martie 23, 2009

VALOAREA MORALA A SFINTELOR TAINE

Dupa invatatura ortodoxa, mintuirea nu e o transformare magica a crestinului prin harul divin, ci este rezultatul conlucrarii continue a acestuia cu harul, careia ii urmeza o transformare, o innoire a intregii lui fiinte. Mintuirea inseamna mai intii eliberarea sau slobozirea omului din robia pacatului prin Taina Sfintului Botez, iar apoi o continua ascensiune a crestinului pe calea desavirsirii, cu ajutorul mijloacelor pe care i le pune la dispozitie Sfinta Biserica. De aceea Sf. Apostol Pavel da indemn filipenilor: <<... lucrati cu frica si cu cutremur la mintuirea voastra>> (Filip. 2, 12).
Deci cu toate ca primul pas pentru indreptarea omului il face Dumnezeu prin harul Sau, innoirea morala a credinciosului nu se realizeaza in mod necesar nici in chip magic inauntrul lui, ci numai printr-o actiune comuna dintre harul divin si activitatea libera a omului. In aceasta impreuna-lucrare, din partea lui Dumnezeu este absolut necesar harul, care face inceputul mintuirii, iar din partea crestinului, credinta si faptele bune (cf. Rom. 3, 24; Efes. 2,5; Fapte 15, 11 s.a.), ceea ce rezulta clar din cuvintele Sf. Apostol Pavel: <> (Efes. 2, 8), iar in alt loc: <<...lucrati cu frica si cu cutremur la mintuirea voastra>> (Filipeni 2, 12).
Harul divin pierdut prin pacatul stramosesc a fost redobindit prin jertfa de pe cruce a Mintuitorului, de aceea Sfintii Parinti spun ca el este puterea sa sau energia dumnezeiasca care izvoraste din jertfa de pe cruce a Mintuitorului si care indrepteaza si sfinteste pe credinciosi.
Dar aceasta putere nu lucreaza in mod nemijlocit asupra celor ce cred, ci este legata de anumite semne si lucrari vazute, care sint organe purtatoare sau transmitatoare ale harului, deci sint mijloace de mintuire si sfintire a credinciosilor; acestea sint: cuvintul lui Dumnezeu si Sfintele Taine. Dar in timp ce cuvintul lui Dumnezeu nu impartaseste harul divin in mod necesar, deoarece rodirea lui fie la renastere, fie la sfintirea credinciosului, este in functie de anumite conditii subiective ale celui ce crede (acceptare libera a cuvintului, credinta neindoielnica in el, colaborare cu cuvintul), Sfintele Taine sint mijloace care impartasesc harul divin in mod real si necesar.
Sfintele Taine si importanta lor in viata crestina. Sfintele Taine sint lucrari vazute, instituite de Mintuitorul Hristos si incredintate Sfintei Sale Biserici, prin care se impartaseste crestinilor harul cel nevazut al Duhului Sfint, scopul lor fiind mintuirea si sfintirea credinciosilor.
Cu toate ca de Sfintele Taine se ocupa in mod special Dogmatica, de ele se ocupa si Morala, deoarece au o importanta si o valoare deosebita in viata credinciosilor. Marele teolog din veacul XIV, Nicolae Cabasila, in cartea sa <> arata influenta pe care o au Sfintele Taine (indeosebi a Botezului, Mirungerii si Euharistiei) asupra vietii morale a crestinului, transformindu-l si ridicindu-l la o noua viata: viata in Hristos.
Prin harul pe care-l revarsa asupra credinciosilor care se impartasesc cu ele, Sfintele Taine au o importanta multipla in viata acestora. In primul rind, prin faptul ca harul divin innoieste, creeaza din nou fiinta credinciosului, din rob al pacatului facindu-l o faptura noua in Hristos, conferindu-i acestuia forte morale deosebite, care il fac capabil de o noua viata morala. Fata de omul aflat in robia pacatului, care recunoaste: <> (Rom. 7, 19), crestinul reinnoit prin har poate spune: <> (Filip 4, 13).
In al doilea rind, daca crestinul a devenit prin har o faptura noua in Hristos (II Cor. 5, 17; Gal. 6, 15) el dobindeste nu numai posibilitatea, ci in acelasi timp si obligatia de a duce o viata noua, punind in actiune fortele lui morale reinnoite. In acest sens, Sf. Apostol Pavel da indemn galatenilor: <> (Gal. 5, 25).
In al treilea rind, Sfintele Taine au o importanta deosebita pentru viata crestinilor deoarece atit savirsirea cit si primirea lor pretind de la savirsitor si primitor implinirea anumitor conditii morale, prin aceasta stimulindu-se efortul de ridicare morala a vietii crestinului. Caci atit inainte, cit si dupa savirsirea si primirea lor, atit savirsitorul cit si primitorul trebuie sa aiba o pregatire corespunzatoare atit trupeasca, cit si sufleteasca. Asadar, chiar si numai din acest motiv, influenta lor psihologica va avea urmari pozitive in viata morala a credinciosilor. In acest sens Sf. Apostol Pavel atrage atentia corintenilor: <> (I Cir. 11, 28-29).
In cele ce urmeaza vom arata importanta si valoarea morala a fiecarei Taine in parte, dupa urmatoarea impartire: 1. Tainele vietii spirituale sau ale incorporarii si cresterii in Hristos si in Biserica; 2. Tainele restabilirii sanatatii sufletesti si trupesti sau Tainele restauratoare; 3. Taine speciale sau pentru misiuni speciale. Din prima categorie fac parte: Botezul, Sf. Mir si Euharistia, din a doua, Pocainta si Maslul, iar din a treia, Preotia si Nunta.1. Botezul. Botezul este Taina prin care omul se curateste de pacatul stramosesc, renascindu-se spre o viata noua si devenind membru al Bisericii. Botezul face inceputul vietii spirituale a crestinului, prin el mladita fiind altoita in butucul vitei care este Hristos. El este baia nasterii celei de a doua, usa de intrare in crestinism si in Biserica, fiind in acelasi timp si conditie necesare pentru primirea celorlalte Taine.
Importanta Botezului pentru viata crestina ne-o arata diferitele numiri care i se dau in Sf. Scriptura si Sf. Traditie: apa sfintitoare, renastere, sfintire, baia nasterii celei de a doua, baie mintuitoare, Taina nasterii de sus etc. Prin Botez se face inceputul mintuirii subiective a crestinului, deoarece prin el cel botezat primeste si harul celor trei virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea, prin care crestinul se ridica la viata suprafireasca in Hristos.
In acelasi timp insa, Botezul ne face si madulare ale trupului tainic al lui Hristos, care este Biserica, incadrindu-ne in marea comunitate a poporului lui Dumnezeu: <> (I Cor. 11, 12-13).
Se poate deci spune ca Botezul este Taina renasterii noastre spirituale, care din punct de vedere moral inseamna inceputul unei noi vieti: viata in Hristos, noi devenind fii ai lui Dumnezeu dupa har, dar in acelasi timp si madulare ale trupului tainic al lui Hristos, care este Biserica. El este cea dintii Taina a unificarii sau a unitatii crestinilor in Hristos.
Botezul este Taina rastignirii si ingroparii noastre impreuna cu Hristos. Dar daca prin Botez am murit pacatului, ne revine datoria ca dupa Botez sa umblam <> (Rom. 6, 4). De aceea Sf. Apostol Pavel ne da indemnul tuturor celor botezati: <> (Rom. 6, 11).2. Sf. Mir. Prin Taina Sfintului Mir crestinul renascut la viata noua prin Botez, primeste harul Duhului Sfint spre a se intari si a creste in noua viata pe care o incepe odata cu nasterea sa din nou. Aceasta Taina aduce un progres pe calea formarii si a savirsirii fapturii celei noi in Hristos.
Raportul intre efectele acestei Taine si ale Sfintului Botez este cel dintre cresterea trupeasca si sufleteasca si nastere: precum copilul dupa nastere are nevoie de o ingrijire deosebita ca sa creasca, tot astfel noul botezat, o faptura firava, are nevoie sa fie intarit prin noi daruri spre a creste in noua viata al carei inceput l-a facut Botezul. Harul ce se da prin Sf. Mir este al cresterii si dezvoltarii spirituale a celui botezat, de aceea, unii Sf. Parinti spun ca noul botezat abia dupa primirea Sfintului Mir e vrednic sa poarte numele de crestin. Daca cel botezat este om matur, prin Taina Sfintului Mir el primeste taria de a marturisi credinta pe care a primit-o si de a deveni luptator pentru Hristos.3. Sf. Euharistie. Daca prin Taina Sfintului Botez s-a facut inceputul vietii celei noi a crestinului, iar prin Sf. Mir acesta se intareste si creste in noua viata, prin Sf. Euharistie el dobindeste noi puteri spirituale, deoarece acum el nu se mai impartaseste numai de harul divin, ci se uneste cu insusi izvorul harului, cu Isus Hristos intreg. Despre Sf. Euharistie, Sf. Ignatiu de Antiohia spune ca ea nu e numai o doctorie a nemuririi, ci si una impotriva mortii si cu atit mai mult un mijloc de a ne uni si vietui impreuna cu Hristos, incit cel ce a primit Sf. Euharistie dupa Botez si Mirungere poate spune impreuna cu Sf. Apostol Pavel: <> (Gal. 2, 20), iar viata lui e ascunsa cu Hristos in Dumnezeu (Col. 3, 3).
Astfel, prin Sf. Euharistie se realizeaza cea mai intima legatura intre crestin si Mintuitorul Hristos, precum Insusi spune: <> (Ioan 6, 56), ea fiind arvuna vietii vesnice si a nemuririi (cf. Ioan 6, 58).
Desigur, cel ce poate spune: <> (Gal. 2, 20) dobindeste prin Sf. Euharistie forte morale considerabile, astfel ca prezenta lui Hristos in el se vadeste in toata gindirea, simtirea si vointa lui. Cel ce are convingerea ca in Sf. Euharistie se impartaseste cu insusi izvorul harului, cu Hristos cel rastignit, mort si inviat, se va pregati in mod cu totul deosebit pentru aceasta unire cu Hristos, precum ne invata Sf. Apostol Pavel: <> (I Cor. 11, 28-29).
Dintre toate Tainele, Sf. Euharistie exercita cea mai profunda influenta asupra vietii morale a crestinului. Insemnatatea si valoarea ei pentru viata morala s-ar putea rezuma in urmatoarele: ea umple de har si binecuvintare pe cei ce o primesc cu vrednicie, face sa petreaca in ei pe insusi Mintuitorul Hristos, ii curateste de pacatele usoare si ii fereste de savirsirea pacatelor de moarte, le da o dispozitie si rivna deosebita spre implinirea celor bune, ii intareste in credinta si in nadejdea mintuirii, le da bucuria duhovniceasca a vietuirii in Hristos, precum si arvuna vietii vesnice. Ea opreste aprinderea dorintelor si poftelor pacatoase din crestin, slabeste taria patimilor si ii da putere sa inainteze pe calea desavirsirii morale si a virtutii. In sfirsit, ea uneste pe toti cei ce o primesc in acelasi trup tainic al lui Hristos, care este Biserica, facindu-i madularele acestuia, pentru ca toti sa fie una (Ioan 17, 20).4. Pocainta. Prin Pocainta crestinul care se caieste de pacatele savirsite si le marturiseste inaintea preotului, primeste de la Dumnezeu prin aceasta iertarea pacatelor marturisite, fiind reasezat in starea harica din care cazuse datorita acestora.
Necesitatea si importanta acestei Taine pentru viata crestina este mai presus de orice indoiala, deoarece Botezul nemaiputindu-se repeta, e necesara o alta Taina prin care sa i se ierte crestinului pacatele savirsite dupa Botez, deci sa se insanatoseze sufleteste de aceasta boala care este pacatul. Necesitatea acestei Taine apare cu atit mai evidenta, cu cit prin Taina Botezului i se iarta celui botezat numai vina si pedeapsa pacatului, dar urmarile lui ramin: inclinarea spre pacat sau concupiscenta. Datorita acestui fapt, crestinul pacatuieste si dupa Botez, facind nu numai pacate usoare, ci si pacate de moarte, prin care pierde harul dumnezeiesc. De aici necesitatea pentru crestin de a se folosi de aceasta Taina ori de cite ori a savirsit pacate grele si deci a rupt legatura cu Dumnezeu, decazind din starea harica, fiindca numai prin Pocainta el poate restabili aceasta legatura, redobindind harul divin pierdut, ajungind iarasi capabil de a savirsi fapte bune pentru propria sa mintuire. De aceea Pocainta este Taina insanatosirii sufletesti a crestinului.
Dar Pocainta e necesara chiar si pentru cei progresati in virtute, mintuiti pentru ca nimenea nu poate fi sigur daca n-a savirsit vreun pacat greu, iar apoi fiindca ea necesita din partea celui ce se pocaieste parere de rau, cainta si dorinta de indreptare, iar prin aceasta se intareste in el dorinta si vointa de a nu mai pacatui. De aceea, Sf. Ciprian spune: <>.
Desigur, importanta Pocaintei nu consta numai in efectele ei harice: iertarea pacatelor, ci si in faptul ca ea presupune si pretinde cainta si convertire din partea celor ce s-au hotarit sa vina in scaunul marturisirii. Cel ce regreta cu adevarat pacatele pe care le-a facut manifestind incredere in mila si bunatatea lui Dumnezeu si arata o hotarire puternica de a se desface de ele, de a nu le mai savirsi, acela a facut deja primii pasi pe calea pocaintei adevarate.
Pe de alta parte, din punct de vedere psihologic, orice marturisire inseamna o usurare, caci o greutate sau suferinta pe care o impartasesti altuia, prin insusi acest fapt se micsoreaza. Dar oricit de binefacatoare ar fi efectele psihologice ale marturisirii asupra sufletului omenesc, nu trebuie sa uitam ca numai dezlegarea preotului duhovnic da marturisirii caracterul de taina. De aceea, cel ce a facut o marturisire sincera in fata preotului, s-a cait de pacatele sale si a fagaduit ca nu le va mai repeta, dupa ce a primit dezlegarea de la duhovnic, se simte usurat in suflet de povara acestora, eliberat acum din robia lor si capabil sa porneasca de acum pe o alta cale, pe cea a virtutii. Si astfel, prin Taina Pocaintei se manifesta cu adevarat pedagogia divina pentru intoarcerea fiului ratacit si primirea acestuia cu bucurie de catre Parintele ceresc (Luca 15, 25).5. Maslul. Daca prin Pocainta crestinul se insanatoseaza de boala pacatului, prin Maslu el dobindeste, in primul rind, tamaduire de boalele trupesti si sufletesti, iar apoi primeste iertare de pacate. Maslul e Taina in care, prin ungerea cu undelemn sfintit si prin rugaciunile preotilor, crestinul primeste harul vindecarii de bolile trupesti si sufletesti, precum si iertare de pacate. Practicarea obisnuita a acestei Taine in epoca apostolica ne-o marturiseste Sf. Apostol Iacob: <> (Iacob 5, 14-15).
Daca bolnavul nu se insanatoseaza totdeauna, Domnul, prin harul Sau, aduce insa totdeauna iertarea pacatelor celui bolnav, mingiiere, usurare si intarire in suportarea bolii prin aceasta Taina acesta primind fortele morale necesare spre a nu se sminti in rabdare si suferinta, ci a vedea in incercarile la care este supus prilej si mijloc de mintuire. Astfel, Taina Sfintului Maslu ii da bolnavului puterea sa faca din suferinta si rabdare o adevarata scara care duce la cer.
Daca Tainele de care ne-am ocupat pina acum sint necesare tuturor crestinilor, urmatoarele doua Taine de care ne vom ocupa, Preotia si Nunta, sint Taine speciale, destinate numai celor ce fac parte din stari deosebite in comunitatea crestinilor.
6. Preotia sau Hirotonia . Preotia e taina in care, prin punerea miinilor episcopului si prin rugaciune, harul divin se pogoara asupra unui candidat de sex barbatesc, anume pregatit, sfintindu-l si asezindu-l in una din treptele ierarhiei bisericesti (episcop, preot sau diacon), impartasindu-i puterea de a invata cuvintul lui Dumnezeu, de a savirsi lucrarile sfinte si de a conduce credinciosii incredintati lui pe calea mintuirii.
Daca prin celelalte Taine se impartaseste credinciosilor harul divin, sau in Euharistie insusi Hristos, prin Taina Hirotoniei Hristos se leaga ca subiect de o anumita persoana, consacrind-o intr-o treapta ierarhica, pentru ca prin ea credinciosii sa se poata impartasi cu celelalte Taine, in calitate de savirsitor al acestora. Mai mult decit oricare alta Taina, Hirotonia este Taina coeziunii si unitatii Bisericii, deoarece prin ea Biserica conditioneaza toate celelalte Taine pe care le impartaseste credinciosilor prin ierarhie. Datorita acestui fapt, primitorii Hirotoniei au un rol central nu numai in organismul Bisericii, ci si in viata morala a credinciosilor, care nu poate fi conceputa fara existenta ierarhiei cu intreita ei slujire, caci ierarhia este mijlocitoarea harului si propovaduitoarea adevarurilor de credinta, ca si conducatoarea credinciosilor pe calea mintuirii. Aceasta intreita slujire a ierarhiei sta la temelia vietii morale a credinciosilor.
Asadar, Taina Hirotoniei are o importanta capitala pentru viata morala a credinciosilor. Aceasta importanta este indoita: mai intii pentru cel ce se hirotoneste, iar apoi pentru credinciosii pe care ii pastoreste. Pentru cel ce se hirotoneste importanta ei sta in faptul ca el este constient de inalta chemare si demnitate pe care i-o confera aceasta taina, deosebindu-l de ceilalti crestini, facind din el <> si <>, ceea ce ii pretinde acestuia o tinuta si conduita morala cu totul deosebita. Pentru credinciosi, importanta ei sta in aceea ca ei vad in cel hirotonit pe <> Domnului, pe parintele lor duhovnicesc, pe cel de care trebuie sa asculte si sa-l urmeze in calitate de <> al tainelor lui Dumnezeu si slujitor al lui Iisus Hristos (I cor. 4, 1). De aceea, pe drept se spune ca Taina Hirotoniei sfinteste pe preot pentru ca acesta, prin vestirea cuvintului Evangheliei si prin savirsirea lucrarilor sfinte, sa sfinteasca pe credinciosi si sa-i conduca la mintuire.
De aici rezulta nu numai inalta demnitate si chemare a Preotiei, dar in acelasi timp si greaua sarcina si responsabilitate ce apasa pe umerii celui hirotonit, deoarece preotul trebuie permanent sa ia aminte asupra sa si asupra turmei incredintate lui spre pastorire, precum il indeamna Sf. Apostol Pavel pe ucenicul sau Timotei: <> (I Tim. 4, 16). De aceasta inalta raspundere au fost patrunsi numerosi Sfinti Parinti ca: Sf. Grigore Teologul, Sf. Ioan Gura de Aur, sf. Ambrozie de Milan, Fer. Augustin si altii, unii dintre ei chibzuind mult pina s-au hotarit sa primeasca aceasta Taina.7. Nunta (Cununia). Nunta este Taina prin care se sfinteste legatura libera pentru intreaga viata dintre un barbat si o femeie, spre a se ajutora reciproc, a naste si creste copii si a se feri de desfrinare. Insitituita de Dumnezeu in rai, casatoria a fost ridicata de Mintuitorul la rangul de Taina, prin ea revarsindu-se harul divin asupra celor ce se casatoresc, care devin amindoi un trup (Efes. 5, 31), aceasta legatura fiind facuta dupa asemanarea legaturii dintre Hristos si Biserica. Astfel, prin Taina nuntii cei doi soti primesc un har special care ii ajuta sa poata convietui impreuna in noua viata in care au intrat, care le impune o serie de datorii noi.
Tocmai fiindca prin aceasta Taina cei doi soti trebuie sa constituie o unitate in doi, legatura lor fiind indisolubila, cei ce voiesc sa se casatoreasca trebuie sa se gindeasca foarte serios la importanta actului spre care se indreapta, de aceea ei trebuie sa aiba toata grija la alegerea tovarasului de viata, hotarindu-se la aceasta numai dupa cunoasterea calitatilor spirituale si morale ale acestuia si dupa o matura chibzuinta. Viitorii soti nu trebuie sa se amageasca, lasindu-se atrasi unul spre celalalt numai de porniri senzuale, ori de interese momentane care ar putea fi satisfacute prin casatorie, ci sa caute unul la celalalt <> care consta in insusiri sufletesti si calitati morale alese, caci numai pe asemenea temelii o casnicie va fi durabila.
Harul ce se pogoara asupra celor ce se casatoresc prin Taina Nuntii intareste si sporeste numai intentiile bune si oneste care stau la baza legaturii lor. De aceea, numai casatoria in care legatura dintre Hristos si Biserica, prin harul divin ce se pogoara asupra celor casatoriti rezista tuturor incercarilor, ba mai mult, ea se intareste daca ambii soti pasesc nedespartiti pe calea unitatii si desavirsirii morale.
Acelasi har divin care se revarsa asupra lor va intari nu numai legatura si dragostea reciproca dintre cei doi soti, ci si iubirea si grija fata de copiii lor, in care vor vedea o binecuvintare de la Dumnezeu. In acelasi timp insa, ei vor simti o mare raspundere fata de Dumnezeu si fata de societate cu privire la modul in care ii vor creste si educa, spre a fi buni crestini si cetateni devotati Patriei si poporului.
8. Ierurugiile. Alaturi de Sfintele Taine, Sf. Biserica a stabilit si orinduit din vremuri stravechi- dupa exemplul Mintuitorului - lucrari sfintitoare sau slujbe folositoare crestinilor pentru dobindirea ajutorului dumnezeiesc in diverse momente sau imprejurari din viata acestora.
Ierurgiile sint de mai multe feluri: exorcismele, care se fac pentru slobozirea de sub puterea diavolului si intarire in harul divin; binecuvintarile, facute pentru ajutor in necazuri si in nevoi si sfintirile sau consacrarile, prin care persoane, locuri sau lucruri se destineaza pentru scopuri sfinte, fiind scoase din intrebuintarea obisnuita.
Desi sint deosebite de Sf. Taine si nu au importanta acestora, deoarece nu impartasesc har sfintilor, totusi sint lucrari sfinte care impartasesc ajutor dumnezeiesc crestinilor care se folosesc de ele, fiind astfel utile pentru progresul moral al credinciosilor. Caracteristica lor principala este ca efectul lor asupra vietii morale a credinciosilor depinde, in primul rind, de pregaritea si starea morala a celor ce le primesc, acestia fiind astfel stimulati sa paseasca pe calea virtutii.
Arhid. Prof. Dr. Ioan Zagrean,
"Morala crestina", manual pentru seminariile teologice, Bucuresti, 1985, pag. 173-185.

Niciun comentariu: