MĂNĂSTIREA PAREPA
- scurt istoric -
Mănăstirea “Sfânta Treime”-Parepa se află situată la marginea satului Parepa-
Ruşani,comuna Colceag,judeţul Prahova.
Este o zonă în care de-a lungul mult încercatei istorii a poporului nostru a curs
belşug de sânge omenesc în luptele duse pentru păstrarea fiinţei acestui neam.
În timp,în conştiinţa credincioşilor de aici a apărut ideea ridicării unei mănăstiri
închinate atât eroilor din primul război mondial,cât şi tuturor celor ce s-au jertfit pentru ţară,a căror amintire se pierde în negura vremurilor.
Lucrările de construcţie au început în anul 1941,dar izbucnirea celui de-al II-lea război mondial a făcut ca zidul să se înalţe doar până la ferestre.Din nou împrejurimile au fost brăzdate de tranşee şi ţarinile sătenilor semănate cu osemintele celor căzuţi în lupte.
În anul 1946 a reînceput zidirea bisericii,dar de data aceasta regimul comunist nou instaurat va face să se oprească orice lucrare.
După 1990 credincioşi din întreg judeţul Prahova,dar şi din ţară vor contribui prin donaţiile lor la ridicarea monumentalei biserici a cărei construire,în stadiul pe care îl vedem astăzi, s-a încheiat în vara anului 2001.
În anul 2002 prin hotărârea permanenţei Consiliului Eparhial a fost înfiinţat Schitul Parepa, ca aşezământ monahal de călugăriţe,de sine stătător,iar un an mai târziu,acesta a dobândit statutul de mănăstire cu hramul “Sfânta Treime”,mănăstirea aparţinând canonic şi administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor,stareţă fiind monahia Epraxia Neacşu cu metania din Sfânta Mănăstire Ghighiu.
Mănăstire Parepa se înalţă la marginea Bărăganului, acolo unde dealurile Subcarpatice se pierd în Câmpia Română.
Ea se află amplasată în imediata vecinătate a şoselei Urziceni –Ploieşti(DN 1A)
Căi de acces: 1) Bucureşti –Urziceni;la stânga indicator spre Ploieşti;la 30 km pe şosea vă întâmpină o troiţă ridicată în cinstea Sfintei Treimi.
2) Bucureşti-Ploieşti-Buzău;la Albeşti-Paleologu la dreapta indicator spre Constanţa;de aici sunt 10 km până la aceeaşi troiţă.
Alte rute:Buzău-Mizil prin Inoteşti.
Distanţele faţă de oraşele apropiate:Mizil-17 km;Ploieşti-28 km;Urziceni-30km Buzău-52 km;Bucureşti-80 km.
În prezent mănăstirea are în dotare biserica mare cu hramul “Sfânta Treime” şi Izvorul Tămăduirii,paraclisul “Sfântul Nectarie”,o casă folosită ca locuinţă pentru personalul monahal şi o gospodărie anexă.
Mănăstirea nu are încă un corp de chilii adecvat pentru obşte,deşi există proiectul respectiv:corpuri de chilii de o parte şi de alta a clopotniţei care va marca intrarea în mănăstire.
Lucrările la paraclis se află în stadiul final,acesta urmând să fie sfinţit.
În biserica mare a fost montat iconostasul la sfârşitul anului 2006.Atât biserica, dar şi catapeteasma sunt încă nepictate;de asemenea trebuie mobilată biserica;dar toate acestea,ca şi zidirea corpului de chilii şi a clopotniţei sunt lucrări de mare amploare pentru derularea cărora fondurile actuale ale mănăstirii sunt insuficiente, acestea putând acoperi doar întreţinerea şi buna funcţionare a dotărilor deja existente.
Mănăstirea funcţionează după principiile vieţii de obşte,accentul punându-se pe săvârşirea şi participarea zilnică la ciclul celor 7 Laude,la care se adaugă Sfânta Liturghie.
În prezent obştea numără nouă vieţuitoare,stareţă fiind monahia Evghenia Dima,iar preot duhovnic ieromonahul Agaton Bălan.
Participarea la slujbe,lucrările de auto-gospodărire care să asigure bunul mers al aşezământului,studiul şi rugăciunea particulară sunt componentele care definesc viaţa monahală a obştii noastre.
Ruşani,comuna Colceag,judeţul Prahova.
Este o zonă în care de-a lungul mult încercatei istorii a poporului nostru a curs
belşug de sânge omenesc în luptele duse pentru păstrarea fiinţei acestui neam.
În timp,în conştiinţa credincioşilor de aici a apărut ideea ridicării unei mănăstiri
închinate atât eroilor din primul război mondial,cât şi tuturor celor ce s-au jertfit pentru ţară,a căror amintire se pierde în negura vremurilor.
Lucrările de construcţie au început în anul 1941,dar izbucnirea celui de-al II-lea război mondial a făcut ca zidul să se înalţe doar până la ferestre.Din nou împrejurimile au fost brăzdate de tranşee şi ţarinile sătenilor semănate cu osemintele celor căzuţi în lupte.
În anul 1946 a reînceput zidirea bisericii,dar de data aceasta regimul comunist nou instaurat va face să se oprească orice lucrare.
După 1990 credincioşi din întreg judeţul Prahova,dar şi din ţară vor contribui prin donaţiile lor la ridicarea monumentalei biserici a cărei construire,în stadiul pe care îl vedem astăzi, s-a încheiat în vara anului 2001.
În anul 2002 prin hotărârea permanenţei Consiliului Eparhial a fost înfiinţat Schitul Parepa, ca aşezământ monahal de călugăriţe,de sine stătător,iar un an mai târziu,acesta a dobândit statutul de mănăstire cu hramul “Sfânta Treime”,mănăstirea aparţinând canonic şi administrativ de Arhiepiscopia Bucureştilor,stareţă fiind monahia Epraxia Neacşu cu metania din Sfânta Mănăstire Ghighiu.
Mănăstire Parepa se înalţă la marginea Bărăganului, acolo unde dealurile Subcarpatice se pierd în Câmpia Română.
Ea se află amplasată în imediata vecinătate a şoselei Urziceni –Ploieşti(DN 1A)
Căi de acces: 1) Bucureşti –Urziceni;la stânga indicator spre Ploieşti;la 30 km pe şosea vă întâmpină o troiţă ridicată în cinstea Sfintei Treimi.
2) Bucureşti-Ploieşti-Buzău;la Albeşti-Paleologu la dreapta indicator spre Constanţa;de aici sunt 10 km până la aceeaşi troiţă.
Alte rute:Buzău-Mizil prin Inoteşti.
Distanţele faţă de oraşele apropiate:Mizil-17 km;Ploieşti-28 km;Urziceni-30km Buzău-52 km;Bucureşti-80 km.
În prezent mănăstirea are în dotare biserica mare cu hramul “Sfânta Treime” şi Izvorul Tămăduirii,paraclisul “Sfântul Nectarie”,o casă folosită ca locuinţă pentru personalul monahal şi o gospodărie anexă.
Mănăstirea nu are încă un corp de chilii adecvat pentru obşte,deşi există proiectul respectiv:corpuri de chilii de o parte şi de alta a clopotniţei care va marca intrarea în mănăstire.
Lucrările la paraclis se află în stadiul final,acesta urmând să fie sfinţit.
În biserica mare a fost montat iconostasul la sfârşitul anului 2006.Atât biserica, dar şi catapeteasma sunt încă nepictate;de asemenea trebuie mobilată biserica;dar toate acestea,ca şi zidirea corpului de chilii şi a clopotniţei sunt lucrări de mare amploare pentru derularea cărora fondurile actuale ale mănăstirii sunt insuficiente, acestea putând acoperi doar întreţinerea şi buna funcţionare a dotărilor deja existente.
Mănăstirea funcţionează după principiile vieţii de obşte,accentul punându-se pe săvârşirea şi participarea zilnică la ciclul celor 7 Laude,la care se adaugă Sfânta Liturghie.
În prezent obştea numără nouă vieţuitoare,stareţă fiind monahia Evghenia Dima,iar preot duhovnic ieromonahul Agaton Bălan.
Participarea la slujbe,lucrările de auto-gospodărire care să asigure bunul mers al aşezământului,studiul şi rugăciunea particulară sunt componentele care definesc viaţa monahală a obştii noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu