Istoria si doctrina ortodoxa

Despre istoria si doctrina ortodoxa

Biserica Ortodoxa s-a format in Imperiul Roman de Rasarit, ca rezultat direct al lucrarii apostolilor lui Isus si al ucenicilor acestora, avand ca centru Constantinopolul pana la caderea acestuia.
Avand moastele Sfantului Andrei "cel dintai chemat", Biserica Bizantina se considera cel putin egala cu cea de Apus.
Inca de la inceputurile sale Biserica de Rasarit acorda liturghiei fast si splendoare rituala, desfasurandu-se ca o taina rezervata initiatilor. In anumite momente ale liturghiei, perdelele iconostasului sunt lasate in jos, iar in secolele urmatoare, iconostasul se va desparti total de naos.
Cele patru parti ale bisericii simbolizeaza directiile cardinale: interiorul bisericii reprezinta universul; altarul este la Rasarit si reprezinta Raiul (de aceea in saptamana Pastilor usile imparatesti sunt lasate deschise in timpul slujbei, in sensul ca Hristos a inviat si ne-a deschis poarta Raiului); partea de Apus este taramul celor adormiti, care asteapta invierea.
Centrul bisericii reprezinta Pamantul, care la acea vreme era considerat ca fiind dreptunghiular si marginit de patru ziduri care sustin bolta cereasca.
Tendinta de dominare a Bisericii Apusene devine evidenta in momentul in care Siricius (384-399) se declara "Papa", considerandu-se deci "tata" si nu "frate" al celorlalti episcopi.
Pana la schisma celor doua biserici, reprezentantii lor se intalneau pentru a dezbate diferite aspecte ale doctrinei crestine, in cadrul consiliilor ecumenice care au fost in numar de sapte:
Nicea I (325) - Se formuleaza Crezul, definind divinitatea Fiului lui Dumnezeu.
Constantinopol I (381) - Se formuleaza a doua parte a Crezului, definind divinitatea Sfantului Duh.
Efes (431) - Defineste pe Cristos ca intrupare a Cuvantului lui Dumnezeu si Maria ca Teotokos.
Calcedon (451) - Defineste pe Cristos Dumnezeu si Om intr-o singura persoana.
Constantinopol II (553) - Se reconfirma doctrina Trinitatii.
Constantinopol III (680) - Se afirma adevarata umanitate a lui Isus, insistand asupra vointei si actiunilor Lui de origina umana.
Nicea II (787) - Se discuta rolul icoanelor.



Doctrina centrala a Bisericii de Rasarit este "Theosis" sau indumnezeirea omului, care se bazeaza pe epistolele Sfantului Pavel si pe evanghelia dupa Ioan. Maxim Marturisitorul afirma ca Dumnezeu l-a creat pe om inzestrat cu un mod de perpetuare dumnezeiasca si imateriala, dar pacatul originar a generat sexualitatea si moartea. De aici si importanta acordata rugaciunii interioare, contemplatiei si vietii monahale. Calugarii cufundati in rugaciune se spune ca radiau o lumina mistica (indumnezeire).
Un aspect important al evolutiei Bisericii de Rasarit este importanta acordata atat comunitatii de credinciosi cat si calugarilor asceti dedicati contemplatiei, fata de care Biserica Apuseana a avut o vadita rezerva.
Biserica de Rasarit recunoaste si onoreaza sfinti si teologi.
"Sfintii Parinti" sunt teologi si sfinti care au dezvoltat, aparat si predicat doctrinele crestine. Unii dintre acestia sunt numiti "apologeti", deoarece au aparat cu vehementa invataturile de cei din afara bisericii.
Enumeram cativa din Sfintii Parinti: Ignatiu din Antiohia, Irenaeus din Lyons, Atanasie din Alexandria, Vasile cel Mare, Grigore din Nyssa, Grigore Teologul, Ioan Chrysostom, Chiril din Alexandria, Chiril din Ierusalim, Maxim Marturisitorul, Ioan Damaschinul, Grigore Palama...
Asceti si parinti spirituali: Anton din Egipt, Macarie Egipteanul, Ioan Scararul, Isaac Sirianul, Efraim Sirianul, Simion Noul Teolog si altii.
Sfintii sunt clasificati astfel: apostoli, evanghelisti, profeti, marturisitori, martiri.
De asemenea, anumiti calugari sunt numiti "cei sfinti", si anumiti laici "cei drepti".
Mircea Eliade afirma ca dintre teologii Bisericii de Rasarit, singurul care a avut o influenta asupra celor de Apus a fost Dionisie Pseudo-Areopagitul. El a scris "Despre numele divine", "Ierarhia cereasca" si "Teologia mistica". Dionisie a formulat pentru intaia data in mistica crestina expresii ca: "nestiinta divina" (privind inaltarea sufletului la Dumnezeu), "lumina supraesentiala a intunericului divin", "Intunericul de dincolo de Lumina", etc. El respinge orice atribut pentru divinitate "deoarece nu este mai adevarata afirmatia ca Dumnezeu este Viata si Bunatate, decat aceea ca El este aer sau piatra".
Alti cercetatori considera pe Ioan Chrysostom ca fiind cel mai recunoscut teolog din Rasarit.
In secolele VIII si IX a avut loc criza iconoclasta; criticii icoanelor se bazau in principiu pe interdictia din Vechiul Testament, in timp ce iconofilii se bazau pe functia pedagogica a icoanelor, intr-o perioada in care biblia nu era accesibila populatiei.
Teologia iconofila cea mai sistematica este cea a lui Ioan Damaschinul, care spune printre altele: "In viata fiind, sfintii erau plini de Duhul Sfant, iar dupa moartea lor, gratia Sfantului Duh nu s-a indepartat nici de sufletele lor, nici de mormintele lor, nici de sfintele lor imagini". Icoanele nu trebuie cinstite ca Dumnezeu, dar ele evoca obiecte sanctificate de prezenta lui Isus ca :Golgota, lemnul crucii, Nazaretul, etc.


Disensiunile dintre cele doua biserici incep sa se manifeste mai pregnant, atat pe plan "politic", cat si din punct de vedere teologic. Papa Nicolae protesteaza impotriva ridicarii lui Fotie (un laic) la rangul de patriarh, fara a-si mai "aminti" de cazul lui Ambrozie, episcopul Milanului, iar in anul 800, Roma ratifica incoronarea lui Carol cel Mare, desi acest drept apartinuse dintotdeauna imparatului bizantin.
Ruptura dintre cele doua biserici se produce in urma adaugarii cuvantului "Filioque" in Crezul de la Nicea, de catre Biserica de Apus. Crezul se citeste acum:"Duhul Sfant care purcede dela Tatal si de la Fiul".
La 15 iulie 1054, Papa Leon IX il excomunica pe Patriarhul Constantinopolului, Mihail Cerularie, pentru a nu fi acceptat adaugarea lui "Filioque" si pentru a fi ingaduit casatoria preotilor.
Din punct de vedere al ritualurilor, Biserica de Rasarit (Ortodoxa) acorda o mare importanta tainei mirungerii - "pecetea darului Duhului Sfant" - rit ce urmeaza indata dupa botez si transforma pe orice laic intr-un purtator de spirit. Aceasta arata si spiritul optimist al Bisericii Ortodoxe, in timp ce biserica Romano Catolica crede mai mult in educatie religioasa, indoctrinare si rebotezare.
Bazat pe taina mirungerii este si faptul ca si in zilele noastre, in Biserica Ortodoxa de Rit Vechi, a populatiei din Delta Dunarii, satenii aleg ca preot un laic dintre ei - acesta devenind preot pe viata in comunitatea respectiva.
Nicolae Iorga vorbeste despre un "crestinism popular" in Europa de Est, care a rezistat interminabileleor terori ale istoriei si a creat un univers de valori religioase si artistice.
Unul dintre cei mai indrazneti autori ai secolului XIV, a fost Nicolae Cabasila (1320-1371), inalt functionar in administratia bizantina. El considera ca laicul este cel putin egalul calugarului, intrucat modelul calugarului este viata ingereasca, in timp ce laicul este un om total. El scria pentru laici pentru ca acestia sa devina constienti de dimensiunea profunda a vietii lor crestine si inainte de toate de taina sacramentelor. Biserica Ortodoxa a acceptat scrierile lui.
Este de admirat echilibrul si intelepciunea de care a dat dovada Biserica Ortodoxa de-a lungul vremurilor, ceea ce i-a permis sa evite excese si acte extreme, de genul celor facute de Biserica Romano-Catolica (cruciade, inchizitie, vanzare de indulgente, etc.) si care au creat conditiile aparitiei Bisericilor Protestante in Europa de Vest.
De altfel, daca privim revendicarile sustinute de Martin Luther (eliminarea indulgentelor si a diferentelor dintre cler si laici, acceptarea casatoriei preotilor, abolirea monopolului clerului in studiul Scripturii - el afirma ca gratie botezului toti crestinii sunt preoti), ne putem da seama ca toate acestea au fost deja stabilite in cadrul Bisericii Ortodoxe, cu multe secole inaintea nasterii lui Luther.

Cele prezentate mai sus se bazeaza pe scrierile unor istorici, printre care Mircea Eliade, Nicolae Iorga si altii, si nu reprezinta pozitia oficiala a Bisericii Ortodoxe din Romania, America de Nord sau orice alta biserica.