Apologetica

De ce sunt ortodox... Şi nu protestant, catolic, budist, etc. Apologetică vie
De la OrthodoxWiki
Salt la: Navigare, căutare
Aceasta este o pagină cu un pronunţat caracter colectiv, în care fiecare este invitat să adauge câteva observaţii în care să arate pe scurt şi în mod clar de ce este el ortodox (ce găseşte el înălţător la noi), de ce nu are o altă credinţă (ce aspecte nedorite se află la alte religii şi nu se regăsesc la noi) sau, simplu, câteva gânduri frumoase izvorâte în sufletul lui privind ortodoxia.
La sfîrşit se inserează link-uri către site-uri care promovează frumuseţile ortodoxiei: articole proprii (ale acelora care publică pe această pagină) sau scrise de alţii, site-uri dedicate unor mari teologi, site-uri ortodoxe, biblioteci ortodoxe on-line.
Cuprins[ascunde]
1 Sunt ortodox pentru că:
2 Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu
3 Articole originale
4 Carţi în format electronic
5 Site-uri dedicate unor mari teologi
6 Site-uri ortodoxe
if (window.showTocToggle) { var tocShowText = "arată"; var tocHideText = "ascunde"; showTocToggle(); }

Sunt ortodox pentru că:
Am fost spiritist, buddhist, yogin, ateu, dar în toate aceste "credinţe" nu am găsit ceea ce căutam. Spiritismul nu este, de fapt, o religie, ci doar o încercare de a comunica cu spiritele oamenilor decedaţi. Pentru buddhist, totul este suferinţă, iar ţelul suprem este nirvana, vidul. Buddhistul nu are Dumnezeu. Yoginul vrea să scape de reîncarnări şi să se unească cu Brahman. Atât buddhistul, cât şi yoginul se consideră proprii lor dumnezei (vezi Lucifer). Ateismul este prostesc, dacă privim cât de minunat e alcătuit universul în care trăim. Probabilitatea ca universul şi viaţa să se fi născut din întâmplare, dintr-un big bang, tinde la 0... Sunt ortodox pentru că Dumnezeu mi-a arătat că există. Acum câţiva ani, mi-am cerut iertare cu lacrimi de la Dumnezeu, pentru că nu am crezut în El.Am simţit ceva ce nu am mai simţit decât peste mulţi ani. Pur şi simplu sufletul meu era înconjurat de o căldură şi pace imensă.Parcă pluteam...Am simţit ceva ca un mic curent apoi prin mâini şi o stare de linişte inexplicabilă timp de o săptămână...Această întâmplare m-a făcut să cred că Dumnezeu există şi că ne veghează mereu. El ne aşteaptă să ne întoarcem la el, aşa cum un tată îşi aşteaptă fiul... Apoi am început să citesc despre yoga, să învăţ sanscrita, să citesc texte antice yoghine. Începusem să mă cred una cu Brahman, cu Absolutul, să mă simt puternic. Consideram că totul e o iluzie. Puteam să-mi opresc orice gânduri după voinţă...Până când a apărut o persoană care m-a rugat să citesc nişte cărţi ortodoxe. Bineînţeles că le-am luat cu scârbă, dar nu am vrut să jignesc persoana respectivă, aşa că am început să citesc. Citindu-le, parcă ardea ceva în mine. Simţeam cum cuvântul lor mă arde şi mă macină. Acum ştiu că era ceva sau cineva în mine care mă făcea să fiu aşa, să fug de adevăr... În fine, am citit mai multe cărţi, am început să citesc şi Noul Testament şi până la urmă mi-am dat seama de groapa în care căzusem... Am fost şi la prima spovedanie dupa aproape 6 ani de pauză şi atunci am avut convingerea finală că ortodoxia este religia creştină adevărată, apostolică. În momentul când preotul a început să rostească rugăciunea de dezlegare, am simţit ceva care ieşea din mâinile lui şi intra înăuntrul meu, prin creştetul capului, până în adâncul inimii (acum ştiu că acel Ceva era Duhul Sfânt). Am simţit atunci ca şi cum aş fi fost cercetat până în adâncul sufletului şi apoi o căldură în inimă, un foc purificator. Apoi m-am simţit liber. Am ştiut că Dumnezeu m-a iertat cu adevărat şi am înţeles de ce este nevoie să vii în faţa unui preot ca să ţi se ierte păcatele. După ce am ieşit din Biserică, simţeam o pace nemaipomenită şi totul părea mai luminos. Era o lumină aparte în jur, toate mi se păreau bune şi simţeam un imbold de a-I da slavă lui Dumnezeu...Poate că toate acestea mi s-au întâmplat şi le-am observat tocmai pentru că mă îndepărtasem pentru mult timp de Dumnezeu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit mie, păcătosul, să gust puţin din frumuseţea Raiului... Dumnezeu să ne lumineze pe toţi şi să ne îndrepte pe toţi pe calea adevărului ortodox! Doamne ajută!
Dumnezeul la care se roagă creştinii şi iudeii nu apare într-un Univers predefinit, nu a apărut datorită unor legităţi aflate înaintea şi înafara Lui. El este în afara timpului şi tot ce există a fost creat de El.
Morala şi tot ce ţine de bine ar fi fraze fără valoare dacă n-ar exista El. Doar Dumnezeu este Cel care dă valoare moralei.
El este însuşi Iubirea. Şi o arată frumos prin Însăşi existenţa Sa, care constă în Trei Persoane între care se poate manifesta iubirea. Căci iubirea necesită cel puţin două persoane...
Mântuirea se obţine prin efortul nostru, dar doar Dumnezeu este cel care decide rezultatul. Ea nu se poate plăti cu bani.
Viaţa de fiecare zi ne arată fapte uimitoare, care depăsesc cu mult cunoştinţele şi speranţa noastră.
Toate sunt legate între ele într-un chip atât de minunat! Trebuie sa fie Cineva acolo sus...
În mai toate religiile D(d)unezeu(eii) este/sunt o forţă neînduplecată în faţa căruia/căror trebuie să tremuri. Doar în Noul Testament Dumnezeu îţi arată că te iubeşte, se coboară la nivelul tău şi îţi dă şi libertatea de a decide tu ce să faci. (Lucru care se întâmplă parţial şi în Vechiul Testament).
Atunci când intru într-o biserică ortodoxă simt pace, căldură, o atmosferă familară plăcută.
Dacă intru într-o biserică catolică simt măreţie şi linişte. Dar o linişte rece.
Dacă are loc o conferinţă organizată de protestanţi, totul este perfect aranjat. Mă simt ca la o prezentare de produse a unei mari companii. Nimic nu este uitat. Nu lipseşte decât ... Dumnezeu.
Înţelepciune. Odată, înţelepciunea celor zece porunci. Apoi, înţelepciunea de a le înlocui cu doar două: cu dragostea de Dumnezeu şi cu iubirea de aproapele. Pentru că atunci când iubeşti le împlineşti automat şi pe cele zece.
Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Politica înseamnă multe lucruri necreştine, compromisuri, minciună, influenţarea oamenilor ca să se satisfacă interese umane, nu duhovniceşti. Un preot implicat în politică are prea puţin timp pentru Dumnezeu, este prins între a face interesul unor grupuri şi a apăra cuvântul lui Dumnezeu. Marii teologi şi duhovnici ai ultimelor secole au fost ortodocşi...
Bisericile ortodoxe sunt pline cu Har, oameni şi frumuseţe.
Ştiinţa modernă abia acum se apropie de ceea ce spuneau Părinţii Bisericii acum 1500 de ani. V-aţi întrebat oare ce este materia? A se vedea Sfântul Vasile Cel Mare şi Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Nu se încearcă în mod exagerat "modernizarea" Bisericii. Să nu uităm că ştiinţa evoluează mereu, aşa că ceea ce astăzi este considerat a fi un lucru modern, mâine va fi judecat ca fiind depăşit. Să supunem oare Biserica unei frunze în vânt? Nu vreau să critic ştiinţa, atâta doar că evidenţiez că ea se aproprie de infinitul pe care Dumnezeu l-a făcut. Ea are meritul că este în căutarea adevărului, dar etalonul este Dumnezeu Adevărul.
Mergeam cu bunicul la Biserică.
Iisus ne-a învăţat ce să facem ca să ne mântuim acum 2000 de ani şi de atunci nu a mai venit ca să ne înveţe altceva, astfel că acel mesaj trebuie să îl urmăm. Biserica Ortodoxă este biserica care a păstrat cel mai fidel învăţătura pe care ne-a dat-o Dumnezeu.
Sunt ortodox pentru că Dumnezeu a făcut mila cu robul său şi ,,Întorcandu-se, mi-a dat viaţa si din adâncurile pământului iarăşi m-a scos” Slavă întru cei de sus lui Dumnzeu.
In primul rand,asa m-a nascut pamantul romanesc{adica mama}si pamantul grecesc{adica tata},apoi pentru ca ,pana sa-mi dau seama de comoara pe care mi-a incredintat-o Dumnezeu prin baia sfantului botez,am primit ,totusi,bunatatile pe care le-a pregatit El celor ce ILiubesc, prin Sfantul Trup si Sange, pe care ,parintii mei trupesti,mi-l administrau cand era de cuviinta.Apoi sunt ortodoxa din recunostinta fata de Bunul si Milostivul Dumnezeu, care, nicidecum nu m-a parasit ,in ciuda faptului ca am uitat binefacerile LUI si in desfranari si in uitare de cele ce am fost invatata ,am cheltuit viata mea si m-a scos pe mine din noroiul pacatelor,fara sa am cea mai neinsemnata contributie,pe piatra punand piciorul meu. In alta ordine de idei, numai in biserica Lui ma simt acasa,Maica Domnului mi-a aratat mila ei nespusa Apoi, El m-A iubit pe mine intai,atunci cand educatia ateista, era gata sa distruga orice urma de umanitate din mine,fara macar sa gandesc de ce comoara ma lipsesc. M-am rugat mult sa ma ierte ,daca exista iertare pentru mine,iar El in milostivirea Sa,mi-a aparut in vis, venind pe norii cerului, sezand pe tronul slavei. Nu mi-a vorbit. Doar m-A privit. Dar ce privire..... Mustrare, blandete, majestate in acelasi timp ,iar sufletul meu striga" e Domnul, e Dumnezeul meu",desi nu aveam icoane,nu aveam o reprezentare a LUI... uitasem totul...de mult.Iata ca ajunsesem iar acasa ca fiul cel risipitor... Dar nu mi-A vorbit. a luat sceptrul si mi-a aratat cu el peste umar la cer. A disparut cum a venit, pe norii cerului. M-am trezit intr-o stare de bucurie nespusa, liniste si impacare, dar si cu sentimentul datoriei. Dupa cateva zile de cautari,mi-a cazut in mana o brosurica, tiparita in grafia veche"Carte dspre sfarsitul lumei"in care am citit: "adeca toti cei ce ati gresit,toti cei ce voiti sa mosteniti viata cea vesnica, cautati in sus la Dumnezeu, cautati la cer" Atunci am inteles ce a vrut sa-mi spuna Domnul, atunci am inteles Orodoxia e casa mea, e bucuria mea, e cantarea mea, e viata mea. Ce alte motive mi-ar trebui pentru a iubi ortodoxia?Ce alta motivatie i-ar trebui inimii mele sa cante cu fiecare respiratie"Cu noi este Dumnezeu, intelegeti neamuri si va plecati, caci cu noi este Dumnezeu". Amin
Sa le luam pe rand:
De ce crestinism si nu islam, budism, yoga? Pentru ca Iisus a inviat pe pamant si a dat putere asupra mortii si discipolilor sai si asta nu s-a intamplat la Buda , Mahomed, Confucius si altii. Cand vorbim despre religie vorbim mai ales despre viata de dupa moarte si daca cel ce e cel ce incepe o religie nu are putere asupra mortii, in mod normal trebuie sa ai multe dubii. De ce ortodoxie si nu catolicism sau protestantism? Pentru ca ortodoxia e cea mai iubita de Dumnezeu si asta se dovedeste prin multimea minunilor ce se intampla in ortodoxie. Minunile ortodoxiei sunt:
1. Lumina Sfanta. In fiecare an la Ierusalim in Biserica ce s-a inaltat pe locul invierii apare o lumina ce vine din cer, se plimba prin Biserica . Lumina Sfanta vine doar la Patriarhul ortodox de la Ierusalim si nu la alte denominatiuni crestine. Mai multe la: http://www.orthodoxphotos.com/Pascha_Holy_Light/index.shtml
2. Apele Iordanului merg in sens invers pentru cateva minute. Cand Iisus a intrat in apele Iordanului pentru botez, acestea au inceput miscarea in sens invers . In fiecare an, la slujba de Boboteaza, apele acestea se misca in sens invers cateva minute cand crucile crestinilor ortodocsi sunt aruncate in apa.
3. Apa sfintita. La sfintirea apei se schimba miscarea moleculara a apei din miscare Browniana dezordonata in miscare ordonata. Apa sfintita poate fi bauta si dupa un an desi apa obisnuita devine de nefolosit in acelasi interval de timp. la catolici apa sfintita nu rezista ca la ortodocsi.
4. Trupurile sfintilor nu putrezesc si mai mult realizeaza miracole dupa moarte. Sfantul Ioan Botezarul:http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Saint John The Wonderworker un sfant american: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/St._John_Maximovitch/index.shtml Acesti Sfinti au minuni si dupa moarte: http://saintjohnwonderworker.org/visitors_book_2007.htm Aici sunt minunile Sfintei Parascheva: http://www.sfantaparascheva.com/minuni.php Darul profetiei si alte daruri intaresc puterea ortodoxiei.
Sunt ortodox pentru ca am convingerea ca acum e cea mai buna cale de mantuire. Cum am putea sa ne dam seama de asta. Este cea mai buna religie cea cu cei mai multi membri? Nu caci la un moment dat Biserica ariana era cea mai puternica din Europa. Este religia cu cei mai multi bani si putere lumeasca mantuitoare. Nu neaparat. Este mantuitoare religia care e considerata de Dumnezeu mantuitoare si pe care Dumnezeu o inzestreaza cu multe minuni. M-am rugat la Dumnezeu sa-mi spuna ce cale e cea mai buna si un gand mi-a venit ca ortodoxia e considerata cea mai buna de catre Dumnezeu caci are cele mai multe minuni.
Sunt ortodox pentru ca Dumnezeu m-a invatat sa fiu
Merg prea departe spunand asta? La prima vedere poate..Insa de-a lungul vietii am avut experiente care m-au marcat,schimbat si eventual calauzit spre punctul de pornire. Am crescut ortodox, prin asta vorbind de acel ortodoxism 'pasiv' care ne caracterizeaza pe multi in Romania.A fi botezat ortodox, a merge la biserica cateodata,a pretinde ca exista o relatie cu Dumnezeu,a-I multumi cateodata pentru anumite lucruri din decenta crestina si nu din SUFLET. Suna familiar? Ei bine in acest fel era falsul meu ortodoxism.Pana la varsta de treisprezece ani eram evlavios colectionam icoane,citeam scripturi,ma rugam, chiar imi facusem un mic altar de rugaciune in camera mea.Insa dintr-un motiv sau altul tot ce era acolo in inima mea incepuse sa intre intr-un somn letargic.Pot invinui intrarea mea in adolescenta ,contactul cu lumea exterioara a celor mai mari,dorinta de a creste peste noapte..sau pot spune ca usor dar sigur incepusem sa cad in tentatiile pierzaniei.La paisprezece ani deja fumam si beam cu cei de doua ori mai in varsta ca mine. Asta e ceva care m-a marcat pe restul vietii, alcoolismul si tabagismul m-au urmat peste tot. Am emigrat la optsprezece ani si de atunci pot spune ca tot intre straini sunt.Daca as insirui toate experientele avute de-a lungul acestor ani v-as provoca imaginatia spre incredibil, spre fictiune.Dar ce face mai incredibila si tragica inca experienta mea este faptul ca nu este fictiune ,nu este vreun roman de aventura ci propria aventura a vietii mele.Am trecut prin aproape tot de la droguri la inchisori,munca cinstita, lume interlopa.(Intr-o zi cu voia bunului Dumnezeu voi imparti aceast experienta cu alti frati pierduti sau rataciti dintr-un motiv sau altul) Ma indepartam pe zi ce trecea din ce in ce mai mult de Dumnezeu.Cautam ceva sa-mi umple viata sa-mi dea satisfactie si nu gaseam.Auzeam vorbind de la altii de implinire cu Dumnezeu dar eram prea putin convins de ce auzeam sau vedeam. Pot spune insa ceva. Eu renuntasem la Dumnezeu ,nu pentru ca asa imi dorisem dar pentru ca imi facusem viata in asa fel incat sa nu las loc pentru EL. Eu renuntasem la EL dar EL nu a renuntat niciodata la mine.Adevarul este ca simteam ca Dumnezeu exista ,simteam ca era in inima mea insa ce nu reuseam era sa intru in dialog,in armonie cu EL.Dupa zece ani petrecuti in Peninsula Iberica m-am intors acasa ,frustrat,dezamagit si singur.Mama ma privea trista si-mi cerea in continuu sa ma rog "Roaga te mama ,spunea,ca doar bunul Dumnezeu te mai poate ajuta "O.K. Daca existi ajuta-ma" spuneam.Dar nu stiam ca EL avea ceva pentru mine, nu stiam ca desi ma rugam fara convingere fara sa cred ce EL m-ar auzi,dar EL m-a auzit, mi-a calauzit pasii usor, politicos,subtil dar sigur spre ceva ce nu mai simteam de la treisprezece ani. Dupa sase luni in Romania am plecat din nou de data aceasta spre Anglia.Cineva trebuia sa ma astepte in Londra dar nu s-a intamplat cum am vrut eu. Fara bani,fara prieteni, am ajuns foarte repede sa dorm pe strazi,in frig,in ploaie.As fi putut fura cum facusem de multe ori inainte dar dintr-un oarecare motiv pe care Dumnezeu il stie de data asta totul imi iesea pe dos,pur si simplu nu mai reuseam sa fiu ce am fost,acel eu plin de sine autosuficient.. Pentru cine nu stie 'a dormi ' pe strazi nu este un termen corect care sa explice odihna.Corpul nostru nu este facut pentru a suporta temperaturi scazute ,nu cand este slab nutritionat,exaustat,fizic si mental.Faptul ca putem intra in hipotermie in timpul somnului se caracterizeaza prin reactia corpului de vigilanta atunci cand din fericire ne trezim de frig. Spun din fericire pentru ca daca nu ne-am trezi de frig stiti ce s-ar intampla..Dupa multe saptamani pe strazi,saptamani marcate de foame,oboseala,frig,violenta extrema fizica si verbala,uz si abuz de alcool,dispretul semenilor,in fine cine se scalda in mocirla e mancat de porci,desi eu nu cerusem sa fiu in mocirla,mai mult am alunecat in ea decat sa spun ca am fost impins sau am sarit de buna voie,treaba este ca ajunsesem la limita. Dar scrie in Scripturi ca bunul Dumnezeu nu ne lasa sa induram mai mult decat putem suporta.Atunci in genunchi cu lacrimi in ochi in fata statuii lui Hristos i-am cerut ajutorul.Nu statuii ci Lui, Iisus. Plangand si cait, disperat si obosit AM CREZUT pentru prima data cu adevarat in EL si i-am cerut sa nu ma lase sa ma primeasca inapoi pentru ca nu mai aveam resurse interioare ,eram la limita limitelor.Iar EL m-a auzit.Lucrurile bune au inceput sa se intample in viata mea dupa aceea zi. Miracole!!Da,supe calde si hamburgueri giganti ,bai fiebinti si un pat ADEVARAT pe care sa dorm.Cum? Nu stiu si nici nu vreau sa explic decat prin acel "Nebanuite sunt caile Domnului" Bunul Dumnezeu topeste inimi si foloseste oamenii Sai pentru salvarea altora.In putin timp aveam deja un loc de dormit si o slujba. Cautam insa altceva ..cautam o biserica care sa fie locul in care sa ma simt ca fac parte din el.In care sa-l slavesc pe Dumnezeu o biserica si inca ceva: cineva cu care sa ma simt comfortabil sa-mi destainuesc gandurile,sa ascult si sa fiu ascultat.L-am rugat din nou pe EL si din nou mi-a dat ce am cerut .Prietena nu s-a lasat asteptata, o fata buna crestina foarte credinciosa,insa cu biserica a fost alta poveste, Dumnezeu m-a lasat sa vad sa simt si sa aleg chiar daca,stiu ca El avea si asta rezolvata pentru mine,totusi nu a intervenit radical ci m-a lasat sa vad prin propriile mele simturi. Astfel am 'sarit' din biserica in biserica de la adventisti la penticostali de la catolici pana la acele mici autonumite biserici in depozite cu spatii inchiriate (acele asa numite de unii ortodoxi ca secte) Am vazut diferite feluri de adorare ,multe putin ortodoxe sau conventionale.Am vazut extaz religios ,am vazut isterie religioasa , vorbit in limbi, transe religioase. Dar nu reuseam sa ma incadrez in ele,sa ma identific..ei vorbeu in limbi nu eu ,ei simteau Duhul Sfant nu eu,Dumnezeu avea un plan pentru ei dar nu acelasi pentru mine..Era experienta altora nu a mea.Astfel dupa luni de cautare ajunsesem un,ceea ce extrem protestantii numesc de "vizitator" .Cautam dar nu ma regaseam nicaieri.Si in timp ce altii plecau de la biserici umpluti pana la refuz cu 'Holy Spirit' eu ma simteam frustrat , inselat,mintit.Prietena mea era la curent cu ce se intampla si la randul ei se simtea nelinistita pentru ca isi dorea un barbat cu temelii solide in crestinism si nu un 'vizitator'. Cand eram aproape sa renunt a cauta in schimbul acelei relatii strict personale cu Dumnezeu iata ca raspunsul meu a venit. Sub forma unei biserici ortodoxe de limba engleza.Ca sa fiu mai exact prietena mea, care este penticostala a gasit aceeasta biserica pe internet cand am rugat-o sa caute o biserica aproape de zona in care locuiesc. Nu specificasem biserica ortodoxa ci doar biserica.Cand mi-a spus de aceasta biserica mi-a starnit curiozitatea :Biserica ortodoxa in limba engleza? Exista asa ceva?" Mi-am spus incredul si in prima duminica iata-ma la slujba ca de obicei sceptic si obosit de cautari.Dar asa cum Slujba a inceput lacrimi de bucurie mi-au dat in ochi,Iata-ma din nou acasa am simtit.In casa ta Doamne casa ta pe care nu o mai vizitasem de la varsta de treisprezece ani.Am regasit vechea iubire si ma simt fericit.In casa ta Doamne cu sfintele icoane cu mirosul 'evlavios' de tamaie si lumanari.Atunci pe loc am avut rapunsul la rugaciunea mea de a gasi Biserica corecta.Atunci vazand toti acei ortodoxi crediciosi englezi framantati de ortodoxism cu aceea dorinta si foame primara de a-L cunoaste pe Dumnezeu prin ortodoxism. Nici unul dintre ei nu s-a nascut ortodox ,eu eram unicul desi nu faptul ca eram nascut a contat ci faptul ca eram Re-nascut ortodox ca si ei,toti vin din alte diviziuni: protestanti,catolici,penticostali, metodisti.Si iata-i Ca niste copii in cautarea de al face fericit pe Tatal.Atunci am inteles cat noi romanii suntem de binecuvantati prin a ne naste ortodoxi si chiar asa fiind multi dintre noi nu ne doare nicaeri de chemarea adevarata a lui Dumnezeu. Nu doar biserica de lemn si piatra ci biserica din suflet aceea in care sufletul se simte bine cu Dumnezeu.Sfanta noastra Biserica Ortodoxa.Ca e ceea din Londra sau cea din Bacau sau cea din Toronto, e aceeiasi Biserica Noastra Ortodoxa. Cum stiu eu ca vine de la Dumnezeu ? Nu stiu ci simt si de fapt de ce as vrea sa stiu cand Dumnezeu ne spune clar "Sa credem prin credinta nu prin vaz" Iar a credea prin credinta inseamna a simti cu inima si sufletul ce Dumnezeu are de bine pentru noi copii Sai.Amin si Lui Dumnezeu Lauda. C. R.
Articole originale
Protestantism şi ecumenism. Sau de ce să fi ortodox
==Articole scrise de alţii==
Pr.prof.dr.Dumitru STANILOAE:De ce suntem ortodocsi?
Ortodoxie Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credinţa ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie 02/02/08 Părintele Ilie Cleopa. Călăuză în credinţa ortodoxă. Cap. II - Despre Ortodoxie 05:40:39 pm, Categorii: Cãrti duhovnicesti, Crestinism, Parintele Cleopa, Călăuză în credinţa ortodoxă
"Credinciosul: Ce se înţelege prin „ortodoxie"? Preotul: Cuvântul „ortodoxie", frate, este de origine greacă, format din orthos şi doxa, adică dreapta credinţă, inchinare adevărată, sobornicească, învăţătură care se plasează în continuitatea directă şi neîntreruptă a Tradiţiei apostolice, prin intermediul teologiei patristice şi neopatristice şi care formează credinţa comună a Bisericii neîmpărţite din primul mileniu. Ortodoxia se identifică cu însăşi tradiţia apostolică, aşa cum a tost confirmată, interpretată şi dezvoltată prin consensul Bisericii Universale. De fapt, didascalia - adică regula de credinţă apostolică - a fost criteriul de bază al Ortodoxiei. [Continuare:]
De aceea, orice ruptură în continuitatea Tradiţiei apostolice a fost considerată ca o corupţie sau abandonare a Ortodoxiei, care poate să ia forma fie a unei erezii, fie a unei „confesiuni" separate (Dicţionar de teologie Ortodoxă, de Preot Dr. Ioan Bria, Bucureşti, 1981, p. 272-277). Credinciosul: Dar unde se găseşte expusă exact învăţătura credinţei ortodoxe? Preotul: Scurt, dar cuprinzător, expunerea exactă a credinţei ortodoxe se găseşte în Dogmatica Sfântului loan Damaschin. Credinciosul: Dar prin care mijloace s-a menţinut până în zilele noastre învătătura de credinţă ortodoxă exactă şi neschimbată? Preotul: Aici, frate, ar fi multe de vorbit, dar aşa, cât mai pe scurt, îţi voi spune: Sfânta credinţă cea dreptmăritoare a Bisericii lui Hristos (Ortodoxia) s-a menţinut neschimbată, de-a lungul veacurilor, prin învăţătura Sfintei Scripturi şi prin Sfânta Tradiţie apostolică, prin hotărârile celor cinci Sinoade Apostolice (vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, trad. de Preot Dr. D. Fecioru şi Prof. Dr. Olimp Căciulă, Bucureşti, 1938, p. 26-27); prin învăţăturile canoanelor celor şapte Sinoade ecumenice şi ale celor locale, deoarece după învăţătura dumnezeiescului părinte Ioan Gură de Aur, „Cârma Bisericii lui Hristos sunt dumnezeieştile canoane” (vezi Pidalionul de Neamţ, ed. 1844, fila 7) ; apoi prin Pravilele Bisericeşti, aşa cum a fost Pravila Mare Bisericească, Îndreptarea Legii, 1652, Pravila de la Govora, 1640, Pravila lui Vasile Lupu ş.a. Credindosul: Dar ce înseamnă Sinod ecumenic şi local şi prin ce se deosebesc ele? Preotul: Sinod ecumenic se cheamă acela la care iau parte patriarhii, mitropoliţii, episcopii şi alţi conducători spirituali ai Bisericii din toată lumea creştină. Acest sinod este judecător prea înalt al pricinilor bisericeşti, ca cel ce urmează Bisericii soborniceşti, adică a toată lumea (vezi Dumnezeieştile Dogme ale Bisericii Ortodoxe, M-rea Neamţ, 1816, p. 30; cf. şi Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, ed. 1952, p. 167); şi iarăşi: Sinod ecumenic este acela la care se vor uni, într-o singură mărturisire a credinţei, toţi patriarhii şi episcopii lumii creştine (vezi Pidalionul de Neamţ, ed. 1844, fila 75). Credinciosul: Dar sinodul local ce este şi prin ce se deosebeşte de cel ecumenic? Preotul: Sinodul local este acela la care iau parte episcopii dintr-o ţară sau numai dintr-o parte a lumii creştine. El se deosebeşte de cel ecumenic prin faptul că acesta se poate întruni numai la porunca celor ce conduc ţările, pe când cel local se întruneşte din porunca celui dintâi episcop (vezi Dumnezeieştile Dogme, p. 29). Credinciosul: Au mai fost şi alte mijloace prin care Ortodoxia şi-a menţinut unitatea şi integritatea? Preotul: Multe şi felurite au fost mijloacele spirifuale şi administrative prin care Sfânta Ortodoxie şi-a păstrat până în zilele noastre unitatea, precum:
- Constituirea cultului bizantin din secolele VI-VIII, în care locul principal l-au ocupat Liturghiile bizantine. Acest rit a jucat un rol capital în menţinerea unităţii cultice şi spirituale a Ortodoxiei; - Apoi, sinteza dogmatică făcută de Sfântul loan Damaschin (secolul VIII) şi mai ales aportul său teologic în criza iconoclasmului provocată de islamism; - Contribuţia teologică a Patriarhului Fotie (820-895) şi mai ales enciclica sa din 867, in care acuză de erezie pe papa Nicolae I (858-867); - Sinodul local din 879-880, care restaurează pe Fotie şi deci reconcilierea cu Biserica Romană (papa loan al VIII-lea, 872- 889); - Activitatea misionară în Europa centrală a fraţilor macedoneni Chiril († 869) şi Metodie († 884), «apostolii slavilor», trimişi de împăratul bizantin Mihail al III-lea, la cererea prinţului Rostislav; - Rezistenţa ortodocşilor împotriva Sinoadelor unioniste (Lion 1274; Ferrara - Florenţa 1438 - 1439), care aveau un caracter antiortodox; - Sinodul de la Constantinopol din 1459 sub Ghenadie Scolasticul - cel dintâi patriarh după căderea Constantinopolului (1453) care a respins unirea de la Florenţa, cu toate că Împăratul loan al VIII-lea o recunoscuse; - Adăugăm înnoirea isihastă din secolul XIV, care a condus la formarea adevăratei teologii bizantine. Isihasmul a fost ilusţrat de mari teologi şi mistici, ca: Sfântul Maxim Mărturisitorul (sec. VII), Sfântul Simion Noul Teolog (sec. XI), Sfântul Grigorie Sinaitul (sec. XIV), Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului. Doctrina Sfântului Grigorie Palama despre distincţia între esenţa lui Dumnezeu ca atare, inaccesibilă spiritului creat, şi energiile divine necreate, prin care omul se împărtăşeşte direct din viaţa dumnezeirii – doctrină aprobată de sinoadele de la Constantinopol din 1341, 1347 şi 1351 -, constituie o nouă precizare patristică a Ortodoxiei; - Sub influenţa Ortodoxiei neopatristice din secolul XIV, care are un caracter defensiv în faţa teologiei scolastice latine, se încearcă o oarecare disociere a Bisericii de imperiu, deoarece termenii «simfonici» stabiliţi de împăratul Justinian (527-565) deveniseră prea rigizi; - Sinodul de la Constantinopol, din 1484, fixează Taina Mirungerii ca modalitate de primire a catolicilor la Ortodoxie; - Doctrina despre Sfintele Taine capătă o formă definitivă, mai ales datorită lui Simion al Tesalonicului (sec. XV); - Comentariul critic asupra protestantismului, făcut de Patriarhul Ieremia al II-lea la răspunsul dat teologilor luterani de la Tübingen (care trimiseseră patriarhului în 1573-1574 «Confesiunea de la Augsburg»); - O prezentare a Ortodoxiei, făcută de Patriarhul de mai târziu al Alexandriei, Mitrofan Kritopoulos (1630-1639), într-o „Mărturisire de credinţă” (1625), adresată teologilor protestanţi din Helmstad; - În 1629, Patriarhul Chiril Lucaris publică la Geneva o «Mărturisire de credinţă», în care îşi însuşeşte principalele doctrine ale calvinismului. O serie de sinoade locale condamnă această Mărturisire: Constantinopol (1638), Kiev (1640), Iaşi (1642), Ierusalim (1672) şi iarăşi Constantinopol (1691); - Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă, Mitropolitul Kievului (1633-1646), discutată şi interpretată de Sinodul de la Iaşi din 1642, este tradusă în greceşte de teologul Meletie Sirigul şi aprobată de Sinodul de la Constantinopol din 1643; - Altă «Mărturisire de credinţă» care a ţinut Ortodoxia pe drumul ei cel drept a fost şi cea a Patriarhului Dositei şi actele Sinodului de la Ierusalim din 1672. Acest sfânt sinod a respins calvinismul lui Chiril Lucaris; - Tot patriarhul Dositei publică în România o colecţie de texte teologice bizantine; - Apoi sinoadele locale din secolul XVII (Iaşi 1642, Moscova 1666-1667 şi Ierusalim 1672) au adus o contribuţie importantă la redescoperirea materiei sacramentale a Bisericii şi la punerea în valoare a caracterului dinamic al Tradiţiei, ceea ce n-a fost întotdeauna şi pretutindeni înţeles în mod corect; - Sinodul de la Moscova condamnă pe «vechii credincioşi», care reduceau Ortodoxia la o religie ritualistă; - Formarea Bisericilor uniate (sau greco-catolice) se realizează prin presiunea autorităţilor politice din Polonia şi Austria, în regiuni ortodoxe: Brest (1596), Ujhord (1649), Mucacevo (1664), Transilvania (1701). Rezistenţa ortodocşilor a arătat nu numai că Orientul nu poate fi o simplă dieceză romană, dar şi că exista o contradicţie de fond între sistemul Bisericilor locale in răsărit şi sistemul papal in apus; - Un sinod al patriarhilor orientali din 1755 declară invalidat botezul latinilor şi al armenilor, fapt pentru care aceştia vor fi primiti la Ortodoxie prin rebotezare; - «Filocalia», marea colecţie de texte de spiritualitate, apare in 1782 la Veneţia, editată de către Nicodim Aghioritul (1749-1808, canonizat in 1955), împreună cu Macarie din Corint; - Stareţul Paisie Velicikovski (1722-1794) traduce in slavonă Filocalia, care apare la Moscova in 1793 şi care a salvat Ortodoxia rusă de latinizare; - În 1848 patriarhii răsăritului publică o enciclică in care condamnă «papismul» ca erezie; - În acelaşi sens, Patriarhul Antim, în răspunsul dat in 1894 la enciclica Papei Leon al XIII-lea «Praeclara Gratulationis», condamnă dogma catolică despre «Imaculata concepţie» şi cea despre infailibilitatea papală (vezi mai pe larg în Dicţionar de teologie ortodoxă, p. 273-277 ş.a.);
Au mai ajutat la menţinerea nealterată şi neschimbată a Ortodoxiei, de-a lungul vremilor, şi următoarele:
a) şcolile teologice de grad universitar; b) seminariile teologice; c) sinoadele locale şi naţionale; d) adunările eparhiale; e) conferinţele protopopilor şi ale consiliilor parohiale; f) predicile rostite de preoţi spre luminarea poporului la oraşe şi la sate; g) unele asociaţii bisericeşti cu caracter misionar; h) viaţa canonică şi tipiconală a monahilor din toate sfintele mănăstiri, precum şi i) educaţia pe care părinţii creştini ortodocşi au dat-o copiilor lor pentru a ţine cu toată sfinţenia dreapta credinţă în care s-au născut;
Acestea sunt, pe scurt, mijloacele spirituale prin care Ortodoxia s-a ţinut pe drumul cel drept până în zilele noastre."
Părintele Ilie Cleopa
Carţi în format electronic
www.myriobiblos.gr
CrestinOrtodox.ro - articole ortodoxe
SfaturiOrtodoxe.ro - articole şi cărţi ortodoxe
Biblioteca Teologică - sute de cărţi ortodoxe şi nu numai
Site-uri dedicate unor mari teologi
Dumitru Staniloae(1903-1993)
Site-uri ortodoxe
Site-ul Patriarhiei Române
Legăturile către Patriarhatele ortodoxe. Observaţie: deoarece adresele pentru patriarhatele României şi ale Moscovei au fost modificate faţă de această listă, noile lor adrese au fost actualizate şi legăturile către ele au fost evidenţiate în mod distinct.
Patriarhatul Moscovei. Aceasta este adresa catedralei. La adresa patriarhatului, furnizată chiar la această adresă, se află în prezent informaţii de cu totul altă natură.
Biserica Ortodoxă din India (necalcedoniană)
Crestinism-Ortodox.ro - învăţătură, istoric, etc
Credo.ro - portal ortodox
OrtodoxMedia.com - înregistrări conferinţe, predici şi muzică
www.ortodox.as.ro
Eastern Orthodox Churches
Filocalia
Teologie pentru azi - un blog creştin ortodox updatat zilnic
Adus de la "http://ro.orthodoxwiki.org/De_ce_sunt_ortodox..._%C5%9Ei_nu_protestant%2C_catolic%2C_budist%2C_etc._Apologetic%C4%83_vie"
Categorie: Apologetică
Apologetică