Mănăstirea Sfânta Treime Parepa Mâncăruri de post " Prezentare Trinitas Tv-dec.2011"

Parepa " Prezentare Trinitas Tv-dec.2011"

Scurt istoric Sfânta Mănăstire Parepa

Permanenţa Consiliului Eparhial din şedinţa zilei de 06 iunie 1956 din timpul păstoririi vrednicului de pomenire Preafericitul Patriarh Justinian în care fenomen de la Parepa ("Fecioara Parepa") caracterizat drept o „falsă teofanie"

La începutul anilor 1940 în zonă a apărut ceea ce a fost cunoscut mai târziu sub numele de „fenomenul de la Parepa- Fecioara Maria Petre”. Deşi în Permanenţa Consiliului Eparhial din şedinţa din 06 iunie 1956 în timpul păstoririi vrednicului de pomenire Preafericitul Patriarh Justinian a fost caracterizat acest fenomen drept o „falsă teofanie”, totuşi pietismul popular al credincioşilor din zonă, dornic de „semne şi minuni” şi de rezolvări rapide la problemele cotidiene ale vieţii, fără implicare şi jertfă duhovnicească a transmis până în zilele noastre „credinţa” în „sfinţenia” Mariei Petre care s-a autointitulat „Fecioara de la Parepa”.Au fost momente când s-au făcut presiuni asupra noastră pentru a ne capta în acest curent pietist. Considerând că la baza acestor lucruri stă în primul rând lipsa de cunoaştere a credinţei ortodoxe şi neparticiparea efectivă la viaţa liturgică şi ascetică a Bisericii, am căutat să umplem aceste goluri prin îndrumarea credincioşilor cu care am venit în contact atât în discuţiile personale pe care maica stareţă sau părintele le-au avut cu dânşii, cât şi în cuvintele de învăţătură rostite de părintele duhovnic în cadrul slujbelor din biserică.Totodată am avut cateheze şi in cadrul obştii noastre pentru a lămuri şi personalului monahal posibilele neînţelegeri ce ar fi putut apărea legate de persoana Mariei Petre şi de practicile necanonice pe care aceasta le cultivase (deschiderea cărţii, colaborarea cu vraci din zonă ş.a.). De aceea nu este bine să încurajăm acest fenomen ca ceva autentic, deoarece a fost o falsă teofanie în perioada interbelică alături de fenomenele de la Vladimireşti,Maglavit ,etc... Din punct de vedere biblic, patristic, canonic şi dogmatic ceea ce s-a întîmplat în acea perioadă nu este decît o înşelare. Aceasta o confirmă şi practicile promovate de numita Petre Maria intitulată fals "Fecioara de la Parepa", lucru ce a creat multe confuzii, Fecioară cu adevărat fiind doar Maica Domnului. Pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu l-a văzut vreodată; Dumnezeu ni se arată prin Întrupare la plinirea vremii prin nasterea din Fecioara Maria de la Duhul Sfânt, iar Acesta este Iisus Hristos Cel Slăvit în Sf.Treime alături de Tatăl şi de Duhul Sfânt. Noi, Mănăstirea „Sf.Treime” -Parepa căutăm să ţinem rânduiala monahală, liturgică şi canonică a Sf.Părinţi, fără curente şi improvizaţii periculoase şi străine de ortodoxie. Cel mai important lucru şi cea mai mare minune care se poate face cu fiecare dintre noi este să vădem starea de păcătoşenie în care suntem şi astfel prin dreapta credinţă să ieşim din ignoranţă şi prin pocăinţă să primim adevărata vindecare de la Domnul nostru Iisus Hristos şi nu de la pseudoprooroci şi pseudohristoşi. Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze !

http://manastireaparepa.protoieriaurlati.ro/

http://www.youtube.com/watch?v=ckHk2fHzcBY

http://www.youtube.com/watch?v=r3gxtwg0yGo

http://www.youtube.com/watch?v=YDFECb5U2lc&feature=related

http://manastirea-sf-treime-parepa.blogspot.com/

Scurt Istoric Mănăstirea Sfânta Treime -Parepa

- Scurt Istoric -Mănăstirea “Sfânta Treime”-Parepa se află situată la marginea satului Parepa- Ruşani,comuna Colceag,judeţul Prahova. Este o zonă în care de-a lungul mult încercatei istorii a poporului nostru a curs belşug de sânge omenesc în luptele duse pentru păstrarea fiinţei acestui neam. În timp,în conştiinţa credincioşilor de aici a apărut ideea ridicării unei mănăstiri închinate atât eroilor din primul război mondial,cât şi tuturor celor ce s-au jertfit pentru ţară,a căror amintire se pierde în negura vremurilor. Lucrările de construcţie au început în anul 1941,dar izbucnirea celui de-al II-lea război mondial a făcut ca zidul să se înalţe doar până la ferestre.Din nou împrejurimile au fost brăzdate de tranşee şi ţarinile sătenilor semănate cu osemintele celor căzuţi în lupte. În anul 1946 a reînceput zidirea bisericii,dar de data aceasta regimul comunist nou instaurat va face să se oprească orice lucrare. După 1990 credincioşi din întreg judeţul Prahova,dar şi din ţară vor contribui prin donaţiile lor la ridicarea monumentalei biserici a cărei construire,în stadiul pe care îl vedem astăzi, s-a încheiat în vara anului 2001. În anul 2002 prin hotărârea permanenţei Consiliului Eparhial a fost înfiinţat Schitul Parepa, ca aşezământ monahal de călugăriţe,de sine stătător,iar un an mai târziu,acesta a dobândit statutul de mănăstire cu hramul “Sfânta Treime”,mănăstirea aparţinând canonic şi administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor,stareţă fiind monahia Epraxia Neacşu cu metania din Sfânta Mănăstire Ghighiu. Mănăstire Parepa se înalţă la marginea Bărăganului, acolo unde dealurile Subcarpatice se pierd în Câmpia Română. Ea se află amplasată în imediata vecinătate a şoselei Urziceni –Ploieşti(DN 1A) Căi de acces: 1) Bucureşti –Urziceni;la stânga indicator spre Ploieşti;la 30 km pe şosea vă întâmpină o troiţă ridicată în cinstea Sfintei Treimi. 2) Bucureşti-Ploieşti-Buzău;la Albeşti-Paleologu la dreapta indicator spre Constanţa;de aici sunt 10 km până la aceeaşi troiţă. Alte rute:Buzău-Mizil prin Inoteşti. Distanţele faţă de oraşele apropiate:Mizil-17 km;Ploieşti-28 km;Urziceni-30km Buzău-52 km;Bucureşti-80 km. În prezent mănăstirea are în dotare biserica mare cu hramul “Sfânta Treime” şi Izvorul Tămăduirii,paraclisul “Sfântul Nectarie”,o casă folosită ca locuinţă pentru personalul monahal şi o gospodărie anexă. Mănăstirea nu are încă un corp de chilii adecvat pentru obşte,deşi există proiectul respectiv:corpuri de chilii de o parte şi de alta a clopotniţei care va marca intrarea în mănăstire. Lucrările la paraclis se află în stadiul final,acesta urmând să fie sfinţit. În biserica mare a fost montat iconostasul la sfârşitul anului 2006.Atât biserica, dar şi catapeteasma sunt încă nepictate;de asemenea trebuie mobilată biserica;dar toate acestea,ca şi zidirea corpului de chilii şi a clopotniţei sunt lucrări de mare amploare pentru derularea cărora fondurile actuale ale mănăstirii sunt insuficiente, acestea putând acoperi doar întreţinerea şi buna funcţionare a dotărilor deja existente. Mănăstirea funcţionează după principiile vieţii de obşte,accentul punându-se pe săvârşirea şi participarea zilnică la ciclul celor 7 Laude,la care se adaugă Sfânta Liturghie. În prezent obştea numără nouă vieţuitoare,stareţă fiind monahia Evghenia Dima,iar preot duhovnic ieromonahul Agaton Bălan. Participarea la slujbe,lucrările de auto-gospodărire care să asigure bunul mers al aşezământului,studiul şi rugăciunea particulară sunt componentele care definesc viaţa monahală a obştii noastre.

Website:

http://manastireaparepa.protoieriaurlati.ro/

http://www.youtube.com/watch?v=ckHk2fHzcBY

http://www.youtube.com/watch?v=r3gxtwg0yGo

http://www.youtube.com/watch?v=YDFECb5U2lc&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=l5zLSFHKXs4

http://www.youtube.com/watch?v=WFb7BZhwZFM&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=80ldHg7sR-w&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=XN-vQcQw1K0&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=z29Z4coQ5Is&feature=related

TVR 2 Bucate Manastiresti - Manastirea Sf.Treime-Parepa

Invatatura Bisericii noastre despre Postul Ortodox

Introducere Postul Ortodox

In teologia ortodoxa contemporana, problema postului se afla printre preocuparile principale. Avand in vedere stadiul actual al discutiilor privitoare la aceasta tema, in cele ce urmeaza vom prezenta cateva aspecte ale acestei probleme, insistand mai ales asupra fundamentelor scripturistice si asupra unor tratari ale Sfintilor Parinti din Biserica primara. De asemenea, postul este si un mijloc de desavarsire morala, dar si o cale de ajutorare a aproapelui din prisosul adunat prin renuntarea benevola la consumarea indreptatita a bunurilor[1].

Fiindca despre felurile postului sau despre posturile de o zi ori de durata s-a scris detaliat si limpede in multe randuri si in multe locuri, iar parerile teologilor romani cu privire la readaptarea dispozitiilor care reglementeaza postul au fost prezentate pe larg, vom infatisa postul din punctul de vedere al Sfantului Casian Romanul si al Sfantului Vasile cel Mare, primul infatisand postul intr-o viziune cu totul noua si cu totul straina multor crestini in zilele noastre, iar cel de-al doilea fiind unul din cei mai mari Sfinti Parinti care a putut sa-i dea Rasaritul.

Majoritatea crestinilor in zilele noastre stiu traditionala definitie a postului, intelegand prin post o simpla abtinere de la anumite mancaruri si bauturi, nestiind controversele acestei teme ce s-au purtat intre Rasarit si Apus mai ales in epoca crestinismului primar, nestiind ca Sfintii Parinti au dezvoltat pe aceasta tema care la prima vedere pare simpla o adevarata Invatatura de Credinta pe care Biserica Ortodoxa a pastrat-o neschimbata pana in zilele noastre[2].

Postul in viziunea ortodoxa este un mijloc de elevatie sufleteasca, de dominare a sufletului asupra patimilor trupesti. Postul il debaraseaza si-l usureaza pe crestin de toate ispitele, de balastul si povara uneltirilor celui viclean care aduc “intunecare gandurilor si tulburare cugetelor”. El este o jertfa bineplacuta lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, un act de cult, este un act de pocainta pentru pacatele savarsite si un exercitiu care pune inceput virtutilor de tot felul. Pentru crestinul ortodox, postul este conditie pentru dobandirea sfinteniei. In conceptia ortodoxa intre post si sfintenie exista o corelatie stransa. Ea este exprimata si in felul in care reprezentam pe sfinti in iconografie unde ei apar totdeauna cu chipurile slabe, subtiate si transfigurate, datorita postului. Postul este o caracteristica prin excelenta a Ortodoxiei si o amprenta a crestinismului ortodox, in mentalitatea ortodoxa populara cel care nu posteste este considerat spurcat si pagan.

Dupa perioada apostolica, literatura teologica a parintilor si scriitorilor bisericesti infatiseaza mentiuni numeroase cu privire la practicarea postului. Astfel, Didahia celor 12 Apostoli arata ca crestinii trebuie sa posteasca miercurea si vinerea, in amintirea evenimentelor triste din viata Mantuitorului nostru Iisus Hristos: prinderea si rastignirea Sa pe cruce. Sfantul Clement Romanul, in a doua Epistola catre Corinteni, vorbind de legatura dintre rugaciune si post, arata ca “mai bun este postul decat rugaciunea”[3]. Incepand din epoca apostolica si post apostolica, postul de miercuri si de vineri, ca si cel al Pastelui, (Postul Mare) au devenit pentru crestini o institutie sfanta si venerabila. Astfel, canonul 69 apostolic accentueaza porunca postului pentru membrii Bisericii: “Daca vreun episcop sau presbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citet, sau cantaret, nu posteste sfantul si marele post al Pastilor sau Miercurea sau Vinerea, sa se cateriseasca… iar daca va fi laic sa se afuriseasca”.

Postul in viziunea Sfantului Ioan Casian Romanul

Sfantul Casian Romanul in lucrarea sa „Despre cele opt ganduri ale rautatii”[4] trateaza postul dintr-o viziune cu totul diferita fata de alti Sfinti Parinti, fara sa puna accent pe randuiala Bisericii sau pe invataturile dezvoltate in epoca primara, trateaza postul din perspectiva scripturistica si o viziune mai mult personala.

Primul din cele opt ganduri ale rautatii este numit „Despre infranarea pantecului”[5], astfel este numit postul la Sfantul Casian. Un post mult mai folositor atat pentru trup cat si pentru suflet nu este postul pe o anumita perioada, ci postul tinut in fiecare zi. Sfantul Casian nu pune accentul pe zilele in care trebuie crestinul sa posteasca sau modul cum sa posteasca, el spune despre putintele fiecarui crestin in parte pentru ca nu toti au aceeasi putere de postire si nu tot omul de rand poate sa posteasca precum monahii, ci fiecare trebuie sa posteasca dupa putinta sa. Un exemplu foarte frumos il imprumuta de la Sfintii Parinti zicaand: „Si au zis Parintii ca unul mancand doua litre de paine este inca flamand, iar altul mancand o litra sau sase uncii[6], se satura”[7].

Postul in viziunea Sfantului Parinte este acela ca intotdeauna cel ce este la masa sa se fereasca de saturarea pantecului, caci odata cu aceasta vin alte patimi precum gandul curviei. Sfantul Casian ii indeamna pe crestini sa nu se amageasca ca postesc, dar ei mananca pana la imbuibarea pantecului, pentru ca nu conteaza cu ce se satura pantecul, fie ea si numai apa, duhul curviei apare si odata ce apare este aproape imposibil de alungat. Caci pana si Sodoma nu s-a imbuibat cu vin si alte bunatati, ci imbuibarea cu paine dupa cum zice Proorocul[8]. Inima devine puternica nu cand trupul ii da ceea ce doreste placerea, ci ceea ce cere slabiciunea pentru ca placerile vin de la cel necurat si intinand trupul intineaza si inima astfel crestinul departandu-se de Dumnezeu si uitandu-L pe Acesta. Primirea hranei cu socoteala da trupului sanatate si nu ii ia sfintenia, dupa cum spune si Sfantul Apostol Pavel: „Grija trupului sa nu o faceti spre pofte”[9]

Sfantul Casian ne aminteste totusi ca desi nepunand accent pe celelalte parti ale postului ele nu trebuie sa lipseasca pentru ca sufletul nu se poate curati fara celelalte virtuti, pentru ca imbuibandu-se cu mancare crestinul nu mai are forta sa se lupte cu dracu si cu ispitele pe care acesta le aduce spre cel ce mai inainte a mancat cu nesat. Crestinul numai prin post, priveghere, citirea Sfintelor Scripturi si incercarea de a-si insusi cat mai multe virtuti poate sa-si mantuiasca sufletul si sa ajunga la scopul pentru care a fost creat acela de a se asemana cu Dumnezeu.

Cu toate ca si alti Sfinti Parinti au vorbit si au scris despre post, Sfantul Casian Romanul este unul din putinii care pune accent pe aceasta latura a postului, majoritatea dintre acestia incercand sa expuna fundamentele scripturistice ale postului sau o randuiala exacta a postului, randuiala dupa care crestinul sa se ghideze si sa inainteze in virtute si in credinta, altii au scris despre diferentele interconfesionale cu privire la post, dar Sfantul Casian a fost printre putinii care s-a legat de acest aspect al putintei si al infranarii.

Fundamente scripturistice cu privire la post

Postul, ca abtinere totala sau partiala de la anumite feluri de mancare, pe o perioada mai mica sau mai mare este o practica foarte veche. El este o porunca divina pe care o gasim formulata chiar de la inceputul creatiei cand Dumnezeu se adreseaza primului om zicandu-i: “Din toti pomii din rai sa mananci, iar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit”[10]. Aceasta il indreptateste pe Sfantul Vasile cel Mare sa afirme ca “postul este de aceeasi varsta cu omenirea, pentru ca el a fost legalizat in Paradis”[11]. Legea lui Moise, pe care acesta a primit-o in urma unui post de 40 de zile, reglementeaza in amanunt dispozitiile privitoare la post in Vechiul Testament, precizand mai ales timpul postirii. Astfel, este cunoscut postul din ziua curatirii sau ispasirii din ziua a zecea a lunii a saptea, cand sufletele trebuie smerite prin post[12]. La acestea s-au adaugat alte posturi generale in diverse luni (a patra, a cincea, a sasea si a zecea). Toate aceste posturi erau de cate o singura zi. Cu vremea, evreii au ajuns sa posteasca in fiecare luna cate o zi, iar cei mai zelosi (fariseii) cate doua zile pe saptamana, luni si joi: „postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din tot ce castig”[13]. Vechiul Testament mai aminteste si de posturi generale speciale, practicate si in diverse imprejurari triste din viata poporului evreu ori pentru inlaturarea unor pedepse divine[14]. De asemenea, in Vechiul Testament se practica si postul particular sau individual cum este cel al lui Moise de 40 de zile[15], al lui Daniil in Babilon, de trei saptamani[16], al regelui David[17], al proorocului Ilie[18] si al proorocitei Ana[19]. Atat posturile generale cat si cele particulare erau insotite de acte de pocainta, postul urmarind smerenia in fata lui Dumnezeu si diminuarea poftelor trupesti.

Mantuitorul nostru Iisus Hristos a postit si El inainte de inceputul activitatii Sale publice. Dupa postul Sau de 40 de zile, in pustiu, El a inceput propovaduirea, aratand stransa corelatie in procesul de desavarsire morala[20]. El a invatat si pe ucenicii Sai cum sa posteasca, accentuand starea sufleteasca corespunzatoare acestui act care nu trebuie facut de forma[21]. De asemenea, El a aratat ca postul trebuie insotit de rugaciune, fiind un mijloc de lupta impotriva ispitelor diavolului[22]. De altfel, in multe locuri din Noul Testament, postul este recomandat ca mijloc de indreptare, de elevatie spirituala si de pocainta[23].

Dupa exemplul Mantuitorului Iisus Hristos, postul a fost practicat si de Sfintii Apostoli mai ales inainte de a incepe lucrarea lor de propovaduire a Evangheliei. Au postit si au invatat si pe ucenicii si urmasii lor sa practice postul unit cu rugaciunea[24]. Etimologic, postul este definit ca o perioada de timp care precede o sarbatoare. De asemenea acest termen se refera la infranarea sau abtinerea totala de la mancare si bautura pentru o perioada de timp mai scurta sau mai lunga, practica intalnita in multe religii ale lumii[25]. „Chiar de la inceput, facand Dumnezeu pe om l-a dat si 1-a predat in mainile postului si ca unei mame iubitoare si ca unui dascal iscusit i-a incredintat mantuirea lui “(Sfantul Vasile cel Mare). Postul este infranarea de la toate mancarurile sau la caz de boala numai de unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele rele. inca si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul lui Dumnezeu.

In Vechiul Testament intalnim harul postirilor prin proorocul Isaia, care lepadand postul iudaic ne arata adevaratul post. De multe ori noi ne gandim cu tristete la perioadele de post care se apropie „cel trist nu primeste cununa, iar cel care suspina nu biruie”[26]. Postul este metoda cea mai eficienta de a omori pacatul ascuns in adancul nostru. Sfantul Vasile cel Mare ne indeamna sa alergam cu bucurie la darul postului, unul nou si mereu in floare[27]. Stim ca Moise prin post s-a urcat pe munte, chiar daca jos la poalele muntelui lacomia la mancare i-a innebunit pe oameni sa se inchine idolilor: „poporul, spune Scriptura, s-a asezat sa manance si sa bea si s-a sculat sa joace”. Daca Moise n-ar fi fost inarmat cu postul, n-ar fi indraznit sa se apropie, nici n-ar fi cutezat sa intre in nor.

Prin post am primit poruncile scrise, iar ,,postul naste pe profeti, intareste pe cei puternici; postul intelepteste pe legiuitori; postul este bun talisman al sufletului, tovaras credincios al trupului, arma pentru luptatori, loc de exercitiu pentru atletii credintei. Mai mult, chipul in care au trait oamenii in rai este o imagine a postului, nu numai pentru ca, ducand o viata ingereasca, ajunsesera prin cumpatare la asemanarea cu ingerii, ci si pentru ca nu erau cunoscute locuitorilor paradisului toate cele nascocite mai tarziu de om”[28].

Concluzie

Dupa ce toate acestea sunt spuse, trebuie totusi sa amintim ca oricat de limitata ar fi postirea noastra, daca este o postire adevarata, va conduce catre ispita, slabiciune, indoiala si tulburare. Altfel spus, va fi o adevarata lupta, si probabil ca vom cadea de multe ori. Dar adevarata descoperire a vietii crestine ca lupta si nevointa reprezinta trasatura esentiala a postiri. O credinta care nu a biruit indoielile si ispita este rar o credinta adevarata. Din pacate, in viata crestina nu este posibil niciun progres fara amara experienta a caderilor. Prea multi incep postirea cu entuziasm si renunta dupa prima cadere. Daca dupa ce am cazut si ne-am supus poftelor si patimilor noastre reluam totul de la capat si nu renuntam indiferent de cate ori cadem mai devreme sau mai tarziu, postirea noastra va purta roadele sale duhovnicesti. Intre sfintenie si cinismul care ne trezeste din orice iluzie se afla marea si dumnezeiasca virtute a rabdarii – rabdarea, mai intai de toate, cu noi insine. Nu exista un drum mai scurt catre sfintenie; pentru fiecare pas trebuie sa facem un sacrificiu total. Asadar, este mai bine si mai sigur sa incepem de la un minimum – doar cu putin peste posibilitatile noastre firesti – si sa crestem efortul nostru putin cate putin, decat sa incercam sa sarim foarte sus la inceput si sa ne rupem cateva oase cand revenim pe pamant. Pe scurt: de la un post simbolic si nominal – postul ca obligatie si obicei – trebuie sa ne reintoarcem la adevaratul post. Sa fii limitat si smerit, dar consecvent si serios. Sa cantarim onest capacitatea noastra duhovniceasca si fizica si sa actionam ca atare – amintindu-ne, totusi, ca nu exista post, fara starnirea acestei capacitati, fara a introduce in viata noastra o dovada dumnezeiasca, cum ca cele ce sunt cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu.

Bibliografie:

Izvoare
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editie jubiliara a Sfantului Sinod, versiunea diortosita si adnotata de Bartolomeu Valeriu Anania, Arhiep. Clujului, ed. IBMBOR, Bucuresti 2001.
Scrieri patristice
Casian Romanul, Sfantul, Despre cele opt ganduri ale rautatii in Filocalia, vol. I, trad. Pr. Prof. Dumitru Staniloae, ed. Institutul de Arte Grafice ,,Dacia Traiana” S.A., Bucuresti 1947.
Vasile cel Mare, Sfantul, Omilii si cuvantari, in col. P.S.B., vol. XVII, ed. IBMBOR, Bucuresti 1986.
Dictionare
Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Dictionar de teologie ortodoxa, ed. IBMBOR, Bucuresti 1994
Lucrari si studii teologice
Daniel, Patriarhul B.O.R., Foame si sete dupa Dumnezeu – intelesul si folosul postului, Ed. Basilica, Bucuresti 2008.
Necula, Pr. Prof. Dr. Nicolae, Invatatura despre post in Biserica Ortodoxa Romana, in Studii Teologice, an XXXVI, nr. 7-8, ed. IBMBOR, Bucuresti 1984

Note bibliografice:

[1] Invatatura despre post in Biserica Ortodoxa Romana, in „Studii Teologice”, an XXXVI (1984), nr. 7-8, p. 514;
[2] Invatatura de credinta crestina ortodoxa, Tiparita cu aprobarea Sfantului Sinod al B.O.R., ed. Apologeticum 2006, pag. 198-201
[3] Sfantul Clement Romanul in col. Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. I, ed. EIBMBOR, Bucuresti 1979, pag. 25;
[4] Sfantul Casian Romanul, Despre cele opt ganduri ale rautatii, in colectia Filocalia, vol. I, ed. Institutul de arte grafice „Dacia Traiana” S.A., Sibiu 1947, pag. 97-123
[5] Ibidem. pag. 97
[6] Uncia este Uncia romana – 27. gr.
[7] Sfantul Casian Romanul, Despre cele opt ganduri ale rautatii, op. cit., pag. 97
[8] Ez. 16, 49;
[9] Rm. 13, 14;
[10] Fc. 2, 16-17
[11] Sfantul Vasile cel Mare, in colectia Parinti si Scriitori Bisericesti, vol. XVII,ed. EIBMBOR, Bucuresti 1986 pag. 349
[12] Levitic 16, 29 si 23, 32;
[13] Luca 18, 12:
[14] Judecatori 20, 26 ; Estera 4, 13; Ieremia 36, 9; Ioil 2, 12;
[15] Iesire 24, 28;
[16] Daniel 10, 2-3;
[17] Psalmii 34, 13 si 18, 24;
[18] III Regi 19, 8;
[19] Luca 2, 36-37;
[20] Matei 4, 1-21;
[21] Matei 6, 16-18;
[22] Matei 17, 21 ; Marcu 9, 20;
[23] Fapte, 2, 9 ; 13, 2 ; 14, 23;
[24] Fapte 13, 13; 14, 23; I Cor. 7, 5; II Cor. 6,5;
[25] Daniel, Patriarhul B.O.R., Foame si sete dupa Dumnezeu – intelesul si folosul postului, Ed. Basilica, Bucuresti 2008, pag. 16;
[26] Sfantul Vasile cel Mare, Omilii si cuvantari, ed. EIBMBOR, Bucuresti 2004, pag. 8;
[27] Ibidem, pag. 9;
[28] Ibidem, pag. 13.

Drd. Stelian Gombos

Posturile Ortodoxe de peste an

Posturile de peste an si pricinile pentru care le tinem sunt :

1. Sfantul si Marele Post

Se mai numeste si postul patruzecimii, Paresimile, Postul Pastilor, este randuit pentru curatirea sufletului prin ajunare, rugaciune, milostenie, spovedanie si impartasirea cu Sfintele Taine. El inchipuieste postul cel de patruzeci de zile al Mantuitorului. Tine sapte saptamani. Sta in legatura cu Pastile, sarbatoare cu data schimbatoare. De aceea, inceputul acestui post este aratat in calendarul fiecarui an.

In acest post nu mancam: carne, oua, branza . De asemenea postim de peste, vin si untdelemn . Mancam deci numai bucate fara unsoare (ULEI), legume si poame.

Mancam untdelemn si dezlegam la vin: Sambata si Duminica, in ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire, cand aceasta cade in ziua de Joia-Mare sau in Vinerea ori Sambata din Saptamana Patimilor .

Mancam peste: Buna-Vestire - 25 Martie si in Dumininica Floriilor.

Cu deosebita evlavie se cuvine sa postim in saptamana de la inceputul Postului Mare si in saptamana Patimilor.

Astfel, in saptamana de la inceputul Marelui Post: Luni si Marti se mananca numai o data pe zi - seara - paine si apa. Iar in saptamana Patimilor, in afara de Joi cand facem doua mese se mananca la fel, Vineri si Sambata e post desavarsit.

Bolnavii au voie sa manance bucate cu untdelemn si sa bea vin in Postul Mare.

2. Postul Sfintilor Apostoli sau al Simpietrului

Postul Sfintilor Apostoli sau al Simpietrului , a fost asezat de Biserica in cinstea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, precum si a celorlalti apostoli. Acest post e un prilej de inaltare a sufletului. Sta in legatura cu Pastile si cu Pogorarea Duhului Sfant, sarbatoricu data schimbatoare. De aceea nu incepe la data sorocita, ci tine cand mai mult, cand mai putin. Lasam sec insa totdeauna in Duminica Tuturor Sfintilor , seara, si postim pana la 29 iunie, ziua Sfintilor Apostoli , care daca va cadea Miercurea sau Vinerea, nu mancam de dulce.

In acest post nu mancam: carne , oua si branza. Lunea, Miercurea si Vinerea nu mancam untdelemn si nu bem vin. Martea si Joia dezlegam la untdelemn si avem voie la vin.

Mancam peste: Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul -24 Iunie - chiar daca aceasta ar cadea Miercurea sau Vinerea.

Daca in zilele de Luni, Marti si Joi cade vre-un sfant mai mare insemnat in calendar cu cruce neagra(+) , atunci mancam peste , iar de cade Miercurea sau Vinerea mancam numai untdelemn si bem vin. Intamplandu-se Miercurea sau Vinerea vreun sfant cu priveghere, sau hramul bisericii, dezlegam la untdelemn , la vin si la peste.

3. Postul Sfintei Marii

Postul Sfintei Marii , sau al Sintamariei, numit si postul lui August, se tine in cinstea Nascatoarei de Dumnezeu , care inainte de Adormire a petrecut in neincetata rugaciune si ajunare.

Dureaza doua saptamani : de la 1 la 15 August.

Lasam sec la 31 iulie ; iar de va cadea aceasta zi Miercurea sau Vinerea, lasam sec la 30 iulie. In acest post untdelemn si vin mancam numai Sambata si Duminica.

Mancam peste: Schimbarea la Fata - 6 August.

De asemenea, daca Adormirea Maicii Domnului cade in zi de post, mancam de dulce a doua zi, adica la 16 August , iar in ziua Adormirii mancam peste.

4. Postul Nasterii Domnului

Postul Nasterii Domnului , sau al Craciunului, iarasi ne da putinta curatirii trupesti si sufletesti. El inchipuie ajunarea de patruzeci de zile a Proorocului Moisi, precum si postul patriarhilor din Vechiul Testament. Dupa cum aceia asteptau venirea lui Mesia cu post si rugaciune, asa se cuvine sa astepte crestinii si sa intampine prin ajunare pe ''Cuvantul lui Dumnezeu'' nascut din Fecioara Maria.

Acest post tine 40 de zile: de la 15 Noiembrie la 25 Decembrie , lasam sec in seara sfantului Filip , la 14 Noiembrie. Daca aceasta zi cade Miercurea sau Vinerea, incepem postul in seara zilei de 14 Noiembrie. Daca aceasta zi cade Miercurea sau Vinerea, incepem postul in seara zilei de 13 Noiembrie.

Postim de carne, oua si branza. Lunea , Miercurea si Vinerea mancam bucate fara unsoare (ulei) si fara vin. Martea si Joia se dezleaga la untdelemn si vin. Sambetele si duminicile, pana la 20 decembrie exclusiv, se dezleaga la untdelemn, vin si peste.

Daca in zilele de Luni, Miercuri si Vineri praznuim vre-un sfant mare, insemnat in calendar cu cruce neagra (+) , mancam untdelemn si bem vin; iar de va cadea hramul bisericii sau sarbatoare insemnata in calendar cu cruce rosie (+), atunci dezlegam si la peste. Martea si joia mancam peste , untdelemn si bem vin , cand cade in aceste zile: vreun sfant mare, hramul sau sarbatori cu rosu.

In ziua de Ajun se mananca tocmai seara si anume : grau fiert indulcit cu miere, poame, covrig sau turte din faina, caci cu seminte a ajunat Daniil proorocul si cei trei tineri din Babilon, care au inchipuit - mai inainte - Nasterea lui Hristos. La Craciun, in orice zi ar cadea mancam de dulce.

Mancam untdelemn si dezlegam la vin: la 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 7, 9 , 12 , 13 , 17 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea - caci in aceste zile se praznuiesc sfinti mai insemnati .

Mancam peste: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar daca aceasta sarbatoare ar cadea Miercurea sau Vinerea.
De asemenea mancam peste in Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , daca in aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastra.
in sfarsit dezlegam la peste in zilele cu sfinti insemnati, precum 16 , 22 , 23 , 24 , 25 si 30 Noiembrie, 4,5,6,7,9,12,13,17 Decembrie , daca aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atat mai mult, cand Martea sau joia se intampla hramul bisericii.

ZILELE POSTURILOR IN CARE MANCAM UNTDELEMN SI DEZLEGAM LA VIN

Din pricina asprimii posturilor si a slabiciunii trupului omenesc, precum si pentru cinstireazilelor in care se savarseste Sfanta Liturghie, canoanele bisericii ingaduiesc crestinilor dezlegare la vin si untdelemn in zilele aratate aici:

in Postul Mare: Sambata si Duminica , in ziua de 24 Februarie aflarea Capului Sfantului Ioan Botezatorul , la 9 Martie Sfintii 40 de Mucenici, la Buna-Vestire , cand aceasta cade in ziua de Joia-Mare sau in Vinerea ori Sambata din Saptamana Patimilor .

in Postul Craciunului: la 23 si 30 Noiembrie, la 4 , 5 , 6 , 9 , 16 si 20 Decembrie, daca aceste zile cad Lunea, Miercurea sau Vinerea + caci in aceste zile se praznuiesc sfinti mai insemnati .

ZILELE POSTURILOR IN CARE MANCAM PESTE

insemnatatea unor praznice imparatesti si a unor sfinti este asa de mare incat Sfintii Parinti au dezlegat mancarea de peste in posturile aspre. Aratam aici aceste praznice si sfinti:

in Postul Mare: Buna-Vestire - 25 Martie si in Dumininica Floriilor.

in Postul Sfintilor Apostoli: Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul -24 Iunie - chiar daca aceasta ar cadea Miercurea sau Vinerea.

in Postul Sintamariei: Schimbarea la Fata - 6 August.

in Postul Craciunului: Intrarea in Biserica a Maicii Domnului - 24 noiembrie chiar daca aceasta sarbatoare ar cadea Miercurea sau Vinerea.
De asemenea mancam peste in Lunile , Miercurile si Vinerile acestui post , daca in aceste zile cade hramul bisericii din enoria noastra.
in sfarsit dezlegam la peste in zilele cu sfinti insemnati, precum 23 si 30 Noiembrie, 4,5,6,9,16 si 20 Decembrie , daca aceste zile cad Martea sau Joia. Cu atat mai mult, cand Martea sau joia se intampla hramul bisericii.

Sursa: SfaturiOrtodoxe.ro

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

Parepa " Prezentare Trinitas Tv-dec.2011"

Scurt istoric Sfânta Mănăstire Parepa

Permanenţa Consiliului Eparhial din şedinţa zilei de 06 iunie 1956 din timpul păstoririi vrednicului de pomenire Preafericitul Patriarh Justinian în care fenomen de la Parepa ("Fecioara Parepa") caracterizat drept o „falsă teofanie"

La începutul anilor 1940 în zonă a apărut ceea ce a fost cunoscut mai târziu sub numele de „fenomenul de la Parepa- Fecioara Maria Petre”. Deşi în Permanenţa Consiliului Eparhial din şedinţa din 06 iunie 1956 în timpul păstoririi vrednicului de pomenire Preafericitul Patriarh Justinian a fost caracterizat acest fenomen drept o „falsă teofanie”, totuşi pietismul popular al credincioşilor din zonă, dornic de „semne şi minuni” şi de rezolvări rapide la problemele cotidiene ale vieţii, fără implicare şi jertfă duhovnicească a transmis până în zilele noastre „credinţa” în „sfinţenia” Mariei Petre care s-a autointitulat „Fecioara de la Parepa”.Au fost momente când s-au făcut presiuni asupra noastră pentru a ne capta în acest curent pietist. Considerând că la baza acestor lucruri stă în primul rând lipsa de cunoaştere a credinţei ortodoxe şi neparticiparea efectivă la viaţa liturgică şi ascetică a Bisericii, am căutat să umplem aceste goluri prin îndrumarea credincioşilor cu care am venit în contact atât în discuţiile personale pe care maica stareţă sau părintele le-au avut cu dânşii, cât şi în cuvintele de învăţătură rostite de părintele duhovnic în cadrul slujbelor din biserică.Totodată am avut cateheze şi in cadrul obştii noastre pentru a lămuri şi personalului monahal posibilele neînţelegeri ce ar fi putut apărea legate de persoana Mariei Petre şi de practicile necanonice pe care aceasta le cultivase (deschiderea cărţii, colaborarea cu vraci din zonă ş.a.). De aceea nu este bine să încurajăm acest fenomen ca ceva autentic, deoarece a fost o falsă teofanie în perioada interbelică alături de fenomenele de la Vladimireşti,Maglavit ,etc... Din punct de vedere biblic, patristic, canonic şi dogmatic ceea ce s-a întîmplat în acea perioadă nu este decît o înşelare. Aceasta o confirmă şi practicile promovate de numita Petre Maria intitulată fals "Fecioara de la Parepa", lucru ce a creat multe confuzii, Fecioară cu adevărat fiind doar Maica Domnului. Pe Dumnezeu Tatăl nimeni nu l-a văzut vreodată; Dumnezeu ni se arată prin Întrupare la plinirea vremii prin nasterea din Fecioara Maria de la Duhul Sfânt, iar Acesta este Iisus Hristos Cel Slăvit în Sf.Treime alături de Tatăl şi de Duhul Sfânt. Noi, Mănăstirea „Sf.Treime” -Parepa căutăm să ţinem rânduiala monahală, liturgică şi canonică a Sf.Părinţi, fără curente şi improvizaţii periculoase şi străine de ortodoxie. Cel mai important lucru şi cea mai mare minune care se poate face cu fiecare dintre noi este să vădem starea de păcătoşenie în care suntem şi astfel prin dreapta credinţă să ieşim din ignoranţă şi prin pocăinţă să primim adevărata vindecare de la Domnul nostru Iisus Hristos şi nu de la pseudoprooroci şi pseudohristoşi. Bunul Dumnezeu să vă binecuvinteze !