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al şaptelea şi cel mai desăvîrşit este botezul prin sînge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pîngăreşte a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte.
Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252). http://www.youtube.com/watch?v=obigGSCUJ3s&list=UUT5nDPVylniOTQiB8pt0BcA&index=2
Pentru că am arătat că Botezul Domnului se mai numeşte şi Arătarea Domnului, este bine să ştim că două sînt arătările Domnului. Iată ce spune Sfîntul Ioan Gură de Aur în această privinţă: "Este necesar să arătăm dragostei voastre că nu este o singură Arătare a Domnului, ci sînt două arătări. Una este aceasta de acum care s-a împlinit la Botez, iar a doua este aceea care va să vină şi care se va face cu slavă mare la sfîrşitul lumii". Astăzi am auzit pe marele Apostol Pavel vorbind despre amîndouă arătările Domnului, în Epistola către Tit.
Despre arătarea cea de acum, spune: Harul cel mîntuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor, învăţîndu-ne pe noi să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie (Tit 2, 11-12). Iar despre cea viitoare, spune: Aşteptînd fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mîntuitorului nostru Iisus Hristos (Tit 2, 13). Despre aceasta şi proorocul Ioil spune că soarele se va preface în întuneric şi luna în sînge, mai înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi înfricoşată (Ioil 3, 4).
Astăzi, cînd prăznuim Botezul Domnului, se cuvine să arătăm cîte sînt botezurile care au închipuit Botezul creştin de la începutul lumii şi care vor mai fi. După mărturia Sfîntului Ioan Damaschin, opt sînt botezurile. Primul botez a fost potopul, pentru curmarea păcatului (Facere 7, 17-24). Al doilea botez a fost trecerea evreilor prin mare şi prin nor, căci norul este simbolul duhului, iar marea al apei (Ieşire 13, 22; I Corinteni 10, 2). Al treilea botez a fost botezul Legii Vechi, numit "tăierea împrejur". (Facere 17, 10-14).
Al patrulea este botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei (Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la pocăinţă şi la credinţă în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt şi cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curăţa mai dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuşi Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea mea şi ca să zdrobească capetele balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii şi ca să ne dea nouă pildă şi exemplu cum să ne botezăm.
Al cincilea botez este botezul creştin prin apă şi prin Duhul Sfînt, instituit de Domnul nostru Iisus Hristos, prin cuvintele adresate ucenicilor Săi: Mergînd, învăţaţi toate neamurile, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh (Matei 28, 19). Acesta este cel mai mare botez din cele amintite pînă acum. El se face prin afundare în apă în numele Preasfintei Treimi şi este mîntuitor pentru că iartă toate păcatele şi aduce în inimile noastre harul Sfîntului Duh. Noi toţi ne botezăm cu acest botez desăvîrşit prin apă şi prin Duh, fără de care nimeni nu se poate mîntui. Se zice că Hristos botează "cu foc", pentru că a revărsat Duhul Sfînt peste Apostoli, în chipul limbilor de foc (Fapte 2, 1-4), după cum spune Însuşi Domnul: Ioan a botezat cu apă, dar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt, nu mult după aceste zile (Fapte 1, 5).
Al şaselea botez, care este de o măsură cu Botezul creştin, prin apă şi prin Duh, este botezul prin pocăinţă şi prin lacrimi, adică Sfînta Spovedanie, prin care ni se dezleagă toate păcatele. Al şaptelea şi cel mai desăvîrşit este botezul prin sînge şi mucenicie pentru dreapta credinţă, cu care Însuşi Hristos S-a botezat pe Cruce în locul nostru. El este foarte cinstit şi fericit, pentru că nu se mai pîngăreşte a doua oară cu întinăciunea păcatului şi singur le poate înlocui pe toate celelalte.
Al optulea şi ultimul botez este focul cel veşnic de după judecata obştească. Acest botez nu este mîntuitor, ci pe de o parte distruge răutatea şi păcatul, iar pe de altă parte pedepseşte necontenit (Dogmatica, cap.IV, p.247-252). http://www.youtube.com/watch?v=obigGSCUJ3s&list=UUT5nDPVylniOTQiB8pt0BcA&index=2
Biserica, afirma marele teolog Origen, "a primit de la
Apostoli traditia de a boteza pruncii. Caci stiau aceia, carora li se
incredintasera secretele tainelor dumnezeiesti, continua el, ca in toti sunt
intinaciunile pacatului caretrebuie sa se spele prin apa si prin Duh" .Scrierea
Asezamintele apostolice redactata in jurul anului 400, dar transmitand traditii
autentic apostolice, contine si ea indicatii despre practica botezarii
pruncilor. "Botezati si copiii vostri si sa-i crestetri in supunerea si
invatatura Domnului, caci zice : lasati copiii sa vina la Mine si nu-i
opriti".
Incepand cu veacul al III-lea, nu exista scriitor crestin care sa nu poata fi invocat in sprijinul pedobaptismului.
Intr-adevar, autoritatea bisericeasca s-a pronuntat destul de tarziu in problema botezarii celor mici si numai atunci cand s-a simtit trebuinta clarificarii unor nedumeriri. Practica era insa veche cat Biserica si tocmai de aceea pedobaptismul nu numai ca n-a fost interzis, ci recomandat cu multa caldura.
Pentru cei care pastreaza rezerve fata de marturiile literare de genul celor invocate, precizam ca ele sunt confirmate de numeroase date arheologice. Desenele gasite pe peretii catacombelor si inscriptii de pe pietrele funerare, toate apartinand primelor veacuri crestine, dovedesc ca Biserica a recurs la pedobaptism inca de la inceput. Astfel, o inscriptie de pe un epitaf, aminteste despre "o preanevinovata fetita care a trait 9 zile si 5 ore si care se odihneste in pace in Hristos Dumnezeu". Alta inscriptie care, potrivit observatiei arheologului Orazio Marucchi, pomeneste de un copil "care fiind iubit cu caldura de mama sa si aceasta, intelegand ca nu are multe zile, a cerut Bisericii sa fie trecut la credinta" (sa fie botezat) si asa sa plece din lumea aceasta".
Mentionam alte doua inscriptii de pe epitafe, dintre care una se refera la un baiat in varsta de 80 zile identificat ca "neophitus", iar cealalta la o fetita numita "fidelis", moarta la 9 luni , termenii de neophitus si fidelis aratand ca e vorba de prunci botezati.
Indicatii epigrafice mult mai numeroase gasim in legatura cu botezul administrat copiilor de la 1 an la 12 ani. Asa bunaoara in Cimitirul din Chiusi (Italia) se gaseste urmatoarea piatra de la mormantul unui copil : "Melitus infans christianus fidelis = Pruncul Melitus botezat crestin". De asemenea, in acelasi cimitir Sfantul Calist, un epitaf poarta inscriptia : "Mateonata moarta la 1 an si 52 zile". Acesteia i se cere sa se roage pentru Dionisus "neofit" (nou botezat) in varsta de 1 an si 4 luni. O inscriptie romana datand din anul 382 zice : " Se odihneste in pace cel ce a trait 1 an si 4 luni si a fost ingropat la 6 ale calendelor lui octombrie...", dupa care urmeaza doua nume, probabil ale parintilor copilului.
Destule alte inscriptii se refera la o fetita "neophita", in varsta de 1 an si 5 luni, de un baietel, Apronianus, in varsta de 1 an, 9 luni si 5 zile, de Zosimos, "pistos ek piston = botezat, din parinti botezati", in varsta de 2 ani, 8 luni si 25 zile, de un copil care "pisti etetelisen = s-a sfarsit in credinta", despre Urcia Florentina care botezata fiind a trait 5 ani, 8 luni si 8 zile, despre doi frati Constantius si Iustus din care unul a murit ca "neofit" la varsta de 8 ani, 2 luni si 7 zile, celalalt "fidelis", adica botezat, la varsta de 7 ani, etc...
Din fresce si epitafuri ca cele mentionate rezulta deci trainicia si extensiunea practicii botezarii pruncilor in Biserica primara. Chiar daca Sfanta Taina nu se administra imediat dupa nastere, totusi temerea legata de imprevizibila moarte a determinat majoritatea crestinilor sa-si boteze copiii la varsta frageda. "Cutare copil, se precizeaza intr-o inscriptie, a trait 1 an, 10 luni si 15 zile ; a primit darul de sus si si-a dat sufletul Domnului in ziua 8-a cand a fost botezat.
Documente apartinand veacurilor VIII, IX si X arata si ele ca Botezul se administra imediat dupa nastere. Situatia se schimba cu veacul al XII-lea, mai ales in Apus. Pavlicienii, bogomilii, catarii, valdenzii, albigenzii, petrobrusienii, socinienii, etc, nemultumiti de formalismul care prindea radacini tot mai adanci in Biserica latina, incep sa lanseze atacuri impotriva Botezului pruncilor . Potrivit opiniei celor citati, nu Botezul asigura curatirea de pacate, el nemaifiind considerat taina, ci insasi hotararea credinciosului de a trai in deplina moralitate. Drept urmare in noile comunitati create erau primiti doar maturii in stare sa se decida singuri a nu mai savarsi raul, fara ceremonial, inclusiv Botezul.http://www.youtube.com/watch?v=zIOf6XSAW0Q&list=UUT5nDPVylniOTQiB8pt0BcA
Incepand cu veacul al III-lea, nu exista scriitor crestin care sa nu poata fi invocat in sprijinul pedobaptismului.
Intr-adevar, autoritatea bisericeasca s-a pronuntat destul de tarziu in problema botezarii celor mici si numai atunci cand s-a simtit trebuinta clarificarii unor nedumeriri. Practica era insa veche cat Biserica si tocmai de aceea pedobaptismul nu numai ca n-a fost interzis, ci recomandat cu multa caldura.
Pentru cei care pastreaza rezerve fata de marturiile literare de genul celor invocate, precizam ca ele sunt confirmate de numeroase date arheologice. Desenele gasite pe peretii catacombelor si inscriptii de pe pietrele funerare, toate apartinand primelor veacuri crestine, dovedesc ca Biserica a recurs la pedobaptism inca de la inceput. Astfel, o inscriptie de pe un epitaf, aminteste despre "o preanevinovata fetita care a trait 9 zile si 5 ore si care se odihneste in pace in Hristos Dumnezeu". Alta inscriptie care, potrivit observatiei arheologului Orazio Marucchi, pomeneste de un copil "care fiind iubit cu caldura de mama sa si aceasta, intelegand ca nu are multe zile, a cerut Bisericii sa fie trecut la credinta" (sa fie botezat) si asa sa plece din lumea aceasta".
Mentionam alte doua inscriptii de pe epitafe, dintre care una se refera la un baiat in varsta de 80 zile identificat ca "neophitus", iar cealalta la o fetita numita "fidelis", moarta la 9 luni , termenii de neophitus si fidelis aratand ca e vorba de prunci botezati.
Indicatii epigrafice mult mai numeroase gasim in legatura cu botezul administrat copiilor de la 1 an la 12 ani. Asa bunaoara in Cimitirul din Chiusi (Italia) se gaseste urmatoarea piatra de la mormantul unui copil : "Melitus infans christianus fidelis = Pruncul Melitus botezat crestin". De asemenea, in acelasi cimitir Sfantul Calist, un epitaf poarta inscriptia : "Mateonata moarta la 1 an si 52 zile". Acesteia i se cere sa se roage pentru Dionisus "neofit" (nou botezat) in varsta de 1 an si 4 luni. O inscriptie romana datand din anul 382 zice : " Se odihneste in pace cel ce a trait 1 an si 4 luni si a fost ingropat la 6 ale calendelor lui octombrie...", dupa care urmeaza doua nume, probabil ale parintilor copilului.
Destule alte inscriptii se refera la o fetita "neophita", in varsta de 1 an si 5 luni, de un baietel, Apronianus, in varsta de 1 an, 9 luni si 5 zile, de Zosimos, "pistos ek piston = botezat, din parinti botezati", in varsta de 2 ani, 8 luni si 25 zile, de un copil care "pisti etetelisen = s-a sfarsit in credinta", despre Urcia Florentina care botezata fiind a trait 5 ani, 8 luni si 8 zile, despre doi frati Constantius si Iustus din care unul a murit ca "neofit" la varsta de 8 ani, 2 luni si 7 zile, celalalt "fidelis", adica botezat, la varsta de 7 ani, etc...
Din fresce si epitafuri ca cele mentionate rezulta deci trainicia si extensiunea practicii botezarii pruncilor in Biserica primara. Chiar daca Sfanta Taina nu se administra imediat dupa nastere, totusi temerea legata de imprevizibila moarte a determinat majoritatea crestinilor sa-si boteze copiii la varsta frageda. "Cutare copil, se precizeaza intr-o inscriptie, a trait 1 an, 10 luni si 15 zile ; a primit darul de sus si si-a dat sufletul Domnului in ziua 8-a cand a fost botezat.
Documente apartinand veacurilor VIII, IX si X arata si ele ca Botezul se administra imediat dupa nastere. Situatia se schimba cu veacul al XII-lea, mai ales in Apus. Pavlicienii, bogomilii, catarii, valdenzii, albigenzii, petrobrusienii, socinienii, etc, nemultumiti de formalismul care prindea radacini tot mai adanci in Biserica latina, incep sa lanseze atacuri impotriva Botezului pruncilor . Potrivit opiniei celor citati, nu Botezul asigura curatirea de pacate, el nemaifiind considerat taina, ci insasi hotararea credinciosului de a trai in deplina moralitate. Drept urmare in noile comunitati create erau primiti doar maturii in stare sa se decida singuri a nu mai savarsi raul, fara ceremonial, inclusiv Botezul.http://www.youtube.com/watch?v=zIOf6XSAW0Q&list=UUT5nDPVylniOTQiB8pt0BcA
La intrebarea voastra P&N.P. ca nici Hristos n-a primit
botezul decât ca adult, la vârsta de 30 de ani, şi nici Ioan Botezătorul nu a
botezat decât adulţi. Deci nici noi nu trebuie să aplicăm botezul decât
adulţilor.La aceste afirmaţii răspund : : Mântuitorul a primit botezul la 30 de
ani, pentru că abia atunci şi-a început activitatea publică, la o vârstă când
cineva era socotit capabil – potrivit socotinţei acelei vremi – să păşească în
public şi să înveţe pe alţii o nouă învăţătură. Hristos nu avea nevoie de botez
ci a aratat ca omul are nevoie de botez si in acel moment la Iordan s-a aratat
Sf.Treime prin epifanie. Dar botezul primit de El n-a fost acelaşi cu al
nostru, deoarece n-a avut acelaşi efect, acela fiind numai un botez cu apă, un
botez al «pocăinţei», al lui Ioan, iar nu cu «apă şi Duh», ca botezul creştin,
instituit de Hristos mai târziu. Prin acel Botez, Mântuitorul, în loc să Se
curăţească de păcate, dimpotrivă, S-a încărcat cu păcate, luând asupra Sa
păcatele omenirii întregi,El fiind fara de pacat.. El nu S-a botezat spre a fi
curăţit de păcate – cum facem noi în botezul nostru –, pentru că El nu avea
păcate şi, deci nici trebuinţă nu avea ca mai întâi să se pocăiască. Altul era
rostul acelui botez şi altul este al botezului nostru.
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus –, nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a se aplica şi copiilor.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
In parerea P&N.P. copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi. Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din «apă şi Duh», sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (Rom. 6, 3).
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou. Minunea botezuluihttp://www.youtube.com/watch?v=49H7uAnKIHw
Iar dacă este vorba de vârstă, pentru ce voi sectarii înşivă nu respectaţi vârsta de 30 de ani? Mântuitorul n-a stabilit nici o vârstă sau limită de vârstă. El însă, când a vorbit despre Botezul pe care îl va aşeza, a arătat marea importanţă pe care o va avea lucrarea acelui botez şi de aceea n-a mai fost nevoie să spună că va trebui aplicat tuturor, deci şi copiilor. Iar dacă n-a spus-o direct, a spus-o indirect, cu toată claritatea, prin cuvântul «cineva» cuprinzându-i pe toţi.
Cât despre Sfântul Ioan Botezătorul, este adevărat că el predica pocăinţa şi că îi boteza numai pe cei ce făcuseră pocăinţă şi că aceştia nu puteau fi decât adulţi. Dar botezul lui nu era identic cu al nostru, ci era numai un botez pregătitor, un rit simbolic sau ceremonial – cum am arătat şi mai sus –, nefiind de neapărată trebuinţă tuturor. De aceea era de prisos a se aplica şi copiilor.
În privinţa nebotezării copiilor, aş fi şi eu de părere să se boteze când vor ei, dacă ar trăi orice parte bărbătească sau femeiască cât ar vrea, până la adânci bătrâneţi. Dar ce zici dumneata, suntem noi siguri că trăim 30, 50 sau 100 de ani? Nu auzi ce spune Sfânta Scriptură? Voi nu ştiţi ce aduce ziua de mâine (Iacov 4, 14); şi iarăşi: Nebune, în noaptea aceasta ţi se va lua sufletul (Luca 12, 20); şi iarăşi: Fiţi gata, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul (Matei 24, 44).
In parerea P&N.P. copiii se pot mântui şi fără botez fiindcă sunt sfinţi şi, ca atare, n-au trebuinţă să-şi cureţe păcatele – pe care nu le au. Aşa învaţă Sfânta Scriptură, prin cuvintele Mântuitorului: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor (Matei 19, 14). Deci copiii pot intra şi fără botez întru Împărăţia cerurilor. În acelaşi înţeles a mai grăit Mântuitorul şi altă dată: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru Împărăţia cerurilor (Matei 18, 3; Marcu 10, 15; Luca 18, 15–17). Apostolul Pavel spune chiar direct că copiii sunt sfinţi: Bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă, prin bărbatul credincios. Altfel, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi (I Cor. 7, 14). Deci, dacă părinţii sunt sfinţi (creştini botezaţi), atunci şi copiii lor sunt sfinţi. Preotul: Mai întâi de toate, trebuie ştiut că copiii nu sunt sfinţi, pentru că ce este născut din trup, trup este (Ioan 3, 6); deci copiii născuţi numai din trup, nu şi din «apă şi Duh», sunt numai trup, cu păcatul lui Adam în ei. Botezul la copii aduce spălarea păcatului strămoşesc intrat în lume prin călcarea poruncii de către Adam şi Eva în rai (Fac. 3). Printr-un singur om (Adam) a intrat păcatul în lume şi prin păcat, moartea – şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor prin acela în care toţi au păcătuit (Rom. 5, 12). Iar acum: Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat (Gal. 3, 27) şi iarăşi: Au nu ştiţi că toţi câţi în Iisus Hristos ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? (
Aşadar, afundarea de trei ori în apă, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28, 19), înseamnă botezul în moartea lui Hristos, adică cel nou botezat a murit faţă de păcatul strămoşesc şi faţă de Legea lui Moise (Rom. 6, 4–23; 7, 1–6). Şi prin Cruce noul botezat este răstignit faţă de lume şi lumea faţă de el.
Încă să ştii şi aceasta, că nimeni nu are voie să boteze a doua oară pe cei botezaţi în numele Sfintei Treimi şi după rânduiala Bisericii dreptmăritoare a lui Hristos, căci zice marele Apostol Pavel: un Domn, o credinţă, un botez (Ef. 4, 5). Numai dacă au fost botezaţi de eretici (sectanţi), îi botezăm din nou. Minunea botezuluihttp://www.youtube.com/watch?v=49H7uAnKIHw
Pentru rataciti:
Iisus s-a botezat mare pentru ca El a adus crestinismul in lume si taina Botezului. Cum ati fi vrut sa fie botezat mic cand la vremea aia erau ” pagani”. mai ganditi si voi un pic, logic. voi nu aveti traditie si obiceiuri fiindca sunteti precum americanii( un popor nou si tanar, fara traditie) formati din persoane care au venit de la toate cultele si in care fiecare a interpretat dupa ureche si mai altfel ca sa nu semene cu cult ortodox, ca altfel ce rost avea sa faci un cult nou si sa-l numesti altfel; de fapt sunteti un produs al sionistilo-evrei americani; si vezi bine ca in randurile voastre va certati la fel sau chiar mai rau decat noi, nestiind care aveti mai multa dreptate. obiceiurile si traditiile s-au pastrat de la stramosii nostri pe care ia crestinat Sfantul Andrei, apostolul lui Hristos. Pe voi v-a crestinat f(x). Traditia si obiceiurile ne-au mentinut ca popor pe aceste meleaguri, nu americanismele. din pacate sau din fericire pentru mine cunosc foarte bine cultele neo-protestante in interior nu la suprafata dar nu e treaba mea sa va spal rufele murdare in public. eu m-am nascut si am sa mor, cu voia Domnului, in religia ortodoxa.Dedicatie pt. sectarii iudaizanti P&N.P.
http://www.youtube.com/watch?v=-rYDsKdfWYc
Iisus s-a botezat mare pentru ca El a adus crestinismul in lume si taina Botezului. Cum ati fi vrut sa fie botezat mic cand la vremea aia erau ” pagani”. mai ganditi si voi un pic, logic. voi nu aveti traditie si obiceiuri fiindca sunteti precum americanii( un popor nou si tanar, fara traditie) formati din persoane care au venit de la toate cultele si in care fiecare a interpretat dupa ureche si mai altfel ca sa nu semene cu cult ortodox, ca altfel ce rost avea sa faci un cult nou si sa-l numesti altfel; de fapt sunteti un produs al sionistilo-evrei americani; si vezi bine ca in randurile voastre va certati la fel sau chiar mai rau decat noi, nestiind care aveti mai multa dreptate. obiceiurile si traditiile s-au pastrat de la stramosii nostri pe care ia crestinat Sfantul Andrei, apostolul lui Hristos. Pe voi v-a crestinat f(x). Traditia si obiceiurile ne-au mentinut ca popor pe aceste meleaguri, nu americanismele. din pacate sau din fericire pentru mine cunosc foarte bine cultele neo-protestante in interior nu la suprafata dar nu e treaba mea sa va spal rufele murdare in public. eu m-am nascut si am sa mor, cu voia Domnului, in religia ortodoxa.Dedicatie pt. sectarii iudaizanti P&N.P.
http://www.youtube.com/watch?v=-rYDsKdfWYc
În al doilea rând,
Iisus a primit botezul de la Ioan pentru ca să împlinească «toată dreptatea»
(Matei 3, 14–15). «Dreptate» înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, iar
«drept» era cel ce împlinea aceste porunci (Luca 1, 6 ş.a.). Deci S-a botezat Domnul de la Ioan
pentru ca nici această orânduire a lui Dumnezeu – de a se boteza – să nu rămână
neîmplinită de El, singurul care împlineşte „toată dreptatea”.
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din alte motive şi are cu totul alt rost. Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17).botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi. Căci ce este născut din trup, trup este… (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun P&N.P...Despre Sf.Taina a Botezului.Botezul si la copii.....Argumente Biblice(Scripturistice)
• De vreme ce Adam a pacatuit, toti , cei ce s-au nascut din el,sant pacatosi. Ps.50(51),5.Romani.3,23;5,12-14. Cand a inceput D-ZEU planul de mantuira a dat legamantul taierii imprejur, incepand de la copii de 8 zile. Fac.17,7,10-12. cand s-a primit intai s-a aplicat la orice varsta. Fac.17,23-27. La venirea Sf.Ioan Botezatorul D-ZEU a dat un alt legamant, BOTEZUL. Iez.36,25-26.Mat.3,1-11. Mantuitorul lumii a confirmat botezul, desi Sf.Ioan recunoaste ca Domnul nu are nevoie de botez. Mat.3,13-17. Botezul a inlocuit taierea imprejur asa cum si sabatul evreiesc a fost inlocuit cu ziua invierii adica duminica (prima zi a saptamanii cand primii crestini savarseau cina-euharistia). Col.2,11-12.Rom.6,3-4. El e baia nasterii din nou si innoirea de la Duhul Sfant. Ioan3,5,6.Tit3,5. Gal.3,27. Intai este spalarea(botezul);al doilea sfintirea(adica ungerea cu mir), prin care sintem socotiti indreptati prin Duhul Sfant si izbaviti de blestemul mortii. 1Cor.6,11. In puterea ungerii se pogoara Duhul Sfant. 1Ioan2,20.2Cor.1,21-22...Este un singur botez care mantuieste. Efeseni 4,5.Fapte19,3-7. Domnul iisus Hristos porunceste sfintilor Apostoli sa nu opreasca copiii de la botez;si punandu-si mainile peste ei i-a botezat, El boteza cu Duhul Sfant, nu cu apa. Mat.19,13-15;3,11.Ioan 1,33. Dupa Inviere porunceste sa se faca ucenici din toata lumea (neamurile),prin botez.Mat.28,19-20.Cand sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant au inteles ca fagaduinta este si pt. copii. Fapte2,38-39,Evr.2,14-16. Copiii se primesc de preoti si se aduc de parinti in numele Domnului, pt. a fi mantuiti. Mat.18,5,10,11. Marturisirea parintilor si a nasilor pt.copii este admisa de Iisus Hristos Mantuitorul.Mat.8,5-13;9,1-13;15,22-28.Marc.9,17-27.Ioan 4,47-53. La inceputul increstinarii s-au botezat cu totii, copil si batran, si familii intregi ....Fapte2,41-42;10,44-48;16,14,15,29,30,31_34;18,8.1Cor.1,14-16. Vai acelora care aduc sminteli, ca sa opreasca copiii si prin aceasta sa existe posibilitatea sa piara. Mat.18,7,10,11,14. Vai acelora care alearga sa faca tovarasi de credinta, iar dupa aceea fac din ei un fiu al focului gheenei.Mat.23,15
Iată deci rolul botezului Domnului şi motivele pentru care S-a botezat El de la Ioan. Botezul creştin de mai târziu, «cu apă şi cu Duh», se face din alte motive şi are cu totul alt rost. Botezul este Taina în care, prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la o viaţă spirituală nouă şi devine membru al trupului tainic al Domnului, al Bisericii lui Hristos.
Botezul din apă şi din Duh îşi are originea în profeţiile Vechiului Testament, deoarece Domnul nostru Iisus Hristos a venit să împlinească tot ce s-a proorocit în Lege şi în prooroci (Matei 5, 17).botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun sectarii cei rătăciţi. Căci ce este născut din trup, trup este… (Ioan 3, 1–6).
Deci naşterea din nou înseamnă nu a intra din nou în pântecele maicii, ci a avea botezul din apă şi din Duhul Sfânt, pe care l-au primit şi îl dau apostolii Domnului, cărora le-a zis Domnul după Învierea Sa: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (Marcu 16, 15–16) şi botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-i să păzească toate câte am poruncit vouă; şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin. (Matei 28, 19–20).
Iată dar că botezul cu apă şi cu Duhul Sfânt este obligatoriu pentru «orice făptură» şi nu numai pentru unii, cum spun P&N.P...Despre Sf.Taina a Botezului.Botezul si la copii.....Argumente Biblice(Scripturistice)
• De vreme ce Adam a pacatuit, toti , cei ce s-au nascut din el,sant pacatosi. Ps.50(51),5.Romani.3,23;5,12-14. Cand a inceput D-ZEU planul de mantuira a dat legamantul taierii imprejur, incepand de la copii de 8 zile. Fac.17,7,10-12. cand s-a primit intai s-a aplicat la orice varsta. Fac.17,23-27. La venirea Sf.Ioan Botezatorul D-ZEU a dat un alt legamant, BOTEZUL. Iez.36,25-26.Mat.3,1-11. Mantuitorul lumii a confirmat botezul, desi Sf.Ioan recunoaste ca Domnul nu are nevoie de botez. Mat.3,13-17. Botezul a inlocuit taierea imprejur asa cum si sabatul evreiesc a fost inlocuit cu ziua invierii adica duminica (prima zi a saptamanii cand primii crestini savarseau cina-euharistia). Col.2,11-12.Rom.6,3-4. El e baia nasterii din nou si innoirea de la Duhul Sfant. Ioan3,5,6.Tit3,5. Gal.3,27. Intai este spalarea(botezul);al doilea sfintirea(adica ungerea cu mir), prin care sintem socotiti indreptati prin Duhul Sfant si izbaviti de blestemul mortii. 1Cor.6,11. In puterea ungerii se pogoara Duhul Sfant. 1Ioan2,20.2Cor.1,21-22...Este un singur botez care mantuieste. Efeseni 4,5.Fapte19,3-7. Domnul iisus Hristos porunceste sfintilor Apostoli sa nu opreasca copiii de la botez;si punandu-si mainile peste ei i-a botezat, El boteza cu Duhul Sfant, nu cu apa. Mat.19,13-15;3,11.Ioan 1,33. Dupa Inviere porunceste sa se faca ucenici din toata lumea (neamurile),prin botez.Mat.28,19-20.Cand sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant au inteles ca fagaduinta este si pt. copii. Fapte2,38-39,Evr.2,14-16. Copiii se primesc de preoti si se aduc de parinti in numele Domnului, pt. a fi mantuiti. Mat.18,5,10,11. Marturisirea parintilor si a nasilor pt.copii este admisa de Iisus Hristos Mantuitorul.Mat.8,5-13;9,1-13;15,22-28.Marc.9,17-27.Ioan 4,47-53. La inceputul increstinarii s-au botezat cu totii, copil si batran, si familii intregi ....Fapte2,41-42;10,44-48;16,14,15,29,30,31_34;18,8.1Cor.1,14-16. Vai acelora care aduc sminteli, ca sa opreasca copiii si prin aceasta sa existe posibilitatea sa piara. Mat.18,7,10,11,14. Vai acelora care alearga sa faca tovarasi de credinta, iar dupa aceea fac din ei un fiu al focului gheenei.Mat.23,15
botezul lui Ioan, numit botezul pocăinţei
(Matei 3, 1-11). Acest botez a fost introductiv şi conducea pe cei botezaţi la
pocăinţă şi la credinţă în Hristos. Iată ce spune Sfîntul Ioan Botezătorul: Eu
vă botez pe voi cu apă, dar Cel ce vine după mine vă va boteza cu Duh Sfînt
şi cu foc (Matei 3, 11; Luca 3, 16). Aşadar, Ioan pregătea şi curăţa mai
dinainte cu apă, în vederea venirii Duhului Sfînt. Cu acest botez Însuşi
Mîntuitorul nostru Iisus Hristos S-a botezat de către Ioan (Matei 3, 13-17;
Marcu 1, 9-11). Hristos S-a botezat în Iordan nu că avea nevoie de curăţire, ci
pentru că Şi-a luat asupra Sa curăţirea mea şi ca să zdrobească capetele
balaurilor din apă, cum spune psalmistul (Psalm 73, 14). Apoi, ca să se înece
păcatul, ca să înmormînteze pe Adam cel vechi în apă şi să-l sfinţească pe
botezător. Ca să împlinească Legea, ca să descopere taina Treimii şi ca să ne
dea nouă pildă şi exemplu cum să ne botezăm.
Ratacitii
vor sa infiinteze din nou TAVILA pe care Pavel il respingeFap.19.1-5,prostie
sectara.
Botezul lui
Iisus la maturitate
http://www.teologie.net/2013/02/04/iarasi-despre-pregatirea-pentru-botez/
Multi neoprotestanti zic ca doar cel matur
pricepe ce e cu botezul.
Abureala!
Mergand pe ideea de ALEGERE constienta si neingradita, neoprotestantul trebuie sa explice celui nebotezat si despre celelalte denominatiuni si credinte.
Alege copilul sa se boteze la iehovisti, mormoni, penticostali sau baptisti?:)))
NU!
http://www.youtube.com/watch?v=ibQg_SlZ_bs
Abureala!
Mergand pe ideea de ALEGERE constienta si neingradita, neoprotestantul trebuie sa explice celui nebotezat si despre celelalte denominatiuni si credinte.
Alege copilul sa se boteze la iehovisti, mormoni, penticostali sau baptisti?:)))
NU!
http://www.youtube.com/watch?v=ibQg_SlZ_bs
Botezul ca Taina care se aplica si
copiilor si nu simbol cum gresit afirma P&N.P.-Argumente Biblice
Botezul
Noi ortodocsii nici o vina ca voi nu gasiti in fituica micului sectar pe care voi cu indrazneala o numiti" Biblie" ,temeiuri pt. cinstirea sfintilor,icoanelor,moastelor sfintilor! Te intreb eu pe tine sectare P & N.P.unde in Biblie este folosit in vreun text explicit ca nu este voie sa cinstesti pe M.D., Crucea, Sfintii si moastele lor, icoanele ? Noi ortodocsii am facut nenumarate postari explicavative pe aceste subiecte argumentand Biblic-Istoric-Patristic-Teologic-Exegetic-arheologic dar la voi si de ar invia cineva din morti si ar da aceasta marturie tot indaratnici veti ramane deoarece cu voi se implineste acest cuvant din Biblie:Luca 16,26Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi.
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“.
Unii Protestanţi nu cred că botezul poate fi dat în mod valabil unui copil mic.
Ei cred aşa pentru că Biblia descrie adulţi care au venit la credinţă şi sunt
botezaţi dupa aceea:
Iar Petru le-a zis: "Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui
Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului
Duh." (FA 2:38)
Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; dar cel ce nu va crede, se va
osândi. (Mc 16:16)
Dar mulţi Protestanţi, cum ar fi Biserica Luterană, unde am crescut, sunt de
acord cu Biserica Ortodoxă şi botează prunci. Aceşt protestanţi ştiu că Biblia
nu spune clar că în acest caz copiii nu ar trebui să fie botezaţi şi, în mai multe
locuri, implică faptul că copiii au fost de asemenea botezaţi.
Atunci când întreaga familie a fost botezată, putem presupune că tinerii şi
copiii nou-născuţi au fost incluşi:
Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei. (FA 16:15)
şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui.(FA 16:33)
Iisus descrie, de asemenea, că botezul precede învăţarea despre credinţă:
Drept aceea, mergeţi şi învăţai toate neamurile (matheteusate panta ta
ethne), botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, (Mt 28:
19)
învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. (Mt 28:20)
Iisus aici îi dă o singură comandă apostolilor – "matheteusate." Cuvântul este
tradus ca " învăţaţi", dar inseamnă "faceţi ucenici." Şi apostolii vor face
ucenici mai întâi "botezându-le" şi apoi" învăţându-le."
Odată, am cunoscut un prieten baptist care a fost sigur că acest lucru a fost
citat în alt fel, până când i-am cerut să se uite la originalul din Biblia grecească.
Dumnezeu a făcut circumcizie (sau tăiere împrejur) ca metodă cu care să se
intre în vechiul legământ (Lv 12:3). Şi circumcizia era făcută când un băiat
împlinea opt zile. Sf. Pavel compară circumcizia şi botezul:
Întru El aţi fost tăiaţi împrejur cu tăiere'mprejur nefăcută de mână, prin
dezbrăcarea de trupul cărnii întru tăierea'mprejur a lui Hristos. (Col 2:11)
Îngropaţi cu El prin botez, întru El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui
Dumnezeu Care L-a înviat pe El din morţi. (Col 2:12)
Dacă Sf. Pavel a crezut că această analogie nu a fost perfectă pentru că
botezul nu a putut fi dat unui prunc, ar fi spus-o deschis. În schimb, fiindcă el
a comparat cele două, putem şti că Sf. Pavel a crezut că botezul, la fel ca şi
circumcizia, au fost date în mod corespunzător pruncilor cu părinţi credincioşi.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că, în ceea ce priveşte botezul, doar
o mică parte din Protestanţi au respins ceea ce Biserica Ortodoxă (şi Biblia)
învaţă. Fapte2,38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh.
Botezul
Noi ortodocsii nici o vina ca voi nu gasiti in fituica micului sectar pe care voi cu indrazneala o numiti" Biblie" ,temeiuri pt. cinstirea sfintilor,icoanelor,moastelor sfintilor! Te intreb eu pe tine sectare P & N.P.unde in Biblie este folosit in vreun text explicit ca nu este voie sa cinstesti pe M.D., Crucea, Sfintii si moastele lor, icoanele ? Noi ortodocsii am facut nenumarate postari explicavative pe aceste subiecte argumentand Biblic-Istoric-Patristic-Teologic-Exegetic-arheologic dar la voi si de ar invia cineva din morti si ar da aceasta marturie tot indaratnici veti ramane deoarece cu voi se implineste acest cuvant din Biblie:Luca 16,26Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi.
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“.
Unii Protestanţi nu cred că botezul poate fi dat în mod valabil unui copil mic.
Ei cred aşa pentru că Biblia descrie adulţi care au venit la credinţă şi sunt
botezaţi dupa aceea:
Iar Petru le-a zis: "Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui
Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului
Duh." (FA 2:38)
Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; dar cel ce nu va crede, se va
osândi. (Mc 16:16)
Dar mulţi Protestanţi, cum ar fi Biserica Luterană, unde am crescut, sunt de
acord cu Biserica Ortodoxă şi botează prunci. Aceşt protestanţi ştiu că Biblia
nu spune clar că în acest caz copiii nu ar trebui să fie botezaţi şi, în mai multe
locuri, implică faptul că copiii au fost de asemenea botezaţi.
Atunci când întreaga familie a fost botezată, putem presupune că tinerii şi
copiii nou-născuţi au fost incluşi:
Iar după ce s'a botezat, şi ea şi casa ei. (FA 16:15)
şi s'a botezat îndată, el şi toţi ai lui.(FA 16:33)
Iisus descrie, de asemenea, că botezul precede învăţarea despre credinţă:
Drept aceea, mergeţi şi învăţai toate neamurile (matheteusate panta ta
ethne), botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, (Mt 28:
19)
învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. (Mt 28:20)
Iisus aici îi dă o singură comandă apostolilor – "matheteusate." Cuvântul este
tradus ca " învăţaţi", dar inseamnă "faceţi ucenici." Şi apostolii vor face
ucenici mai întâi "botezându-le" şi apoi" învăţându-le."
Odată, am cunoscut un prieten baptist care a fost sigur că acest lucru a fost
citat în alt fel, până când i-am cerut să se uite la originalul din Biblia grecească.
Dumnezeu a făcut circumcizie (sau tăiere împrejur) ca metodă cu care să se
intre în vechiul legământ (Lv 12:3). Şi circumcizia era făcută când un băiat
împlinea opt zile. Sf. Pavel compară circumcizia şi botezul:
Întru El aţi fost tăiaţi împrejur cu tăiere'mprejur nefăcută de mână, prin
dezbrăcarea de trupul cărnii întru tăierea'mprejur a lui Hristos. (Col 2:11)
Îngropaţi cu El prin botez, întru El aţi şi înviat prin credinţa în lucrarea lui
Dumnezeu Care L-a înviat pe El din morţi. (Col 2:12)
Dacă Sf. Pavel a crezut că această analogie nu a fost perfectă pentru că
botezul nu a putut fi dat unui prunc, ar fi spus-o deschis. În schimb, fiindcă el
a comparat cele două, putem şti că Sf. Pavel a crezut că botezul, la fel ca şi
circumcizia, au fost date în mod corespunzător pruncilor cu părinţi credincioşi.
Mulţumesc lui Dumnezeu pentru faptul că, în ceea ce priveşte botezul, doar
o mică parte din Protestanţi au respins ceea ce Biserica Ortodoxă (şi Biblia)
învaţă. Fapte2,38 Iar Petru le-a zis: „Pocăiţi-vă, şi fiecare din voi să se boteze în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; şi veţi primi darul Sfântului Duh.
Mt 3:2 Mt 28:19 Mc 16:16 In 3:5 FA 3:19 FA
19:2
39 Că pentru voi este dată făgăduinţa şi
pentru copiii voştri şi pentru cei de departe,,,,,,....Matei28,19 Drept aceea,
mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al
Fiului şi al Sfântului Duh,
Is 9:1 Is 52:10 Is 60:4 Mt 24:14 Mc 16:15
Lc 24:47 FA 1:8 Rm Despre Sf.Taina a Botezului.Botezul si la
copii.....Argumente Biblice(Scripturistice)
• De
vreme ce Adam a pacatuit, toti , cei ce s-au nascut din el,sant pacatosi.
Ps.50(51),5.Romani.3,23;5,12-14. Cand a inceput D-ZEU planul de mantuira a dat
legamantul taierii imprejur, incepand de la copii de 8 zile. Fac.17,7,10-12.
cand s-a primit intai s-a aplicat la orice varsta. Fac.17,23-27. La venirea
Sf.Ioan Botezatorul D-ZEU a dat un alt legamant, BOTEZUL.
Iez.36,25-26.Mat.3,1-11. Mantuitorul lumii a confirmat botezul, desi Sf.Ioan
recunoaste ca Domnul nu are nevoie de botez. Mat.3,13-17. Botezul a inlocuit
taierea imprejur asa cum si sabatul evreiesc a fost inlocuit cu ziua invierii
adica duminica (prima zi a saptamanii cand primii crestini savarseau
cina-euharistia). Col.2,11-12.Rom.6,3-4. El e baia nasterii din nou si innoirea
de la Duhul Sfant. Ioan3,5,6.Tit3,5. Gal.3,27. Intai este spalarea(botezul);al
doilea sfintirea(adica ungerea cu mir), prin care sintem socotiti indreptati
prin Duhul Sfant si izbaviti de blestemul mortii. 1Cor.6,11. In puterea ungerii
se pogoara Duhul Sfant. 1Ioan2,20.2Cor.1,21-22...Este un singur botez care
mantuieste. Efeseni 4,5.Fapte19,3-7. Domnul iisus Hristos porunceste sfintilor
Apostoli sa nu opreasca copiii de la botez;si punandu-si mainile peste ei i-a
botezat, El boteza cu Duhul Sfant, nu cu apa. Mat.19,13-15;3,11.Ioan 1,33. Dupa
Inviere porunceste sa se faca ucenici din toata lumea (neamurile),prin
botez.Mat.28,19-20.Cand sfintii Apostoli au primit pe Duhul Sfant au inteles ca
fagaduinta este si pt. copii. Fapte2,38-39,Evr.2,14-16. Copiii se primesc de preoti
si se aduc de parinti in numele Domnului, pt. a fi mantuiti. Mat.18,5,10,11.
Marturisirea parintilor si a nasilor pt.copii este admisa de Iisus Hristos
Mantuitorul.Mat.8,5-13;9,1-13;15,22-28.Marc.9,17-27.Ioan 4,47-53. La inceputul
increstinarii s-au botezat cu totii, copil si batran, si familii intregi
....Fapte2,41-42;10,44-48;16,14,15,29,30,31_34;18,8.1Cor.1,14-16. Vai acelora
care aduc sminteli, ca sa opreasca copiii si prin aceasta sa existe
posibilitatea sa piara. Mat.18,7,10,11,14. Vai acelora care alearga sa faca
tovarasi de credinta, iar dupa aceea fac din ei un fiu al focului
gheenei.Mat.23,15
·
·
Dragi sectari unde scrie in biblie ca
nu trebuie botezati copiii? Vrem textul explicit in aceasta directie si nu
interpretari sau pareri personale pe marginea unor texte. Apoi vrem sa aratati
surse istorice si arheologice.
o
Matei 28,18Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând:
„Datu-Mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ.
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Sfinții Părinți sunt acei părinți teologi ai Creștinătății
care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile lor, ca modele
și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al sinaxarelor îi
numesc Sfinți Părinți, generic, pe ierarhii și teologii care au luat parte la
Sinoadele Ecumenice.Sunt Sfinți Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Sectantii P&N.P., habar nu au de Scriptura, fac
atacuri nefondate la adresa B.O. bazate nu pe Cuvantul lui Dumnezeu, ci bazate
pe habotnicia sectara - eretica P&N.P. inoculata de pastori coruptii!
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
Sectantii P&N.P.habar nu au de
Scriptura, fac atacuri nefondate la adresa B.O. bazate nu pe Cuvantul lui
Dumnezeu, ci bazate pe habotnicia sectara - eretica P&N.P. inoculata de
pastori coruptii!
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
Unde erau Protestantii si Neoprotestantii in vremea marilor voievozi ai
tarii noastre cand se luptau cu hoardele pagane in apararea
Ortodoxiei-Crestine?
Matei 28,18Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând:
„Datu-Mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ.
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Sfinții Părinți sunt acei părinți teologi ai
Creștinătății care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile
lor, ca modele și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al
sinaxarelor îi numesc Sfinți Părinți, generic, pe ierarhii și teologii care au
luat parte la Sinoadele Ecumenice.Sunt Sfinți Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.Allex, Simion Lidia Ioanas & Company sant niste retardati mintal dovedind statornicie de tip schizoid in prostie ca multi fratiori ai lor si eu nu am nici o vina ca voi nu gasiti in fituica micului sectar pe care voi cu indrazneala o numiti" Biblie" ,temeiuri pt. cinstirea sfintilor,icoanelor,moastelor sfintilor! Te intreb eu pe tine sectare P & N.P.unde in Biblie este folosit in vreun text explicit ca nu este voie sa cinstesti pe M.D., Crucea, Sfintii si moastele lor, icoanele ? Noi ortodocsii am facut nenumarate postari explicavative pe aceste subiecte argumentand Biblic-Istoric-Patristic-Teologic-Exegetic-arheologic dar la voi si de ar invia cineva din morti si ar da aceasta marturie tot indaratnici veti ramane deoarece cu voi se implineste acest cuvant din Biblie:Luca 16,26Şi peste toate acestea, între noi şi voi prăpastie mare s'a întărit, încât cei ce vor să treacă de aici la voi să nu poată, nici de acolo să treacă la noi.
27 Şi el a zis: Atunci rogu-te, părinte, să-l trimiţi în casa tatălui meu,
28 că am cinci fraţi; să le dea lor mărturie, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.
29 Dar Avraam i-a zis: Îi au pe Moise şi pe profeţi; să asculte de ei.
30 Iar el a zis: Nu, părinte Avraam, ci dacă se va duce la ei cineva dintre morţi, se vor pocăi.
31 Şi i-a zis: Dacă nu ascultă de Moise şi de profeţi, nici dacă ar învia cineva din morţi, tot nu vor crede“.
ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IN SUSŢINEREA ADEVĂRURILOR DE
CREDINŢĂ ŞI A RÎNDUIELILOR CANONICE ALE BISERICII ORTODOXE DOGMATISITE ŞI
RÎNDUITE ÎN SINOADE
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
Intrebare pt. Sectarii P&N.P.! Cum ziceti voi ca ortodoxia adica
B.O. a aparut din catolici la 1054 cand toate sinoadele ecumenice au fost in
Bizant iar in anul 842 deja se stabilea Praznicul Ortodoxiei deci cu 213 de ani
inainte de schisma?
Matei 28,18Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând:
„Datu-Mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ.
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Sfinții Părinți sunt acei părinți teologi ai
Creștinătății care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile
lor, ca modele și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al
sinaxarelor îi numesc Sfinți Părinți, generic, pe ierarhii și teologii care au
luat parte la Sinoadele Ecumenice.Sunt Sfinți Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Simion Lidia Ioanas & Co, habar nu au de Scriptura,
fac atacuri nefondate la adresa B.O. bazate nu pe Cuvantul lui Dumnezeu, ci
bazate pe habotnicia sectara - eretica P&N.P. inoculata de pastori
coruptii!
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IN SUSŢINEREA ADEVĂRURILOR DE
CREDINŢĂ ŞI A RÎNDUIELILOR CANONICE ALE BISERICII ORTODOXE DOGMATISITE ŞI
RÎNDUITE ÎN SINOADE
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
https://www.facebook.com/groups/467246866662506/
Un grup pentru demascarea vicleniilor sectare si
marturisirea Dreptei Credinte .
ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IN SUSŢINEREA ADEVĂRURILOR DE
CREDINŢĂ ŞI A RÎNDUIELILOR CANONICE ALE BISERICII ORTODOXE DOGMATISITE ŞI
RÎNDUITE ÎN SINOADE
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
Sectarilor dar cu cine a-ti facut istoria? Cu femeia de
serviciu?Horatiu,David si cei ca voi mai invata ti istorie ereticilor!
http://www.youtube.com/watch?v=nIxzi0CVU7k
ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IN SUSŢINEREA
ADEVĂRURILOR DE CREDINŢĂ ŞI A RÎNDUIELILOR CANONICE ALE BISERICII ORTODOXE
DOGMATISITE ŞI RÎNDUITE ÎN SINOADE
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
INTREBARE PENTRU SECTANTI:
Cum puteti sa va identificati cu Biserica primara ,daca
refuzati sa cunoasteti vietile sfintilor ,credinta si practicile religioase ale
acesteia?
Matei 28,18Şi apropiindu-Se Iisus, le-a grăit, zicând:
„Datu-Mi-s'a toată puterea în cer şi pe pământ.
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Ps 8:6 Dn 7:14 Mt 11:27 Lc 4:6 Lc 10:22 In 3:35 In 13:3 In 17:2 Ef 1:20-22 Flp 2:9-10 Evr 2:5 Evr 2:8 1Ptr 3:22 Ap 17:14 Ap 19:16 :
19 Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,
20 învăţându-le să păzească toate câte v'am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin“
Sfinții Părinți sunt acei părinți teologi ai
Creștinătății care au rămas în conștiința Bisericii, prin viața și scrierile
lor, ca modele și izvoare de înțelepciune. De asemenea, limbajul liturgic al
sinaxarelor îi numesc Sfinți Părinți, generic, pe ierarhii și teologii care au
luat parte la Sinoadele Ecumenice.Sunt Sfinți Părinți
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
Sfântul Ioan Gură de Aur - a rămas în conștiința Bisericii mai ales ca un mare predicator (de unde și supranumele de „Gură de Aur”), tâlcuitor al Sfintei Scripturi, și teolog, dar și ca slujitor al Sfintei Liturghii și luptător pentru bunele moravuri în societate.
Sfântul Teodor Studitul - a rămas în conștiința Bisericii ca mare teolog și apărător al sfintelor icoane.
Nu sunt Sfinți Părinți
Există teologi importanți în istoria creștinismului, care nu sunt însă considerați drept Sfinți Părinți de către Tradiția vie a Bisericii: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea etc. Împărțiri și distincții
Sfinții Părinți care i-au cunoscut și au fost ucenici ai Apostolilor se numesc Părinți apostolici.
Uneori se vorbește de „Părinții greci” și „Părinții latini”, ca unii care au scris și gândit în limbi diferite, ceea ce a determinat diferite nuanțe în teologia lor.
O categorie oarecum aparte o reprezintă Părinții pustiei, sfinți monahi ale căror cuvinte - apoftegme - ne-au fost transmise de Patericul egiptean. Câțiva dintre cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Pahomie cel Mare, Arsenie cel Mare, Pimen cel Mare, Ioan Colov.
Un mic grup, format din trei Sfinți Părinți - Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Grigorie al Nissei - sunt numiți de către teologii contemporani cu numele comun de Părinții capadocieni, pentru o anumită unitate a gândirii lor teologice.
Teologi pe care Biserica nu-i consideră neapărat sfinți, dar ale căror scrieri sunt importante pentru constituirea Teologiei creștine, sunt numiți Scriitori bisericești (între aceștia: Origen, Evagrie Ponticul, Eusebiu de Cezareea).Perioade
Apostolii și autorii scrierilor Noului Testament nu sunt cuprinși de această sintagmă de „Sfinți Părinți”.
Patrologii au opinii împărțite asupra perioadei ce ar trebui luată în considerare ca definire a Sfinților Părinți:
unii consideră că Sfinți Părinți ar trebui să fie doar aceia din primele cinci secole ale creștinismului, adică până în jurul Sinodului IV Ecumenic de la Calcedon, când s-au definitivat principalele mari linii ale ale Teologiei ortodoxe;
alții extind această perioadă până în secolul al VIII-lea, adică până la epoca Sinoadelor Ecumenice;
în fine, alții prelungesc această perioadă până în vremea Sfântului Grigorie Palama și chiar mai târziu - aceasta este opinia majorității patrologilor ortodocși. Autoritatea Sfinților Parinti Crestini Biserica mărturisește că Sfinții Părinți sunt „organe ale Duhului Sfânt”, adică ne-au grăit nouă „cuvinte cu putere multă”.
Sfinții Părinți au nuanțat și explicitat învățătura Bisericii (una și aceeași de la începuturi, dar dezvoltată și explicitată în timp), au precizat-o și au apărat-o în fața ereziilor.
Totuși, cum perfecțiunea este un atribut propriu doar a lui Dumnezeu, Sfinții Părinți nu sunt infailibili, ci au putut avea în scrierile lor anumite inexactități, ori greșeli, pe care nu au avut ocazia să le îndrepte în timpul vieții lor pământești. Pentru aceasta, o scriere a unui Sfânt Părinte nu este luată ca valoare „în sine”, ci împreună cu scrierilor celorlalți Sfinți Părinți. Această atitudine teologică se numește „consensul Părinților”, Consensus Patrum (lat.).
De asemenea, autoritatea aserțiunilor teologice ale Sfinților Părinți este concepută în sânul Sfintei Tradiții, prin receptarea în timp de către conștiința Bisericii universale.
George Paraschiv Pt.Allex Sangeorzan,Simion Simion
Lidia Ioanas & Company
George Paraschiv Simion Lidia Ioanas & Co, habar nu
au de Scriptura, fac atacuri nefondate la adresa B.O. bazate nu pe Cuvantul lui
Dumnezeu, ci bazate pe habotnicia sectara - eretica P&N.P. inoculata de
pastori coruptii!
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni.
George Paraschiv Simion Lidia Ioanas & Co, habar nu
au de Scriptura, fac atacuri nefondate la adresa B.O. bazate nu pe Cuvantul lui
Dumnezeu, ci bazate pe habotnicia sectara - eretica P&N.P. inoculata de
pastori coruptii!
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
De ceea sola scriptura,sola fide, sola gratia si ratacirile ce decurg din interpretarea dupa capul fiecaruia a bibliei scoasa din mediul eclesial etc, nu-si au niciodata corespondent in Cuvantul revelat ci in razvratirile reformatorilor apostati ca M.Luther initiator si ctitor al iadului sectar.Am lepadat orice practica si invatatura care ne afecta mantuirea si nu isi avea originea in Sfanta Scriptura , in sfanta traditie si in practica Bisericii Apostolice Crestine Ortodoxe,acceptand botezul pruncilor facut pe baza marturisirii de credinta a parintilor si a nasilor,invatatura smerita despre faptul ca nu putem fi siguri de mantuirea noastra,am acceptat invocarea sfintilor in rugaciune,caci sunt vii in Hristos,cinstirea si venerarea icoanelor,a crucii, a trupurilor neputrezite ale sfintilor ( temple ale Duhului Sfant ),credinta ca semnul crucii are puterea sa alunge diavolul,preotia instituita de Hristos,rugaciunea pentru sufletele mortilor ( apostolul Pavel se intreba de ce se boteaza unii pentru cei morti,daca Hristos nu a inviat ? ),mantuirea prin dreapta credinta ( orto/doxie ) si prin fapte bune,mila fata de cei pacatosi,manastirile pline de sfinti,recasatoria celor care au divortat canonic,impodobirea preotilor in cadrul cultului ( ceruta de Dumnezeu in Vechiul Testament ),parastasele,pravila ( dreptul canonic ),pomana pentru sufletele mortilor,si multe alte invataturi inspirate de Duhul Sfant.O astfel de credinta a facut sfinti din pacatosi pentru ca este vie.Asa zisii ,, pocaiti " au parasit Biserica Apostolica.Lasati-va de invataturile si practicile neconforme cu Sfanta Scriptura si cu Sfanta Traditie.Cine il iubeste pe Dumnezeu renunta la toate ratacirile,ereziile si inovatiile neoprotestante.Cititi Scriptura si scrierile Sfintilor Parinti.Dumnezeu sa va ajute sa intelegeti adevarul si sa va izbaveasca de inselarea celui Viclean.Amin Harul= Energia Necreata a lui Dumnezeu Tatal ce vine din Duhul Sfant prin Fiul. Prin Har pot venii la cei cu viata sfanta harismele sau darurile minunate a facerii de minuni. acest individ Simion Lidia Ioanas si-a vandut sufletul unei secte baptiste ce a aparut in secXVI , este un retardat mintal ce elucubreaza pe marginea istoriei apoi rastalmaceste cu perfidie cuvintele altora punand in gura lor ceea ce de fapt nu au spus.. E un nerusinat perfid asa cum sant majoritatea sectarilor romani....Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, de vreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţI şi din cuvintele tale vei fi osândit“.
George Paraschiv Allex,
Simion Lidia Ioanas & Company sant niste retardati mintal dovedind
statornicie de tip schizoid in prostie ca multi fratiori ai lor si eu nu am
nici o vina ca voi nu gasiti in fituica micului sectar pe care voi cu indrazneala
o numiti" Biblie" ,t...Vezi mai mult
George Paraschiv ARGUMENTE SCRIPTURISTICE IN SUSŢINEREA
ADEVĂRURILOR DE CREDINŢĂ ŞI A RÎNDUIELILOR CANONICE ALE BISERICII ORTODOXE
DOGMATISITE ŞI RÎNDUITE ÎN SINOADE
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.ro/2009/03/argumente-scripturistice-in-sustinerea_26.html
o
3 comentarii:
Dragi sectari unde scrie in biblie ca nu trebuie botezati copiii? Vrem textul explicit in aceasta directie si nu interpretari sau pareri personale pe marginea unor texte. Apoi vrem sa aratati surse istorice si arheologice.va mai pun o intrebare,dragi neoprotestanti: Daca marii reformatori ca Luther,Calvin,Zwingli si chiar Theodor Popescu(cunoscut de voi ca Tudor Popescu),au sustinut valabilitatea botezului copiilor mici,voi de ce va opuneti? Sau luati de bun numai ceea ce va convine?Dupa cum vedeti,valoarea botezului pruncilor,nu a fost pusa la indoiala de acestia...Sfanta Scriptura nu opreste nicaieri botezul copiilor ..."Lasati copiii sa vina la Mine"...Istoria dovedeste ca primii crestini,botezau sugari,prunci,copii,tineri,feciori cat si batrani,biserica primind de la apostoli invatatura de a boteza copii,din cauza pacatului stramosesc transmis din gradina Edenului....Este normal ca pe masura trecerii timpului,parintii acorda libertatea copiilor de a alege daca vor sa-l slujeasca pe Mantuitorul sau nu,insa cata vreme este minor,parintii poarta responsabilitatea lor,inclusiv cea a botezului.Amanarea botezului copilului,ar putea fi in detrimentul vietii acestuia,asa cum am mai spus ,el ar putea sa moara intre timp si atunci nu se fac responsabili parintii de moartea copilului nebotezat,in fata lui Dumnezeu,care spune:"Un singur botez"?Ori nu vreti sa recunoasteti Biblia? Dumnezeu cu voi!Luteranii i-au casapit pe anabaptisti.
Luther, protestantul nr.1, baiatu cu "reforma" i-a repudiat pe aia care au incercat sa procedeze ca el, adica pe anabaptisti.
A fost deosebit de haois ca trupele luterane au macerarit pe amuzantii anabaptisti care isi facusera vizuina in orasul Munster.
Treaba asta se intampla in anul 1533.
Orasul Munster a fost deparazitat de paduchii anabaptisti.
Toti neoprotestantii prinsi au fost masacrati.
Citate biblice botez prunci 1.DESPRE BOTEZUL PRUNCILOR
„Am botezat şi casa lui Ştefana…” (I Corinteni, 1, 16). Botezul poartă în sine curăţirea de păcate. Şi de această curăţire au nevoie, inclusiv şi copiii.
„Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea” (Ps. 50, 6).
În Sfânta Scriptură se spune, că Domnul pedepsea copiii împreună cu cei maturi. De exemplu: „…Sosit-a înaintea feţei Mele sfârşitul a tot omul, căci s-a umplut pământul de nedreptăţile lor, şi iată Eu îi voi pierde de pe pământ” (Facerea, 6, 13).
„În vremea aceea am luat toate cetăţile lui şi am nimicit toate cetăţile lui, bărbaţi, femei şi copii. Şi n-am lăsat pe nimeni viu” (Deuteronom, 2, 34).
De asemenea în Sfânta Scriptură se spune despre responsabilitatea tuturor faţă de Lege, atât a celor maturi, cât şi a copiilor: „…nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta…” (Deuteronom, 5, 14).
Anume prin Botez ne împărtăşim de harul răscumpărător al Sângelui lui Hristos: „Iar Petru a zis către ei: „Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul Duhului Sfânt. Căci vouă este dată făgăduinţa şi copiilor voştri şi tuturor celor de departe, pe oricâţi îi va chema Domnul Dumnezeul nostru” (Fapte, 2, 38-39).
„Şi acum de ce zăboveşti? Sculându-te, botează-te şi spală-ţi păcatele…” (Fapte, 22, 16).
În Vechiul Testament omul putea intra în obştea fiilor lui Israel (adică în obştea poporului lui Dumnezeu) prin ritualul tăierii împrejur la vârsta de opt zile: „În neamul vostru, tot pruncul de parte bărbătească… să se taie împrejur în ziua a opta” (Facerea, 17, 12).
Tăierea împrejur a preînchipuit Botezul: „În El aţi şi fost tăiaţi împrejur, cu tăiere împrejur nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos. Îngropaţi fiind împreună cu El prin botez…” (Coloseni, 2, 11-12).
„…De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan, 3, 5).
„…Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu” (Marcu, 10, 14).
Copilul se botează după credinţa părinţilor. Despre aceasta avem mai multe exemple în Sfânta Scriptură. „Şi a zis Iisus sutaşului: Du-te, fie ţie după cum ai crezut. Şi s-a însănătoşit sluga lui în ceasul acela” (Matei, 8, 13).
„Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale!” (Matei, 9, 2).
Mulțumesc pentru tot Dr. Ellen! După ce te-am contactat pentru a mă ajuta să nu mai divorțez de soțul meu, soțul meu a încetat să mai depună acte de divorț și lucrurile stau mult mai bine. După cum ai spus, tot procesul de divorț a fost anulat, femeia rea care a creat probleme în căsnicia mea a părăsit soțul meu și acum suntem foarte fericiți împreună. Împărtășesc această experiență de viață cu oricine se confruntă cu provocări similare în relația lor, căsătorie sau orice altă problemă. , o puteți contacta pe Dr Ellen pe WhatsApp +2349074881619
Ea este competentă în următoarele vrăji:
* vrăji de dragoste
* vrăji de căsătorie
* vrăji de bani
* vrăji de frumusețe
* Vrăji de noroc
* Vrăji de atracție sexuală
* Vrăji de vindecare a SIDA
* Vrăji de loterie
* Blestemele elimină imediat vrăjile
* Vrăji de protecție
* Vrăji de loterie
* Vrăji norocoase
* Vraja de fertilitate
* Inel de telekineză 💍
E-mail: ellenspellcaster@gmail.com
Whatsapp +2349074881619
Trimiteți un comentariu